325 matches
-
ci inegale și diferite, în sensul că electoratul "partidelor românești" are în vedere "problemele de politică generală a țării", iar electoratul "organizațiilor minoritare" are în vedere numai "problemele particulare ale minorităților, probleme privind școala lor, confesiunea lor, cultura lor". Sebastian concede că, deși "interesele minoritare pot fi legitime, juste sau acceptabile", totuși "Ele sunt însă totdeauna de ordin particular". Drept concluzie, el scrie, cu litere verzale, deci foarte vizibile în mijlocul articolului său de fond, că: Există o deosebire funcțională între votul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii, orice gîndire e condamnată să moară din lipsă de combustibil afectiv. Iată de ce jargonul conceptual, ca formă de carență lirică
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
șanț dispuși cei din jur să recunoască? Săntem chiar lipsiți de orice credit uman și moral, percepuți doar că dușmani virtuali, prin tot ceea ce ăntreprindem? Facem parte din patrimoniul diacronic al României, ăn acord cu adevărul istoric, sau ni se concede doar statutul parazitar, cancerigen, de organism străin, grefat pe trunchiul falnic al unei identități naționale unitare? Cine are de câștigat de pe urma urii cu care omul de rând ași privește vecinul de palier, colegul de serviciu? Țară care ni se atribuie
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
se poate degrada atît de mult, încît starea ei chinuitoare este asimilată de creator pînă la tranformarea acesteia în experiență personală." (p. 107). Iată un exemplu de cum poți înghesui, într-o singură frază, trei prostii mari cît casa. Chiar dacă îi concedem autoarei că, de vreme ce articolul nu face decît să redea ideile criticului literar, fragmentul citat nu conține gîndurile ei, ci pe cele ale lui Răzvan Voncu, și chiar dacă astfel o scutim de obligația de a-și asuma afirmațiile citate, nu putem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
romanului care, fără a fi din cale afară de originale, sînt, în contextul actual, mai mult decît necesare. Pornind de la premisa de bun simț că dincolo de toate trucurile narative experiența de viață a autorului se află în interiorul oricărui text, Liviu Antonesei concede că "nu există decît literatură «realistă», de fapt numai «autobiografică»" ( p. 11). Dar, ține să precizeze autorul, "cu minima condiție de a înțelege că tu, autorul, ești acolo nu doar cu toate întîmplările tale, ci și cu toate fantasmele tale
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
imaginarului ce declină către refuz. Nefiind nici închise ermetic în propria lor gratuitate, nici livrate prezentului sentimental-senzual, modulele metaforice se așează într-un spațiu intermediar, al existenței ce nu se transfigurează integral în semn estetic și al esteticului ce nu concede a se topi în existențial. Niciunul din factori nu pare dispus a-și trăda condiția: "Înainte sau înapoi același drum perisabil / Și dragostea s-a dovedit a fi un butoi gol / în care pe tine singur te-ai iubit / O
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
știe dacă s-a mai păstrat vreo scrisoare din corespondența celor doi. Egumenul a descoperit o singură epistolă: aceea trimisă de episcopul de Hotin. Egumenul de la Schitul Vovidenie crede că Mihail Sadoveanu este acuzat pe nedrept, pe urmă trebuie să concedem că avea și el limitele sale omenești. O ultimă încercare de a-l convinge pe mitropolit să vină în țară a făcut-o și fratele său, Constantin Puiu, medic în Galați, vizitându-l în anul 1963, în satul unde viețuia
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
și se repetă... - că articolelor de atitudine literară le stă bine în pagini mari. Nu tăiate din scurt și puse vraf în volume. Cîteodată-i așa, cîteodată nu. Depinde, de obicei, de cine semnează. Dacă-i Felix Aderca? Putem să-i concedem... Așa am făcut, recuperînd dintr-un anticariat volant - Tineretului, la gura de metrou - Contribuții critice, ediția îngrijită de Margareta Feraru, din 1988, de la Minerva. În două volume. Bucăți galbene de zid, unde se-așază la locul lor (prime) apariții interbelice
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
