228 matches
-
proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica nu este o temelie legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată a tradiției, datinei, cutumei. Am evocat rapid aceste raționamente preponderent teologice sau teologico-politice pentru a sugera din nou profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu putem face altfel. Dar cum rămâne atunci cu autonomia individuală? Iar dacă respingem ideea unei path dependency (un determinism al trecutului), atunci nu revenim la punctul de plecare al societății moderne, autoinstituită (deci fără fundament transcendental), contractuală? Nu cumva comunitarismul este de fapt un asociaționism? Noțiunea de religie civilă, amintită în secțiunea precedentă, a părut să ofere, cel puțin în Statele Unite (unde, o știm de la Tocqueville, multitudinea de Biserici concurente și angajate în proiecte utilitariste elimină pericolul cezaropapismului ori al
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și armonioasă. Trebuie, pe de altă parte, păstrate toate „cuceririle” societății liberale, cum ar fi puternicul antistatism, idealurile autonomiei, autoguvernării, liberei întreprinderi, drepturilor omului etc. Aceste împliniri liberale se cer temperate, îmblânzite, nu anulate. Liberalismul „cu față umană”, acesta este comunitarismul. Celelalte douăsprezece capitole ale cărții se ocupă, respectiv, de alte detalii ale utopiei comunitariste, după ce segmentul ei antropologic a fost definit: promovarea justiției comunitare, bazată pe presiunea morală a comunității asupra membrilor săi, presupuși a fi sensibili la noțiuni (arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a proprietății de la acționarii companiilor la toți cei care, într-un fel sau altul, participă la activitățile ei - salariații, cel puțin cei cu vechime, comunitățile etc. (capitolulXIII). 5. Contradicții și ambiguitățitc "5. Contradicții și ambiguități" Cea mai spectaculoasă contradicție a comunitarismului, și nu doar în versiunea lui Etzioni, pornește de la o suprinzătoare omisiune: experiența istorică a comunităților voluntare (acum numite de unii intentional communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către viitor a comunitarismului și puternica relație
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spectaculoasă contradicție a comunitarismului, și nu doar în versiunea lui Etzioni, pornește de la o suprinzătoare omisiune: experiența istorică a comunităților voluntare (acum numite de unii intentional communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către viitor a comunitarismului și puternica relație cu trecutul a comunităților reale. Este fără îndoială meritul comunitarismului că nu cedează tentației regresive care animă mai toate pledoariile în favoarea comunității: comunitarismul nu se întoarce la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o suprinzătoare omisiune: experiența istorică a comunităților voluntare (acum numite de unii intentional communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către viitor a comunitarismului și puternica relație cu trecutul a comunităților reale. Este fără îndoială meritul comunitarismului că nu cedează tentației regresive care animă mai toate pledoariile în favoarea comunității: comunitarismul nu se întoarce la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către viitor a comunitarismului și puternica relație cu trecutul a comunităților reale. Este fără îndoială meritul comunitarismului că nu cedează tentației regresive care animă mai toate pledoariile în favoarea comunității: comunitarismul nu se întoarce la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea contează, din prezent sunt selectate mai ales exemplele convenabile, iar viitorul este conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
între comunitariști și adversarii lor, integrând o lungă tradiție. Pentru o tratare mai amănunțită în același spirit, vezi Elizabeth Frazer, The Problem of Communitarian Politics. Unity and Conflict, Oxford University Press, Oxford, 2000. O lucrare foarte importantă (fiind apărută înainte de comunitarismul despre care vorbesc în secțiunea următoare) este cea a lui R. Plant, Community and Ideology, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1974. 5. Nu pot intra aici în detaliile tehnice ale gândirii lui Tönnies. Un studiu serios despre acest autor genial nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai multe edituri - acolo unde există interes pentru așa ceva! -, adesea destul de surprinzătoare). 9. Vezi ediția românească, Tratat de morală. După virtute, traducere de Catrinel Pleșu, cuvânt înainte de Aurelian Crăiuțu, Humanitas, București, 1998. 