1,143 matches
-
obiecte ale unor descrieri, explicații sau predicții. Pornind de la această distincție originară, literatura de specialitate a relațiilor internaționale consemnează în continuare două accepțiuni și, Aferent, funcții ale conceptului nivel de analiză: a) identificarea, izolarea și analiza unei entități (pe linia conceptualizării lui Singer), pentru a înțelege evenimente, procese, fenomene; b) localizarea sursei explicației unui eveniment, fenomen, proces (pe linia lui Waltz). Înțelese ca semnificând entități de studiat, nivelurile de analiză luate în considerate de marea majoritate a autorilor sunt în număr
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
organizate în cadrul unităților care sunt capabile să influențeze comportamentul celor din urmă: grupuri de interes, partide politice ș.a.) și nivelul subsistemelor, regionale sau nonregionale (grupuri de unități puternic interdependente și interacționând într-un mod aparte în cadrul sistemului). Dacă diferențele de conceptualizare de mai sus sunt determinate finalmente de diferențe de denumire și izolare a acelorași entități (ca unități de analizat) și, ca atare, avem de a face cu aceeași operație analitică, abordarea nivelurilor de analiză ca surse explicative ale relațiilor internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nu este altceva decât un set eterogen de discursuri și problematici ale căror locuri comune nu ating masa critică ce justifică contopirea lor într-o categorie unitară. Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este constituit din expunerea limitelor conceptualizării confruntării „idealim” - „realism” sub forma unei „dezbateri”. Este evident că, în măsura în care Școala idealistă nu constituise o școală în adevăratul sens al cuvântului, serioase semne de întrebare planează asupra conceptului de „dezbatere” între școli adverse. Însă dincolo de acest aspect, existența unei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau implicită, a evoluției relațiilor internaționale. Potrivit lui Hedley Bull, relațiile internaționale au evoluat de-a lungul timpului în trei etape, calitativ diferite, din punctul de vedere al relațiilor internaționale. Cele trei etape se disting în primul rând prin modul de conceptualizare a lor, putând fi aplicate retrospectiv realității istorice a diferitelor perioade din trecut. O prima etapă se caracterizează prin existența statelor ca entități de sine stătătoare, independente, fără legături între ele. Relațiile internaționale sau sistemul internațional nu există în acest
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
engleze, inclusiv la Hedley Bull. Cea mai semnificativă contribuție pe care raționalismul o aduce în studierea relațiilor internaționale este teoretizarea ordinii, a elementelor care fac posibilă stabilitatea și reducerea incertitudinii în interacțiunile internaționale. Evaluând în profunzime aportul Școlii engleze, această conceptualizare a ordinii și regulilor, însoțită de analiza implicațiilor ei pe plan practic și normativ, reprezintă o propunere de a schimba perspectiva, unghiul de abordare, „cheia” de interpretare a relațiilor internaționale. Ordinea este definită de H. Bull ca un aranjament menit
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a politicii internaționale. Fiind vizibile și, adeseori, generând riscuri serioase, încălcările înțelegerilor internaționale rămân mult mai frecvent în percepția colectivă cu privire la ceea ce înseamnă politica internațională. Pentru un autor ca Andrew Linklater, principala contribuție a Școlii engleze constă tocmai în această conceptualizare a ordinii, această căutare extinsă a modalitățior în care state caracterizate prin culturi foarte diferite pot conveni asupra unor principii minimale ale ordinii și justiției internaționale, formând o societate a statelor (Linklater, 1996). Situând teoriile în ordinea cronologică a elaborării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Un enunț teoretic fundamental este acela că interacțiunile din acest sistem suportă efectul regulator al structurii sistemului. Structura este definită drept un set de condiții constrângătoare ce afectează comportamentul actorilor, modelând astfel procesul politic din sistem. Structura face posibilă însăși conceptualizarea sistemului, este un concept la nivel de sistem. În definirea ei nu trebuie incluse elemente care țin de atributele sau interacțiunile unităților, pentru că astfel s-ar comite exact eroarea „reducționistă”, pe care Waltz le-o atribuie celor care încearcă să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
domeniul internațional, distincția importantă este aceea între sisteme bipolare și sisteme multipolare (Waltz consideră că sistemele unipolare nu reprezintă decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea din sistemele multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rând caracterului structural al teoriei sale. O altă temă de separație este înțelegerea de către neorealism a puterii ca mijloc, nu ca scop al acțiunii statului, și încorporarea distribuției de putere (polaritatea) în structura sistemului internațional. În fine, tot modul de conceptualizare a structurii îi face pe neorealiști să configureze statele ca unități asemenea, prin contrast cu atenția acordată de realiștii clasici diferențelor dintre ele. Pe de altă parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la „gândire” la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru a sili adversarul să ne îndeplinească voința (Clausewitz, 2002, p. 9). Cum însă nu orice act de violență poate fi considerat un act de război, acestă definiție trebuie completată cu trăsături distinctive ale războiului. Deși specialiștii sunt divizați în privința conceptualizării fenomenului conflictual, putem menționa o serie de elemente distinctive ale războiului asupra cărora există un consens larg. Astfel, războiul este un eveniment care implică: cel puțin două părți, dintre care măcar una este un stat; obiective conflictuale; părțile sunt conștiente
