774 matches
-
dezvoltată doar pe malul drept, aici în general terasele se pierd, fiind acoperite de depozite proluvio-deluviale și sunt fragmentate intens de torenți sau sunt îngropate sub depozite piemontane. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este marginită de versanți nu foarte abrupți și impăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
se manifestă Rx printr-o opacitate în pediculi sau zona istmică de obicei uniformă dar mai palidă, nidusul fiind puțin evident. OO poate chiar să nu fie văzut deloc pe Rg. OO vertebral cauzează scolioza din cauza contracției antalgice. Scolioza este concavă pe partea unde este localizat OO. Rareori OO este localizat în corpul vertebral. 3) OO subperiostal: este foarte rar. Localizat de obicei la nivelul scheletului mâinii și piciorului sau la nivelul colului femural. Se prezintă ca o masă moale adiacentă
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
slavă veche - oglendati, cf. ). Într-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare, rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave și convexe sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct datorită aberației sferice. O rază de lumină se reflectă pe oglindă la un unghi de reflexie care e egal cu unghiul de incidență. Acest lucru are loc când o
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
la 18,5 milimetri. Noua monedă va fi cunoscută, de acum încolo, sub denumirea de "nomisma tetarteron", iar veche monedă, de 4,5 grame va fi cunoscută sub numele de "nomisma histamenon", iar forma acesteia va fi de acum înainte concavă, pentru a o diferenția de moneda nouă. Motivul reformei este discutat: poate se dorea ușurarea schimburilor comerciale cu arabii, ai căror dinari au o greutate apropiată; potrivit cercetătoarei Cécile Morrisson, crearea unei monede de o valoare mai mică este semnul
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
caracter) ● îmbrăcarea în musculatură (IM) se face apreciind animalul din spate. Potrivit "Sistemului EUROP" notele se acordă astfel: notă 9 pentru coapse puternic dezvoltate și foarte convexe (caracter nedorit pentru rasă Bruna), nota 1 pentru coapse slab dezvoltate, profil foarte concav și lipsite de musculatură, notele 5 (foarte bună) și 4-6 (bună) pentru coapse bine dezvoltate cu profil ușor concav sau drept. fundament sau membre (4 caractere): ● unghiul jaretului (UJ) se apreciază din partea laterală a animalului examinat. Un unghi normal (150
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234580_a_235909]
-
9 pentru coapse puternic dezvoltate și foarte convexe (caracter nedorit pentru rasă Bruna), nota 1 pentru coapse slab dezvoltate, profil foarte concav și lipsite de musculatură, notele 5 (foarte bună) și 4-6 (bună) pentru coapse bine dezvoltate cu profil ușor concav sau drept. fundament sau membre (4 caractere): ● unghiul jaretului (UJ) se apreciază din partea laterală a animalului examinat. Un unghi normal (150°-155°) se notează cu 5 (foarte bun), cu 4 (bun) iar extremele - jaretul deschis (picior de elefant) se notează
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234580_a_235909]
-
garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place" (din 1914), în care se citește
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
s-a străduit să introducă atmosfera "Cavendish" în laboratoarele și lucrările sale. În anii aceștia, Gray s-a ocupat foarte mult de studierea interacțiunii dintre radiație și masă. Într-una din primele sale lucrări, în 1929, a enunțat principiul camerei concave, independent de lucrările mai vechi ale lui W. H. Bragg, din același domeniu. Această teorie, care stă la baza dizometriei ionizante, se numește astăzi principiul Bragg-Gray. Alte lucrări ale lui Gray se referă la absorbția cuantelor gama dure și au
Louis Harold Gray () [Corola-website/Science/306727_a_308056]
-
cu mușchi puternici. Fălcile sale sunt late, cu contur rotunjit, și formează un bot masiv și lat, cu mustăți mari, proeminente, și pomeți înalți, pronunțați, cu nas mare și lat, pielea nasului fiind ușor încrețită; nasul are o ușoară curbură concavă. În schimb, urechile au dimensiuni relativ mici spre medii, fiind scurte, cu o bază lată și vârfuri rotunjite; sunt la fel de depărtate de partea laterală, cât și de vârful capului. În ceea ce privește ochii, aceștia au o formă ovală, putând fi ușor migdalați