fund, acest consilier infailibil pe care îl numiți stat. De asemenea cer să-mi fie arătat, să-mi fie definit, și de aceea propun fondarea unui premiu pentru primul care va descoperi acest phoenix. Căci, în sfârșit, mi se va concede că această descoperire prețioasă nu a fost încă făcută, căci, până acum, tot ce se prezintă sub numele de stat poporul îl răstoarnă imediat, tocmai pentru că nu îndeplinește condițiile puțin cam contradictorii ale programului. Trebuie să o spun? Mi-e
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
aici). E un du-te-vino procedural destul de nefericit, fără îndoială. Care umbrește (dar nu întunecă nicidecum) acuitatea sclipitoare a observațiilor lui Alexandru Mușina. Eu unul le-am recitit cu aceeași plăcere și cu același interes. În plus, cu puțin umor, putem concede că mica încurcătură editorială e departe de a fi antipatică. Aici un rol important joacă, întradevă r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
să mă ocup din nou cu filozofia, și anume de acum șaisprezece ani, a trebuit să recunosc greșeli grave în ceea ce am scris în acea primă carte". (p. 196) Mai rar o asemenea răbufnire de sinceritate din partea unui filozof care concede să-și recunoască limita încercărilor anterioare. Dar ceea ce frapează pe cititorul care compară cele două cărți fundamentale ale lui Wittgenstein este deosebirea lor de viziune. E ca și cum ele ar fi fost scrise de doi autori diferiți, și nu de mîna
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
sau al unei povestiri, s-a alcătuit din lectura la rând rapidă... un gen necunoscut, un hibrid egal de monstruos și de fascinant, a cărui paternitate am recunoscut-o neîntârziat. După Ťmăsurătorileť de până acum, aș situa vietatea (nu, nu conced să o numesc corcitură) între fișa caracterologică, schița literară, anamneza medicală, foaia de observație a lingvistului și eseu sau chiar poezie" (p. 8). În aceste gânduri aflate între vis și realitate, se amestecă de-a valma judecăți literare, amintiri dintr-
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
înfierăm o asemenea realitate). E de-ajuns să ne gândim la Herta Müller, inclusă și ea în secțiunea prietenilor Grupului. Dar nu numai la ea. Cariera fiecăruia a depășit (și uneori a contrazis) așteptările din perioada de latență. De ce am concede că un poem din plin mileniu al treilea își are locul cuvenit aici pe când unul din Vânt potrivit până la tare, nu? Personal, înclin să cred că n-ar fi fost rău ca toate grupajele din carte să conțină texte pe cât
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
adăstare cărturărească. ,Sterilității" căreia îi datorăm o densitate a frazei amar-suculente (id est cu glande active de ironie și sarcasm), un scrupul tradițional al cuvîntului, aerul că dispune mereu de un subtext plin de surprize (o ,temă" implicită în ceea ce concede a scrie) i-a luat locul o abundență de manifestări în varii domenii. Deci o... nespecializare! ,Multilateral pregătit" și rămas ,tînăr" grație acestei diversități asumate cu har și hărnicie, Barbu Cioculescu rămîne un ,original" oarecum în marginea tagmei celor cu
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
J.E. Rubio Albarracín, traducere din limba catalană și tabel cronologic: Jana Balacciu Matei, Editura Meronia, București, 2013, 318 pag. Din prea multă iubire de antici și moderni, sau din prea ușor acces la scrierile lor, puțini sunt cititorii care ar concede unei poziții, totuși, verosimile: că efortul Categoriilor de a explica natura lucrurilor prin apel la predicație și efortul Prolegomenelor de a contura harta subiectului apelând aceeași predicație se regăsesc ca două părți complementare în teologia medievală, când ea arată ce
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
are milă de audiență și-l reduce la vreo 138 de minute, dar nimeni nu-i ceruse să dilueze și conținutul. Repet: joc psihologic, deci singurul cîrlig oferit spectatorului e cerebral. Dialogurile, ca de obicei, nu duc lipsă de inteligență (conced, obiceiul s-a sistat la Dear Wendy). Dar chiar nu mai pricepi nimic: intriga cunoscută vine la pachet cu implicarea emoțională a spectatorului, pe cînd cea mai puțin previzibilă decît prima lasă privitorul, ca să folosesc o comparație dragă lui Kobo
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