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să modifice profund această concepție. Abia din acest moment putem spune că există propriu-zis o relație extrem de importantă între arma nucleară și elaborarea unor politici nucleare naționale și internaționale, relație care a fost însă marcată de câteva modele importante de conceptualizare a armei nucleare și a folosirii ei. În 1949, în SUA se dezvoltă ceea ce s-a numit „Leviathanul nuclear” - bomba cu hidrogen. Numai doi ani mai târziu, în 1951, URSS își construiește propria bombă cu hidrogen. Spre deosebire de bomba atomică, bomba
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sa, sfera academică a relațiilor internaționale a consemnat în ultimii ani o dezbatere internă ce poate fi încadrată în seria marilor dezbateri din istoria disciplinei și care, probabil, poate fi structurată de-a lungul următoarelor puncte de discuție: modul de conceptualizare a realității denumite de termen; instrumentele și metodele adecvate de măsurare a fenomenului; încadrarea sa temporală; evaluarea lui normativă; impactul său asupra statelor; pe baza celor de mai sus, însăși utilitatea academică a conceptului în a furniza înțelegerea realității internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
alătură așa-zișii transformaționaliști, într-o tentativă de combinare și acomodare neutră axiologic a primelor două poziții. Într-o reproducere extrem de sintetică, cu rol mai degrabă prefațator pentru prezentul capitol, diferențele majore dintre cele trei perspective se prezintă astfel: în privința conceptualizării fenomenului, hiperglobaliștii consideră globalizarea o reorganizare fundamentală a cadrului de desfășurare a activităților umane, scepticii iau în considerare doar o internaționalizare și regionalizare, în vreme ce transformaționaliștii se referă la o rearanjare a relațiilor interregionale; motorul intern al globalizării este identificat în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poziție față de această provocare a timpului nostru, având capacitatea să formuleze răspunsuri la întrebările privind „drumul” urmat de globalizare în lumea contemporană: ce vrea, cine-i sunt prietenii și inamicii, câștigătorii și perdanții din spațiul economic globalizat. Autorii Capitolul 1 Conceptualizarea procesului de globalizare 1.1. Scurt istoric Ca orice proces economic, globalizarea are un început îndepărtat în timp și a evoluat asimptotic pe vectorul timpului milenii întregi, cunoscând o perioadă de avânt la pragul dintre milenii. Este posibil să se
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
inegalități chiar în interiorul țărilor exponente ale procesului de globalizare, inegalități între acestea și celelalte țări, după cum sunt și țări marginalizate cu alte traiectorii decât ale globalizării. Analiza reacțiilor la nivel internațional evidențiază opoziția față de proces (mișcarea antiglobalizare) și încercarea de conceptualizare pentru a crea instrumentele de cunoaștere necesare gestionării procesului la acest nivel. Mișcarea antiglobalizare. Este o reacție a societății civile la efectele negative ale globalizării. Conform afirmațiilor lui Joseph Stiglitz, protestul împotriva unor organisme internaționale ca FMI, OMC, sau a
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
muncă. Această viziune este mult mai eficientă decât viziunea clasică ce lua în discuție doar accidentele de muncă. Dacă maniera tradițională implica studierea accidentelor de muncă pentru a lua măsuri de reducere a riscurilor ulterioare de accidentare, această manieră de conceptualizare permite prevenirea accidentelor de muncă prin aprofundarea dinamicii de care acestea depind. Astfel, prin studiul pericolelor existente, a gradului de risc la care se expun angajații și a incidentelor apărute se pot prezice modalități eficiente de acțiune pentru a studia
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
promovează un model analitic care îmbină perspectivele de abordare a organizațiilor ca sisteme deschise și ca sisteme raționale. El își dezvoltă teoria pornind de la încercarea de a explica originile și rațiunile existenței organizațiilor. Răspunsul pe care îl oferă reprezintă o conceptualizare a formării și schimbării instituționale, apelând în formularea explicațiilor pe de o parte la teoriile economice ale pieței și pe de altă parte la teoria organizațională. Prin combinarea unor elemente specifice celor două modalități de analiză, Williamson a ajuns la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
