617 matches
-
bine de treizeci de ani dedicați studierii operei ovidiene, va sintetiza rezultatele cercetărilor în monografia Ovidiu. Omul și poetul (1971), prima consacrată poetului latin în România, lucrare ce va fi concentrată la datele esențiale și totodată accesibile publicului larg în compendiul Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973). L. analizează personalitatea clasicului latin, creația sa, dar și atitudinea posterității europene, inclusiv a celei românești față de acela pe care îl consideră cel mai senin poet din întreaga Antichitate. Autorul încearcă să descifreze mesajul
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este un adevărat compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva dicționare utile și azi: ebraic-român (1958), român-ebraic (1961), român-ivrit, ivrit-român (1972). SCRIERI: Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
a arhiepiscopului Platon Levșin din Tver, lucrarea lui J. H. Campe Învățături morale ale lui Gottlieb Ehrenweich pentru băieți, precum și povestiri populare și romantice. L. a mai compilat la Viena și la Sibiu, în 1815, o serie de manuale didactice - Compendiu de geografia Transilvaniei și Gramatica româno-germană. La București pregătise în 1822 cursuri de matematică, după Chr. Wolff și după manuale germane, interesante pentru fixarea unei terminologii de specialitate incipiente. Personalitate complexă, L. și-a împlinit vocația de ctitor al învățământului
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au rămas două scrisori trimise de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină, de Filastriu, și în greacă, de Epifanie: poate era mai bine să se traducă în latină opera acestuia din urmă decît să se compună una nouă. în scrisoarea următoare, Augustin acceptă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și la Alexandria, și grație acelei călătorii a putut să adune, el, un occidental, chiar în locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsîndu-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru vorbitorii de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). în timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atît materialul, cît și intenția encomiastică, se desfășoară un prim episod victorios din recucerirea bizantină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu există dezbateri care să aducă noi argumente sau să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rînd, sînt foarte mult exploatate de scriitor, care vrea să obțină compendii redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cît mai multe informații și reflecții într-un spațiu cît mai redus. Isidor intenționează să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. Autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Napoli, 1973. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 112-116. 8. Teodor Lectorul E cunoscut doar ca „lector” al Bisericii Sfînta Sofia din Constantinopol la începutul secolului al VI-lea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret, pe care le-a dus mai departe pînă în vremea lui. Dintre aceste opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în schimb a doua, care ar fi fost de departe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
VI-lea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret, pe care le-a dus mai departe pînă în vremea lui. Dintre aceste opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în schimb a doua, care ar fi fost de departe mult mai interesantă pentru noi, s-a pierdut. Motivul pentru care Teodor a alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba așadar de un fel de sinopsis. Opera rezultată a fost intitulată Istoria bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. în epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. 000), a cunoscut o largă răspîndire în Evul Mediu apusean. Continuarea Istoriei bisericești, în trei părți purta tot titlul de Istorie bisericească și era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492, din secolul al IX-lea, două Omilii pentru Paști ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua carte, pornind de la Scriptură, el susține că pămîntul nu este o sferă, ci un disc, afirmații demonstrate pe larg în a treia și în a patra carte. Cartea a cincea conține un rezumat al istoriei biblice și un compendiu al științei biblice din vremea sa, în care sînt expuse scopurile și conținutul Scripturii. Aceste prime cinci cărți constituie o primă versiune a operei și au fost dedicate unui anume Pamfil din Ierusalim, în timp ce următoarele cinci au scopul de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
modestiei: un fel de scuză a autorului pentru curajul de a se aventura, el, simplu "literat", pe teritoriul artelor. Dar, ne reamintește Genette, cu înrăzneală asumată, literatura este și ea o artă. Iar teoria literaturii, concludem citind această carte, un compendiu inestimabil nu doar de concepte și metode, ci chiar de reflexe de gîndire. O concluzie la care nu mulți teoreticieni literari ne permit să ajungem. Gérard Genette, Opera artei (I). Imanență și transcendență, traducere și prefață de Muguraș Constantinescu, Editura