10. Pentru o bună prezentare de dicționar a comunitarismului, vezi „Community and Communitarianism”, de Allen Buchanan, în Routledge Encyclopedia of Philosophy, vol. 2, 1998. Bibliografia dată acolo e următorul pas. Cartea lui Will Kymlicka recomandată de Buchanan, Liberalism, Community, and Culture (Oxford University Press, Oxford, 1989), alături de lucrările mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Philosophy, vol. 2, 1998. Bibliografia dată acolo e următorul pas. Cartea lui Will Kymlicka recomandată de Buchanan, Liberalism, Community, and Culture (Oxford University Press, Oxford, 1989), alături de lucrările mai recente ale autorului canadian, ajută cititorul român preocupat de legarea comunitarismului de temele drepturilor colective ale minorităților (Kymlicka este utilizat la noi foarte competent de autori activi civic precum Gabriel Andreescu și Levente Salat). Kymlicka a devenit între altele faimos pentru susținerea drepturilor culturale ale minorităților, veche problemă fără soluție a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a mai revizuit, pentru înțelegerea polarității liberalism-comunitarism: „The Communitarian Critique of Liberalism”, Political Theory, vol. 18, 1, februarie 1990, pp. 6-23. Pe aceeași temă, dintr-un unghi idiosincratic - fiindcă, printre altele, e scris pentru un public francez, în general ostil comunitarismului -, dar cu o remarcabilă documentare și putere de sinteză, vezi Alain de Benoist, „Communautariens vs. libéraux”, în cartea sa Critiques. Théoriques, l’Âge d’Homme, Lausanne, 2002, pp. 431-454, notele fiind la pp. 447-454. Alain de Benoist, care a traversat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vezi Alain de Benoist, „Communautariens vs. libéraux”, în cartea sa Critiques. Théoriques, l’Âge d’Homme, Lausanne, 2002, pp. 431-454, notele fiind la pp. 447-454. Alain de Benoist, care a traversat el însuși mai multe curente ideologice, observă judicios ambivalența comunitarismului, care combină norme „premoderne” și tradiții republicane cu aspirații politice ale socialismului clasic (de pildă, tânărul Marx). Mai multe lucrări germane tratează sistematic tema și leagă discuția de problematica, tradiția intelectuală și contextele social-politice europene: Christian Zahlmann(ed.), Kommunitarismus in
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Suhrkamp, Franfurt/Main, 1981. Pentru o sinteză a discuției americane din perspectivă germană, vezi și Wolfgang Reidel, „Kommunitarismus, «communal culture» und die Politik der Anerkennung”, în volumul citat mai sus, Interkulturalität, pp. 283-300. Eu mă refer la ceea ce aș numi „comunitarismul filozofic” numai în măsura în care servește discuției problemelor ridicate de Amitai Etzioni. 11. Vezi în acest sens cartea din 2000 a lui John Gray, Two Faces of Liberalism (Polity Press); ed. rom.: Cele două fețe ale liberalismului, traducere de Alina Doica, Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Ultima notație mă face sceptic în privința adoptării iminente a unui ideal comunitarist: simplitatea voluntară, trecerea de la consumul somptuar la moderație și chiar relativă frugalitate. 13. Vezi magistrala analiză a liberalismului american dată de Friedrich Jaeger în lucrarea citată. Pentru analiza comunitarismului, mergând până la controversele anilor ’90, vezi mai ales pp. 372-405, ultimul capitol al cărții. Opera lui Bellah e cunoscută la noi grație lucrării sale (scrisă cu Richard Madsen, William M. Sullivan, Ann Swidler și Steven M. Tipton - colaboratori la alte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost reluat în Exercițiul distanței, unde am arătat, între altele, că șora propune multe elemente de mediere dialogică între societate și comunitate, de la prietenie la instituțiile societății civile, regândind astfel eterna problemă a structurilor/instituțiilor/puterilor intermediare; astfel, filozoful depășește comunitarismul nostalgic românesc, ruralist și regresiv (versiune indigenizată a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist cu temei transcendent, articulat pe „comunitatea pură”, „pe bază de comuniune spontană”. Susținând principiul continuității între comunitate și societate, Mihai șora sugerează o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mediere dialogică între societate și comunitate, de la prietenie la instituțiile societății civile, regândind astfel eterna problemă a structurilor/instituțiilor/puterilor intermediare; astfel, filozoful depășește comunitarismul nostalgic românesc, ruralist și regresiv (versiune indigenizată a organicismului), deși gândirea sa politică rămâne un comunitarism organicist cu temei transcendent, articulat pe „comunitatea pură”, „pe bază de comuniune spontană”. Susținând principiul continuității între comunitate și societate, Mihai șora sugerează o ingenioasă mediere între - pentru a risca o dihotomie euristică - „născut” (comunitatea) și „făcut” (societatea). 14. Situl
