9,673 matches
-
să-și lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare, lovită mortal acum douăzeci de ani în nefasta zi de 18 mai 1915 prin samavolnica debarcare a conului Alecu Marghiloman. Ce aniversare am azi! Deși obosit, controlez totuși starea ogrăzii de păsări. Cel mai mult mă ocupă curcanii; selectez pe cei complet albi pe care sunt decis a-i impune ca rasă superioară, peste cei ai îngâmfatului Gogu
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pe Liszt, acesta nu a luat o hotărâre decât În urma unor discuții despre locul lui Goethe În literatura germană purtate cu scriitoarea George Eliott. Simfonia nu s-a bucurat de o soartă prea favorabilă, după primele două interpretări intrând Întrun con de umbră pentru mai mult de jumătate de secol, fiind redescoperită de Felix Weingartner și apoi propulsată În repertoriul cunoscut de concert de către Thomas Beecham și Leonard Bernstein. Înrudită cu Faust ca gen, dar și ca sorginte literară, cea de-
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
câteva, privirea lui revenise la fata cu ochi căprui. Din momentul acela, Jacob începuse să se gândească din ce în ce mai mult la ea. Acele codițe, acei ochi căprui. Încet, dar sigur, imaginea cunoscută a culegerii de mate avea să intre într-un con de umbră...
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără îndoială, analiza atentă a echivalențelor în traducerea oferită de Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni - și mă refer în primul rând la Ar trebui (Dovremmo), Hotarul (Il confine), Elegie de dimineață (Elegia del mattino), Poveste (Racconto
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
pune râca". Ea știe că rugămintea asta e numai un șiretlic, dar se făcea a nu pricepe, se făcea a nu vedea și se lăsa tot mai mult pe vine, până ce spuza gurii îi aburea fața de sac fiert a Conului Mișu, brobonată de picuri de sudoare, care fornăia subțire, de plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cerut și peste cât ar fi cerut, numai să-și pună iscălitura lui rotundă, pe actul de vânzare-cumpărare. Dar nu fu chip să-l convingă nici într-o săptămână, nici într-un an, nici în cinci, până i-a venit Conului Nicu un plan, pân^i-a văzut la o horă pe fiu-său cum juca cu Marița a lui Stan ăl de face plapume și s-a dus și s-a înțeles cu ăsta și ăsta s-a înțeles cu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate n-are nimic omenesc în el. îl irită, parcă ar lătra niște câini, din senin sau poate numai la o lună plină și îmbietoare...
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
intelectual de seamă în Italia - au fost marcate în aprilie 1988, cu ocazia desfășurării la Roma a lucrărilor congresului pe tema Mircea Eliade e le religioni asiatiche, și în octombrie 1996, la congresul organizat la Bergamo sub sugestivul generic Confronto con Mircea Eliade. Iată că, departe de a fi omagială, reevaluarea și reactualizarea gândirii românului Eliade provoacă - cel puțin în Italia - dezbateri cu participare de înaltă ținută morală și intelectuală, precum și studii cu scopuri constructive pentru însăși știința întemeiată de acesta
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
Alexandru Con Haiduci, inorogi și motani Proaspătul student Nini Stănescu ar fi continuat poate să scrie versuri lejer, umoristic și fantezist, dacă admiterea sa la Filologie n-ar fi avut loc în anul de (dis)grație 1952, an în care și Nicolae
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
proletcultiste acerbe (pentru Ouăle fatale sau Diavoliada), după seria de anulări ale pieselor Zilele Turbinilor, Fuga și Insula purpurie, Mihail Bulgakov atinge în 1929 cel mai negru an al vieții sale, anul "catastrofei" personale, intrând din acel moment într-un con de umbră din ce în ce mai densă și gustând din amarul "complot al tăcerii". Conștient că atât atacurile cărora le fusese supus, cât și izolarea la care era acum condamnat erau direct instrumentate de către Stalin, al cărui cult atingea în acei ani apogeul
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
dei pensieri delle stelle che calano in me? A chi importa dei salici che mi rimpiangono, del fiume che si getta nel lago, dove galleggia la mia ombra abbracciata alla sua immagine nell’acqua? A chi importa del cielo rovente con ciocche canute lasciate da nuvole insofferenti d’azzurro ? Tante domande mi restano... cui l’universo risponde sempre col suo immenso mutismo. Referință Bibliografică: Tăcerea ghimpilor/ Il silenzio delle spine / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de a ieși din “conul de umbra” o ajută să treacă de la lumea reală spre cea lirică. (“Un fel de poveste”). //„sărbătoream jumătatea de veac/împreună cu tine/mai degrabă fragili decât rigizi/scufundați în mlaștina simțurilor/deodată n-am mai putut suporta/mirosul florilor puse
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
di la delle mura si sente Brahms. Gli angeli cercandosi i passi dai tempi remoti S’inciampano nelle ali sempre piu pessanti. Nessuna preghiera non si trova piu la satrada Verso il cielo scacciato nell’oblio. La citta si nutre con i sogni da un giorno E le palpebre intorpidite Rifiutano il sonno delle notti ancora non rubate. Alle porte incessamente bussano i mercanti d’anime Al di la delle mura si sente Mehler. Gli angeli hanno dimenticato con cosa si
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