la o parte faptul că acest mormânt somptuos mi se părea, din reproduceri,... mai puțin decât un loc de veci, un fel de operă de artă emfatică, în sine, fără legătură cu Subiectul, hiperbolizând ceea ce se cuvine să fie grandios, - conced, - însă totuși, simplu, uman... Și mausoleul lui Lenin, când l-am văzut prima dată, la Kremlin îmi produsese o reacție de refuz, de repulsie, ca înaintea unei scamatorii, îmbrobodind nepermis de mult Natura. Contrar țărăncii siberiene în târlici, de lângă mine
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
nu poate să nu înșiruie precaut cîteva dintre cele mai stridente "precarități" dramaturgice ale filmului și "mijloacele pirotehnice" ale regizorului, dar sistemul e scos deliberat din culpă pînă la ultimele cuvinte ale textului, calculate de cronicar cu infinită tandrețe. El concede că filmul "se îndepărtează mult de bunele intenții inițiale" (s.n.), după care pune punct și semnează: Călin Căliman. Bunele intenții "inițiale" (sic!) - care nimbează discret coloanele cronicii - țin probabil de "teoria" misterioasă, însă asupra presupuselor intenții "ulterioare" și mai ales
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
promovate apoi, programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii literare, să se exercite nu numai asupra perioadei literare postbelice, ci și retrospectiv, asupra perioadelor revolute. Așa cum concede, cu complezență malițioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
pare că Cronicarul a avut dreptate atunci cînd a afirmat că președintele Iliescu e chiar interesat să aibă o relație normală cu Casa Regală. Dl Iliescu recunoaște azi că n-a avut o relație potrivită cu Regele Mihai, ba chiar concede că Regele ar putea juca un rol politic în România. Dar și mai interesant e că dl Iliescu nu mai pare dispus să cauționeze Priboi împotriva imaginii sale personale de susținător al intrării României în NATO. * Cronicarul, care l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
Z. Ornea Mihail Kogălniceanu și-a legat numele de trei momente fundamentale pentru devenirea României moderne: revoluția din 1848, Unirea de la 1859 și Reforma agrară din 1864. Nu a fost iertat pentru asta. Cercurile ostile revoluției pînă tîrziu în interbelic concedeau să-l tolereze pe Kogălniceanu pentru moderația sa a "căii graduale" în comparație cu radicalii munteni (Bălcescu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti). Dar pentru contribuția sa esențială la reforma agrară, înfăptuită ca un act al loviturii de stat, datorată îndărătnicei împotriviri a
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
care ne-au poftit să-l votăm, ca să nu se aleagă dl. Vadim. Nu e gustos să lingi unde ai scuipat și, în orice caz e neigienic. Însă ceea ce m-a împiedicat în prim rând a fost dificultatea de a concede d-lui Iliescu un mai redus grad de periculozitate decât principalul lui contracandidat. Argumentul că experiența, măsura, moderația, reumatismele ar constitui factori convingători, măcar în competiția cu dl Vadim Tudor, nu m-a convins. Însă mulți au făcut această distincție
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
decât l-a acreditat o tradiție partizană, uitucă, de rea-credință sau, poate, doar dezorientată, copleșită de negativisme circumstanțiale, reținută în a vedea și exploata imagistic jumătatea plină a paharului unei istorii mai complexe și mai robuste decât suntem dispuși să concedem deocamdată." (pp. 179-180). La finalul piesei, pe replica și indicația eternului polițai ("Curat constituțional! Muzica, muzica!"), se aud "urale tunătoare". În timp ce Zoe și Tipătescu "contemplă de la o parte mișcarea", "toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dan-danache, care
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia incomodat, întreaga casă se orienta după tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief de majoritatea exegeților. Ce nu i se concede însă este evaluarea obiectivă a propriei prezențe, scutită în descrieri de grave beteșuguri. Unul dintre analiștii plini de simpatie ca Walter Jens, care a editat împreună cu nevasta lui scrierile cu adresă biografică, trage concluzia că în operă ironia crudă și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]