6,552 matches
-
de învățământ în cadrul unei lecții se realizează prin racordarea permanentă a acestora la obiectivele instruirii, la conținuturile concrete ale unităților de învățare/lecțiilor, la metodele și procedeele didactice. În cazul elevilor cu dizabilități, unele mijloace pot avea și un rol compensator, antrenând dezvoltarea unor funcții/procese psihice sau capacități fizice. Eficiența utilizării lor ține de inspirația și experiența didactică a educatorului, iar excesul utilizării lor poate conduce la receptare pasivă, unele exagerări sau denaturări ale fenomenelor etalate, reprezentări anormale și imagini
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
terapeutice (logopedie, terapii ocupaționale, ludoterapie etc.). Fiecare lecție se desfășoară în baza unui proiect didactic care cuprinde în structura sa următoarele elemente: a) disciplina/obiectul, data, clasa, subiectul lecției, tipul de lecție, obiectivul fundamental; b) obiective operaționale: informativ‑formative și compensator‑recuperatorii (elaborate pentru cele trei domenii fundamentale: cognitiv, afectiv și psihomotor); c) strategii didactice: metode, materiale și mijloace de învățământ; d) desfășurarea lecției - cuprinde: - secvențele lecției; - momentul organizatoric și captarea atenției; - informarea cu privire la obiectivele de atins; - verificarea cunoștințelor însușite anterior
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de abordare a actului didactic, mai ales în cazul copiilor cu dizabilități, astfel încât să poată fi sugerate sau introduse noi modalități de structurare a conținuturilor și de prefigurare a priorităților unei lecții sau activități educative cu caracter terapeutic sau recuperator‑compensator. 10.4. Activități de terapie educaționalătc "10.4. Activități de terapie educațională" În ultimii ani, aplicarea programelor educațional‑terapeutice a avut în vedere caracterul complex și integrativ al acestora, organizarea lor în perspectiva școlii incluzive și a principiilor educației integrate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vor evidenția, pe lângă încărcătura estetică, și pe cea etică și socială a conținuturilor temelor plastice. Prin selecționarea, esențializarea și concretizarea acestora, prin subiecte aplicative adecvate temelor plastice, precum și prin activizarea elevilor, cresc valoarea și eficiența terapiei și a caracterului său compensator. De asemenea, prin această terapie se întregește personalitatea copilului, se dezvoltă simțul estetic și se conștientizează nevoia de frumos în viața și activitatea elevului. 10.4.4. Terapia cognitivă tc "10.4.4. Terapia cognitivă " Este înțeleasă ca un proces
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în stare de tensiune în cutia craniană (internă), în interiorul cavităților ventriculare cerebrale (externă) sau între foițele meningiene, însoțită frecvent de atrofii cerebrale. hipertrofie - dezvoltare exagerată a unui organ sau țesut ca urmare a activității sale crescute în scop adaptiv sau compensator. hipoacuzie - diminuare a capacității auditive care influențează negativ însușirea și folosirea corectă a limbajului. hipotrofie - dezvoltare subnormală a unui organ, țesut sau a întregului organism, datorată unui metabolism scăzut, de etiologie nutrițională, circulatorie sau neuro‑hormonală. hipoxie natală - reducerea nivelului
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fiori de stâncă/ Un zbor de vechi priviri plutește încă / Și-alunecând din gol, în voi coboară/ Năluca vremii de odinioară.” Onirismul romantic suportă un proces de contaminare cu cel suprarealist. Glisarea în vis are, de multe ori, o funcție compensatoare. Sensul este acela al dislocării din real și al călătoriei imaginative într-un univers liniștitor, golit de elementele ostile ale contingenței: „Prin lumi de nouri vom călători,/ Văzduh mai nou din noi va înflori./ La căpătâiul cerului o stea/ Înmugurită
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Socrate și Xantipa expune un consistent și bine articulat program estetic și literar, explicitat cu o expresivitate persuasivă. Este un program original, într-o epocă în care creația literară, de-abia eliberată de constrângerile realismului socialist, își îndreptase, prin reacție compensatoare, energiile către „arta pură” și către experimentul ultramodernist. P. propune o „a treia cale”: cea a romanului realist, relativ conservator ca tehnică, a romanului lizibil, fără inovații tehnice ostentative, fără excese experimentaliste, însă modern prin substanță, un roman conectat la
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
că nu[...]”. După o pledoarie detaliată în favoarea scepticismului față de utilizarea dată la noi termenului p., Alexandru Mușina considera îndreptățit să reafirme, între altele: „ - a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism, care funcționează compensator și calmant (în plan socio-cultural) și narcotizant (în plan estetic); [...] - poeții și prozatorii generației ’80 nu sunt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; [...] - folosirea termenului se impune, deci, dar numai cu accepțiunea pe care i-o dau teoreticienii occidentali, fără
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
postmodernismul. Un curent literar (cultural) care este umanist, realist, autenticist etc. pur și simplu nu are cum să fie postmodern”. Demersul critic al lui Ciprian Șiulea vizează în esență un anumit mod de a transforma p. românesc într-un mit compensator triumfalist, prin nesocotirea spiritului critic, rămas într-o marginalizare categorică „față de mainstream-ul mesianic, delirant propagandistic și «constructiv» cu orice preț și în orice condiții”. Existența unor asemenea controverse vădește faptul că un consens cu privire la identitatea, natura, particularitățile, amploarea și importanța
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