si nutre con i sogni da un giorno E le palpebre intorpidite Rifiutano il sonno delle notti ancora non rubate. Alle porte incessamente bussano i mercanti d’anime Al di la delle mura si sente Mehler. Gli angeli hanno dimenticato con cosa si nutre il slenzio ... Citește mai mult La guarigione degli angeli(Însănătoșirea îngerilor)de Gabriel Dragnea, poem tradusîn italiană de poeta Alexandra FirițăAlle porte incessamente bussano mercanti d’animeAl di la delle mura si sente Brahms.Gli angeli cercandosi
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
d’animeAl di la delle mura si sente Brahms.Gli angeli cercandosi i passi dai tempi remotiS’inciampano nelle ali sempre piu pessanti.Nessuna preghiera non si trova piu la satradaVerso il cielo scacciato nell’oblio.La citta si nutre con i sogni da un giornoE le palpebre intorpiditeRifiutano il sonno delle notti ancora non rubate.Alle porte incessamente bussano i mercanti d’animeAl di la delle mura si sente Mehler.Gli angeli hanno dimenticato con cosa si nutre il slenzio
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
oblio.La citta si nutre con i sogni da un giornoE le palpebre intorpiditeRifiutano il sonno delle notti ancora non rubate.Alle porte incessamente bussano i mercanti d’animeAl di la delle mura si sente Mehler.Gli angeli hanno dimenticato con cosa si nutre il slenzio... IX. STAI LINIȘTIT, DON QUIJOTE!, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Seara trecută tremurai la telefon Supărat că anul acesta Ți-au fost furate două săptămâni De toamnă lăsându
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
la mestizia delle stelle che calano în me ? A chi importă le salici che mi rimpiangono, îl fiume che și getta nel lago, dove galleggia la mia ombra abbracciata alla sua immagine nell’acqua ? A chi importă îl cielo rovente con ciocche di capelli canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
nel lago, dove galleggia la mia ombra abbracciata alla sua immagine nell’acqua ? A chi importă îl cielo rovente con ciocche di capelli canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
fiume che și getta nel lago,dove galleggia la mia ombraabbracciata alla sua immagine nell’acqua ?A chi importă îl cielo roventecon ciocche di capelli canutilasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ?Tantissime domande în me...cui l’universo rispondesempre con îl suo mutismo.CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurareași tristețea stelelor ce coboară în mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun în România. Bradul împodobit de Crăciun pare a fi o tradiție adusă în Germania, în secolul al XVII-lea. Există mărturii că obiceiul bradului împodobit întâi cu mere, conuri sau nuci, ar fi existat, încă din secolele al XV-lea și al XVI-lea, mai ales în țările scandinave, când apare cutuma creștinilor devotați de a aduce în casele lor brazi împodobiți. Există, însă, cercetări potrivit cărora folosirea crengilor
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
de Viitorologie București, profesor de psihologie și pedagogie, pasionat cercetător în domeniul știintelor sociale. Ideile și exemplificările sunt atât de interesante și clare, încât prin fața ochilor, mi s-au prezentat multe persoane, venind ca dintr-o ceață și căzând în conul de lumină. Mi-au răsunat în urechi chiar și cuvintele cu care aceștia își argumentau comprtamentul, le-am văzut și fața și mai ales privirile care însoțeau vocea. Lucrarea aduce ca noutate o altă clasificare a inteligenței: cea pozitivă și
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
tablou, în formă, adică dincolo, în transparență. Și ceea ce vede el dincolo este mult mai viu și mai tulburător, în planul sensibilității și în acela al ideii, decît s-ar putea vedea strict acolo. Privind lumea printr-un vîrf de con, iar acest vîrf este tocmai tabloul, Victor Stoichiță pare a fi un Don Cleophas (din Diavolul Șchiop al lui Lessage) pe care imaginea-Asmodeu îl introduce în intimitatea lumii, de data asta fără satiră, îi dezvelește ascunzișurile acesteia și-i pune
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
senzația stînjenitoare că asistă la o înmormîntare. O stingere necurmată și implacabilă i-a fost destinul: prestigiul i s-a destrămat, patima teoretică i-a scăzut, nostalgicii s-au împuținat, iar problemele ce-i alcătuiau o dată tematica au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în aulele facultăților și în sălile de seminar, forme moderne de conservare muzeală a unor teme pe care selecția socială le-a eliminat din viața publică. În replică, adepții filozofiei își privesc
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi intonațiile aproximative, atacurile violentate), ce nu intră în siajul unui stil plivit, epurat de buruienile excesului. Uneori avântul arsis-ului e prea con fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
și căuta un al doilea bărbat. Cu prilejul uneia din vizitele mele la Franszenbad, m-a întrebat dacă văzusem la Karlsbad pe Ienăchiță Văcărescu și ce face? Și cu cine se plimbă? Și cu cine vorbește? Întîlneam zilnic și pe conul Ienăchiță (tatăl Elenei Văcărescu) așa încît am putut să-i dau lămuririle cerute. Era pe ghimpi, se fîstîcea, în fine n-a mai putut și mi-a spus: Știi că sîntem logodiți?" - "Dar e însurat!" - "Nu face nimic, divorțează. Am
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]