stâng, limbicul drept sau stâng. Acest model poate explica varietatea comportamentelor umane prin combinațiile dintre cele patru specializări. SISTEMUL CORTICAL (GÂNDIREA) MOD DE FUNCȚIONARE STÂNG CORTICAL STÂNG • logic • analitic • matematic • tehnic • raționament CORTICAL DREPT • creator • spirit sintetic • spirit artistic • globalizare • conceptualizare MOD DE FUNCȚIONARE DREPT • controlat • conservator • planificare • organizat • administrație LIMBIC STÂNG • contacte umane • emotiv • muzician • spiritualist • exprimare LIMBIC DREPT SISTEMUL LIMBIC (EMOȚIILE) Fig. 1. Modelul lui Ned Herrmann (1982) Limbicul stâng are aparent o influență preponderentă atunci când creierul stâng este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
privind resursele la nivel fiziologic, emoțional, cognitiv-comportamental, care pot modera/media acțiunea stresorilor, influențând răspunsul la stres). Identificarea stresului cu sursele sau factorii de stres, denumiți stresori (caracteristici obiective ale situației, dimensiuni ale relațiilor sau structurilor socioorganizaționale și culturale) și conceptualizarea stresului ca o condiție a mediului aparțin de modelul cauzal al stresului și teoria stimulilor. Stresorii sunt evenimente sau condiții ale mediului fizic, socioprofesional sau intern, care acționează cu o anumită intensitate și frecvență și care solicită reacții fiziologice și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
decât în termeni generali de stres sau satisfacție; concentrarea asupra solicitărilor emoționale sociale și ocupațional-organizaționale specifice din interiorul sau din afara serviciilor (există relații între percepțiile/judecățile/atitudinile generale ale persoanelor despre stres sau satisfacție și stări emoționale specifice?); modului de conceptualizare în care munca afectează emoțiile noastre și în care emoțiile afectează comportamentul profesional (intensitatea și frecvența experienței emoționale în muncă, în funcție de tipul ocupației sau organizației); utilizarea experimentală a unor secvențe procesuale de tip emoție-cogniție-comportament, nu neapărat aflate într-o relație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dintre părțile aflate în conflict (suportive sau, dimpotrivă, dușmănoase) (Gordon, 1987). Ken Thomas descrie procesualitatea conflictului diferit de cea a lui Gordon, stabilind patru stadii de manifestare a conflictelor: frustrarea - un grup nu-și poate îndeplini sarcinile sau obiectivele propuse; conceptualizarea - indivizii implicați în conflict percep existența conflictului și formulează idei asupra problemelor pe care le întâmpină; comportament - cei afectați răspund situației conflictuale; rezultat - conflictul este rezolvat sau frustrarea continuă și generează un nou episod conflictual (Thomas, apud Gordon, 1987). Acest
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care s-a creat se pot explica controversele aprinse pe tema consistenței, care au persistat decenii la rând. Michael Argyle și Brian R. Little (1972) au încercat să stabilească câteva dintre elementele diferențiale de maximă importanță în raport cu modurile alternative de conceptualizare a consistenței, propuse la nivelul celor trei mari modele de măsurare a personalității. În studiul realizat, autorii au plecat de la constatarea că, din perspectiva relațiilor sociale, consistența comportamentală cross-situațională asumată inițial de modelul clasic dispozițional nu poate fi verificată decât
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cazuri. Modelul dispozițional a favorizat o definire restrânsă, unilaterală a consistenței comportamentale, deși, așa cum spuneau Argyle și Little, realitatea socială este mult mai complexă, cunoașterea tuturor forțelor având largi implicații pentru cercetare. Aceștia au ilustrat mai multe moduri alternative de conceptualizare a personalității și implicit a formelor ei de consistență, relevând implicațiile distincte pe care fiecare dintre acestea le antrenează în raport cu acuratețea predicțiilor lansate asupra comportamentelor sociale. Argyle și Little (1972) au considerat că una dintre cele mai importante diferențe dintre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
tipuri de variabilitate la nivelul comportamentelor sociale (sursa: M. Argyle & B.R. Little, „Do Personality Traits Apply to Social Behavior?”, Journal for the Theory of Social Behavior, nr. 2, 1972, pp. 1-35) Din perspectiva acestui criteriu există patru tipuri distincte de conceptualizare a variabilității acestor componente, care pot fi puse în corespondență cu anumite teorii. Tipul A se caracterizează prin asumarea unei consistențe comportamentale absolute, atribuite exclusiv persoanei. Indiferent de situație, conduita acesteia se asumă că rămâne invariantă. Aceasta este o poziție
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ci de interacțiunea acestora. Dincolo de aceste diferențieri, Argyle și Little au arătat că modelele măsurării personalității diferă nu doar sub aspectul modului de alocare a acestei variabilități comportamentale, ci și în modul de interpretare, distingându-se astfel cinci alternative de conceptualizare a personalității. 1. Personalitatea ca pattern comportamental constant (invariant) O astfel de conceptualizare este specifică teoriei trăsăturilor, întrucât acestea sunt considerate patternuri comportamentale consistente cross-situațional. Conform acestei accepțiuni, trăsăturile psihologice (de exemplu, extraversia) se consideră a fi la fel de stabile precum
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]