-ți tu gâtul fragil/ în licărul roții,/ Scrie povești în nisip/ Nimeni nu te întreabă,/ nimeni nu te zorește,/ Nu te va ierta nimeni”. E un lirism de o gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
este în special etiologic. Se pot utiliza oxigenoterapia sau ventilația artificială. 3. ALCALOZA METABOLICĂ Alcaloza este o tulburare acido-bazică, definită prin creșterea pH-ului arterial > 7,42. Alcaloza este „metabolică” atunci când concentrația plasmatică de bicarbonat este crescută > 27 mmol/l. Compensator se preoduce creșterea PCO2. a) O alcaloză metabolică rezultă din două mecanisme complementare: creșterea bicarbonatului plasmatic prin: pierdere crescută de (H+) pe cale digestivă sau renală, aport excesiv de bicarbonat, diminuarea spațiului de distribuție a bicarbonaților; scăderea excreției renale de bicarbonați secundară
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Hiperfagia bulimică Hiperfagia bulimică este un sindrom caracterizat prin apariția cu regularitate a crizelor de bulimie (binges), dar comportamentul bulimic nu este asociat apelării cu regularitate la unele comportamente compensatoare neadecvate. Persoanele care sunt diagnosticate cu BED sunt adesea supraponderale sau obeze. BED a fost inclusă în anexa B a DSM-IV ce conține criteriile și direcțiile propuse în vederea unor studii suplimentare. Intr-un studiu recent, Dingemans și al. au ajuns
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor emoții negative. Terapia cognitiv-comportamentală clasică intervine țintit asupra preocupărilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în La „Grandiflora”, nuvelă de mari dimensiuni și poate din acestă cauză lăsând la vedere scăderile reproșate drastic de cei doi mari critici. Protagonistul, Sava Manaru, se descoperă soț încornorat (soția îl înșală cu bunul lui prieten, Ramură) și decide, compensator și răzbunător, să demonstreze că nici soțiile prietenilor săi nu ezită prea mult să calce greșit. Când demonstrația seducătorului programat pare a se încheia conform ipotezei, o singură „rezistentă”, în fapt ultima lui cucerire, îi dă peste cap tot planul
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ca și în celelalte romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică reprezintă tentativa subconștientă de depășire a condiției lor mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat, pe
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admirației noastre este deschisă, aproape grotesc, spre cimitir. La noi, orice demers etic pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ, o specie a necrologului. Dar „vremea s-a scurtat acum” (I Corinteni 7, 29). Să privim spre câteva modele vii. Viul aici nu declină un fapt biologic, ci o prezență întrupată. Viul, ca patos al făpturii aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și purificatoare în mitologia personală a poetului: „pădurile primordiale”, dealul copilăriei, lumina celestă, stelară, de la care, ca și gnosticii, se revendică poetul, el însuși un înger căzut în lume, căldura
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială - refuz organic/ de adaptare la frigul lumii.” Versurile-comentariu vorbesc de o cumplită degradare umană, sub presiunea istoriei absurde. Culpabilizându-se de părăsirea obârșiei, A. trăiește până la capăt drama rupturii, neîmpărtășind iluziile și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
unul și același lucru. Orice persoană are un Eu. Eul personal are, din punct de vedere psihologic și moral, o parte activă dominantă (Eul activă și o parte pasivă dominată (Eul pasivă, care coexistă și au un rol de echilibru compensator În dinamica persoanei. De ele depinde echilibrul psihologic și moral al persoanei. Exemplele de dublete sunt numeroase și ne vom referi În continuare la câteva dintre cele mai cunoscute. Trebuie Însă notat faptul că dublul persoanei ne apare ca un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
victima: reparația și pedeapsa. 1. Reparația Reparația este actul prin care, dându-se satisfacție persoanei victimă, aceasta este reabilitată din punct de vedere psihologic, moral și social În urma prejudiciului care i-a fost adus de către agresor. Reparația este un act compensator, care Înlocuiește În mod real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă pe dos sau În sens invers actul prin care persoana victimei a fost prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au ca intenție interioară, ultimă, nevoia de reparație. Astfel, ele sunt forme prin care spiritul, Întorcându-se către sine și recunoscându-se vinovat, dorește să se elibereze de vinovăție. Ele exprimă un efort interior de restaurare al persoanei, un act compensator sau, mai exact, de răscumpărare. 29 CĂDEREA FIINȚEI UMANE (PATOLOGIA PSIHOMORALĂĂ Delimitarea domeniului Termenul de patologie este, de regulă, consacrat medicinii. El asociază suferința cu o tulburare. Bolnavul suferă datorită unei tulburări, care poate fi de ordin anatomic-lezional sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere și de schimbare. La originea acestor idealuri stau vechi situații psihotraumatizante din istoria lor personală (frustrări, carențe afective și educaționale, complexe de inferioritateă, pe care caută să le convertească compensator În idealuri mărețe, de factură mesianică, fiind convinși de această misiune nobilă pe care și-o asumă. fă Spiritele formative ocupă un loc special În această galerie de tipuri spirituale la care facem referință. Ele au ca scop educația, formarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca străbunul aventurier Andronic sau influentul său urmaș, postelnicul Constantin Cantacuzino, cel suprimat, compensator, între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei”, în uzanța locului). Portrete construite în tipare clasice (al stolnicului erudit, peripatetizând, întru aflarea unor „schisme” mai presus de vacarmul trecător, cu dascălii, „spudeii” și „bărbații procopsiți”) se însoțesc cu episoadele
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]