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei demonstrații. Ficțiunea jurnalului intim nu este (doar) un instrument de referință, un compendiu academic. E, în sensul cel mai deplin, o carte a unui critic-scriitor, excelent scrisă - și, în mod evident, scrisă cu plăcere -, oferind o lectură agreabilă, însoțită de bucuria intâlnirii cu un spectacol intelectual de calitate. Această trilogie e urmată de
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
în urma unei conspirații descoperite de austrieci, în temnița din Milano. Știa italienește și nemțește, manevra foarte bine slavona, greaca și, verosimil, latina și în pușcărie va tălmăci, lăsând o traducere a Vieții Sfinților Varlaam și Ioasaf, o tălmăcire a unui compendiu de istorie universală și o transpunere a Faptelor lui Scanderbeg. S-a stins probabil în temniță (în 1764 era încă acolo) într-un an pe care nu-l știm. în anii 40 ai veacului al XVIII-lea se afla în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Ranjit și al soției sale Mah³r³ni Datar Kaur, și moare În 1840, după ce obținuse tronul la 27 iunie 1839 și va fi Înlăturat, așa cum arată și Honigberger (cf. Sikh Encyclopedia, pp. 261-262). 218. Corect este pluralul, ï³stra desemnând compendiile de literatură brahmanică a căror varietate și cantitate uluitoare se pare că nu au fost presimțite de Honigberger. 219. Cf. Hobson-Jobson, s.v. sikh, sheik, pp. 835-836. 220. Grafia engleză: Grunthsaheb. 221. E bine de știut Însă că Dhian Singh răspândise
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Antichitate până la jumătatea secolului al XIX-lea. Aforismele sunt grupate pe categorii ilustrând formarea conceptelor de adevăr, bine, caracter, frumos etc. în diferite civilizații. El însuși autor al unor cugetări, S. era preocupat de transmiterea în contemporaneitate a unui compendiu de filosofie socială și morală a umanității. SCRIERI: Tradiția învățăturii în patria lui Gandhi, București, 1938; Cugetări, I-II, Iași, 1940-1943. Traduceri: Platon, Gorgias, Iași, 1920; Panciatantra, I-V, București, 1932-1936; ed. București, 1969; Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre numele divine. Teologia
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
II: Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, îngr. și introd. Virgil Cândea, București, 1987, vol. VI, t. I: Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis, îngr. trad., pref. Virgil Cândea, introd. Andrei Pippidi, București, 1996 (în colaborare cu Ilieș Câmpeanu), Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, îngr. și introd. Alexandru Surdu, București, 1995; Raymond Bloch, Jean Cousin, Roma și destinul ei, I-II, București, 1985 (în colaborare cu Barbu Slușanschi); Georges Charachidzé, Prometeu sau Caucazul, București, 1988 (în colaborare cu Barbu
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
2; Nicolae Mareș, Romanul polonez, RL, 1985, 12; I. C. Chițimia, Romanul polonez contemporan, CREL, 1985, 3; Kazimierz Jurczak, „Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez”, CREL, 1986, 2; Marian Vasile, Romanul polonez contemporan, R, 1986, 9; Nicolae Mareș, Un prețios compendiu de literatură polonă, RL, 1986, 44; Danuta Bienkowska, L’Histoire de la littérature polonaise par un historien de la littérature roumaine, „La Pologne” (Varșovia), 1986, 4; Maria Vârcioroveanu, „Istoria literaturii polone”, AUB, științe sociale, t. XXXII, 1986; Mihai Mitu, „Ipostaze europene ale
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
european în secolul Luminilor (1981), Teatrul romantic european (1984) și de alte cercetări realizate după aceleași principii, tratatul reprezintă și un punct de plecare pentru un tablou impresionant prin vastitate și diversitate. În Panorama dramaturgiei universale (1973), un fel de compendiu prelungit până în actualitate, accentul cade asupra literaturii dramatice, în impactul ei cu realitatea culturii sociale. Înăuntrul epocilor clasică și modernă se respectă cu strictețe succesiunea stilurilor și a mișcărilor literare: clasicismul Luminilor, romantismul, realismul, simbolismul și modernismul, teatrul contemporan fiind
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
prin comparație cu textul de presă ori cu polemicile politice. Și ar putea fi văzută, astfel, peste toate scrierile de omagiere a Zilei de 10 Mai, a personalităților regale, ori de cuprindere sociologică, chiar enciclopedică, a României moderne, precum și peste compendiile, manualele și cursurile universitare mult marcate de impasul „periodizărilor istoriei” și al recunoașterii Regatului În opera construcției naționale. Lucrurile, În privința istoriografiei constituirii Regatului, aveau să stea cu mult mai rău după 1945 și, decis, odată cu „manualul Roller” din 1947. Rechizitoriul
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
text de epocă” și de o bogată literatură de specialitate. Rămâne Însă În afara oricărei putințe de tăgadă observația că momentului 1881 i s-ar cuveni un spor mare de considerație din perspectiva sintezei de istorie națională, cu repercusiuni benefice asupra compendiilor și manualelor, sub impulsuri date de cursul cercetărilor de specialitate, ilustrat, acesta, pe baze de mereu noi surse editate, Între care corespondența privată <ref id="17"> 17 Sorin Cristescu, Carol I. Corespondență personală (1878-1912), București, 2005.</ref> și Jurnalul regelui
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]