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
laturile triunghiului original sunt laturile corespondente ale celor trei figuri congruente (așadar raportul dintre laturile figurilor asemenea de pe triunghi este "a:b:c"). Dacă demonstrația lui Euclid avea aplicabilitate numai pe poligoanele convexe, teorema se aplică de asemenea și poligoanelor concave și chiar figurilor asemenea cu margini curbe (dar care au o parte din figură legată de una dintre laturile triunghiului). Ideea de bază a acestei generalizări este aceea că suprafața unei figuri plane este proporțională cu pătratul oricărei dimensiuni liniare
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
unde au și răspândirea cea mai mare, sunt dune izolate, având forma unei semilune. Ele se dispun transversal față de direcția vântului dominant. Au profil asimetric: partea convexă a dunei este formată dintr-o pantă mică, expusă vântului dominant, pe când partea concavă, ascunsă de vânt, este delimitată de o pantă puternică. Prima este o suprafață de eroziune, de pe care vântul antrenează particulele de nisip, lăsându-le apoi să cadă pe versantul adăpostit, care este o pantă de acumulare. De multe ori capetele
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
acumulare. De multe ori capetele mai multor barcane se contopesc și dau naștere unui lanț de barcane, așezate perpendicular pe direcția vânturilor dominante, având aspectul unei creste sinuoase. Prin continua spulberare a nisipului de pe suprafața expusă și acumularea de pe partea concavă, barcanele au o mobilitate deosebită, deplasându-se în direcția vântului cu câțiva zeci de metri pe an. Abundența lor în Asia Centrală și Mauritania este legată de constanța vânturilor musonice și respectiv a alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a unor depresiuni circulare sau ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul este totuși destul de puternic, excavațiile se alungesc și se lărgesc mult; la extremitatea lor se formează uneori prin acumularea nisipului una sau mai multe movile denumite
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
omogenă, iar abrupturile care le delimitează către amonte nu sunt de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea cu partea abruptă se poate face fie printr-o scurtă secțiune concavă - taluz de grohotiș, fie printr-o ruptură netă de pantă numită "knik". La ieșirea uedurilor din regiunile înalte, glacisul pătrunde în interiorul acestora sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
dovadă a consistenței acestei credințe că entropia totală a oscilatorilor și radiației crește la restabilirea echilibrului între ele, numai daca condiția relativ simplă (7.14) este respectată. Această condiție este cunoscută în termodinamică pentru sisteme simple: entropia este o funcție concavă de energie , dar pentru sistemul izolat de oscilatori, nu este ușor de interpretat. Cele două ecuații (1a) și (7.14) din ultimul paragraf sunt acele consecințe ale fizicii clasice în care trebuie avut încredere pentru a face „saltul” către mecanica
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
și superioară), 2 procese (procesul coronoidian și procesul condilian). Procesul condilian se articulează cu temporalul (articulația temporomandibulară). Mandibula este străbătută de canalul mandibulei Corpul mandibulei ("Corpus mandibulae") este porțiunea orizontală a mandibulei ce se extinde posterior până la unghiul mandibulei, este concav înapoi având forma de potcoavă sau forma unui "U". Are două porțiuni: una inferioară, mai compactă - baza mandibulei ("Basis mandibulae") - și alta superioară, care poartă dinții - porțiunea alveolară ("Pars alveolaris"). Limita dintre cele două porțiuni se prezintă ca o strangulare
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