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pentru un studiu excelent privind abuzurile religiei politice, vezi Claus-Ekkehard Bärsch, Die politische Religion des Nationalsozialismus. Die religiöse Dimension der NS-Ideologie in den Schriften von Dietrich Eckart, Joseph Goebbels, Alfred Rosenberg und Adolf Hitler, Fink Verlag, München, 1998. Dar discuția comunitarismului comportă desigur și o analiză frontală a religiei propriu-zise. Marcel Gauchet, în dificila și hiperdensa lui carte La religion dans la démocratie. Parcours de la laïcité, Gallimard, Paris, 1998 (ed. rom.: Ieșirea din religie. Parcursul laicității, traducere de Mona Antohi, Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-o singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prea temătoare". Pentru ei, laicitatea nu trebuie să creeze un spațiu golit de religios, ci mai degrabă un loc al pluralismelor, unde se pot întâlni și influența reciproc opiniile, prin dialog liber. Noțiunea opusă Republicii de către partizanii legii interdicției este comunitarismul (o contravaloare care ia un sens peiorativ în discuții). Republica laică respinge particularismele. Tradiția iacobină franceză preconizează o putere centrală, care administrează un teritoriu uniform, de la Dunkerque la Marsilia. Dincolo de comunitarism se profilează grupuri intermediare de tot felul, în special
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
liber. Noțiunea opusă Republicii de către partizanii legii interdicției este comunitarismul (o contravaloare care ia un sens peiorativ în discuții). Republica laică respinge particularismele. Tradiția iacobină franceză preconizează o putere centrală, care administrează un teritoriu uniform, de la Dunkerque la Marsilia. Dincolo de comunitarism se profilează grupuri intermediare de tot felul, în special etnice, care își afișează identitatea, își revendică drepturile, nesocotind dispozițiile bine puse la punct ale republicii unice și indivizibile. Comparând viziunea asupra lucrurilor, Belgia ne apare la polul opus. Este o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
38, 117 Competiție, 104, 127, 129, 151, 171, 182-183, 212, 230 Complementaritate, 73, 195, 197 Comportament, 16, 18, 22, 24, 26, 38, 44, 58-59, 62, 67, 69, 72, 84, 113, 118, 125, 135, 137-138, 146, 152, 171, 183, 203, 218 Comunitarism, 99 Conflict, 19, 38-40, 49, 50, 61, 67, 90, 95, 99-100, 106, 129, 145, 156, 163, 173-174, 198, 214, 227-228, 233, 235, 238 Consumerism, 123, 140 Contradicția valorilor, 18, 31, 58, 61, 82, 103-105, 121, 129 Contravalori, 15, 35, 72
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
al securității" Studiul critic al securității (Critical security studies)1 este un curent analitic care a fost elaborat pe marginea ideii menționate mai sus și a adus reformulări importante conceptului. Elaborată de experți și analiști cu diverse afiliații intelectuale (feminism, comunitarism, cosmopolitanism, neomarxism), această abordare propune câteva premise ontologice și epistemologice importante, fără a deveni o școală de gândire propriu-zisă. În primul rând, principalii actori În relațiile internaționale - state sau alte entități - sunt construcții sociale, produse ale conexiunilor istorice, politice, economice
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric. Voința de a clasifica oamenii în etnii distincte, proprie etnologiei coloniale, anunța într-un fel comunitarismul de astăzi. În cele două cazuri este vorba de a sustrage o "societate" mediului său istoric, de a o proteja de ansamblul care o conține, adică statul. În Statele Unite, modelul parohiei și al Bisericilor a jucat în mod cert un
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cele două cazuri este vorba de a sustrage o "societate" mediului său istoric, de a o proteja de ansamblul care o conține, adică statul. În Statele Unite, modelul parohiei și al Bisericilor a jucat în mod cert un rol în dezvoltarea comunitarismului și, prin urmare, a multiculturalismului. Tocqueville arăta că bisericile americane nu puteau intra în concurență cu statul, deoarece separația era clară dintru început. În mod contrar față de ceea ce s-a petrecut în majoritatea țărilor europene, instituțiile care erau în mâinile
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sumbru orwellian, Big Brother-ul televizat, însă neavînd nici în clin nici în mînecă cu lumea spectrală a "marelui frate" roșu din celebrul roman. Deși, extrapolînd, să spunem că mai toate găselnițele mediatice din lumea contemporană fac enorme concesii gustului comun, comunitarismului latent. (Chiar dacă, pentru Occident, aceasta nu poate îmbrăca decît haina lejeră a divertismentului.) Iată însă că nu chiar despre divertisment e vorba în emisiunea-mamut-non-stop, denumită (inconștient) Big Brother și în care televiziunea e pusă în priză permanentă pentru a... Pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]