creasta temporală. Pe creasta buccinatorului de inserează porțiune mandibulară a mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Marginea posterioară a ramurii mandibulei numită și marginea parotidiană se extinde de la procesul condilian până la unghiul mandibulei, și este ușor convexă în porțiunea sa superioară și concavă în porțiunea sa inferioară. Ea lasă o impresiune adâncă pe fața anterioară a glandei parotide, care înconjoară această margine. Marginea inferioară a ramurii mandibulei se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului. Marginea inferioară se întâlnește cu margini posterioară la
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
picior sunt mult mai reduse în dimensiune. În acest fel fiecare falangă prezintă un corp, o bază sau extremitate posterioară și un cap sau extremitate anterioară. Falangele halucelui sunt deosebit de puternice. Falanga proximală este turtită transversal, prezintă și suprafață ovalară, concavă, pentru articularea cu capul metatarsianului corespunzător. Falanga mijlocie este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap. Falanga distală este de dimensiuni reduse. Capul este turtit. Pe fața plantară are o rugozitate numită tuberozitatea falangei distale în raport cu pulpa degetului
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
în mod frecvent, ca mărirea utilității prin consumul unei unități suplimentare dintr-un bun descrește progresiv cu cantitatea consumată, așa cum postulează prima lege lui Gossen. În acest caz se vorbește despre o utilitate marginală descrescătoare, respectiv despre o funcție de utilitate concavă. Funcția indirectă a utilității (formula 8) exprimă nivelul maximal al utilității, pe care un consumator poate să îl atingă, dipunând de un anumit venit, date fiind prețurile bunurilor: formula 10 desemnează venitul consumatorului și formula 11 prețul bunului de consum formula 6. "Funcția intertemporală
Funcție de utilitate () [Corola-website/Science/299581_a_300910]
-
craterul de formă cilindrică și un diametru mic, iar conurile din cenușă au craterul ca o pâlnie largă. Sunt alcătuite din straturi alternante de lavă și piroclastite, rezultate din faze diferite de erupții. Un con simplu de stratovulcan are pante concave și un crater larg, ca o pâlnie. Dacă conul crește în înălțime, se deschid crăpături radiare prin care curg erupții laterale. Acestea construiesc o serie de conuri adventive (conuri secundare), care pot ajunge la dimensiuni considerabile. Stratovulcanii mari sunt afectați
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
întreg N astfel încât pentru n>N, x ar aparține acestei vecinătăți, iar f(a*)<=x<=f(b*) pentru orice n>N, în contradicție cu convergența șirului de intervale. Se demonstrează că dacă funcția "f" este strict monotonă și convexă sau concavă (formula 4 și formula 5 de semn constant), atunci viteza de convergență este superlineară, mai rapidă decât metoda îmjumătățirii. Într-adevăr, presupunem fără a restrânge generalitatea că f(a)<0 și f(b)>0 (în caz contrar, înlocuim funcția f cu -f
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
cavitații. Când acestea se află în apropierea limitei zăpezilor, evoluția lor duce dezvoltarea circurilor nivale și a unor vai în formă de „U” - vai nivale. Potcoavele nivale sunt forme de acumulare periglaciara, cu aspect de val curbat, potcoava având partea concava îndreptată spre amonte; acumulările de gelifracte sunt împinse în fața microdepresiunilor nivale. Se formează prin materialele rostogolite peste acumulările de zăpadă înghețată ce acoperă depresiunea de la bază versanților. Avalanșele și alunecările intensifica procesul; termenul este echivalent cu morena nivală. Ex în
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
exemplare bătrâne dinții fălcilor sunt rotunjiți la vârf. Oasele faringiene 2, 3 și 4 de pe fiecare latură, sunt contopite în câte o singură piesă masticatoare, prevăzută cu dinți; cele două piese de pe fiecare latură rămân independente; marginea lor superioară e concavă și se articulează de o apofiză convexă a parasfenoidului. Oasele faringiene inferioare concrescute, adică cele stângi se concresc cu simetricele lor de pe partea dreaptă. Dinții faringieni sunt conici sau rotunjiți. Înotătoarele au radii țepoase. Au o singură înotătoare dorsală, a
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin pe cea inferioară. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]