422 matches
-
consimțea, nevrând să rămână fără nimic. Aglae îi confisca pensia și orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi părut că în rezistența bătrânului e un resentiment față de tutela Aglaei. Pascalopol interveni conciliant: - O faci să sufere degeaba pe... domnișoara... pe doamnaOlimpia... Te-a supărat cu ceva, poate... în împrejurări de acestea, se uită totul. - Nu e fata mea! strigă aproape Simion, cu un glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sălbatece amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligențe purtate în cavalcadă. Pândea cu ochiul în icoană și-l înhăța la fix. - Sinistrate, ieri ai avut scaun? - Ieri am avut scaun, răspundea conciliant Sinistratul. - Te-ai spălat aseară pe dinți? - M-am spălat aseară, de două ori, pe dinți. - După-amiază, ți-au zburat gândurile, într-o doară, către cuvântul "muscă"? - După-amiază, gândurile mi-au stat mai mult într-o rână. Cu aripile înfășurate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezarmare și neproliferarea nucleară, precum și la stabilitatea regională; angajamentul de a reglementa prin acord, inclusiv pe calea arbitrajului, toate problemele privind succesiunea statelor și diferendelor regionale. În final, totuși autorul studiului încheie într-o manieră nu numai optimistă, ci și conciliantă, afirmând faptul că dacă identitatea națională nu corespunde identității personale nu înseamnă că între ele nu există o legătură. Dimpotrivă, între ele există o conexiune foarte strânsă, constând în aceea că "identitatea națională" este o parte a identității personale. La
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
inteligență, timp, energie, nu pentru asta a muncit. Lipsa experienței materne, neparticiparea la creșterea copiilor conduce bărbații mai degrabă spre înclinații necrofile: spre conflict, violență, război, spre ceea ce este mort, artificial, mecanic (Dalyxe "„Daly,Mary"). Ruddickxe "„Ruddick,Sara" este mai conciliantă în privința colaborării cu bărbații și consideră că pacifismulxe "„pacifism" nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie, să nască și să crească soldați 13), ci a gândirii materne
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui Ioanide, dar chiar așa, așa... E un om priceput, care dacă ar fi fost ordonat putea să ajungă cineva. După această sentință, Pomponescu își roti ochirile blajine și suficiente asupra celor de față. - Așa e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iubește pe oricine, că toți sunt "simpatici" și vrednici de încredere" (idem, p. 45). Căutând să evite certurile, competiția, confruntările, această categorie de indivizi "tinde să se subordoneze, să ocupe un loc secundar, lăsând altora lumina rampei; va fi împăciuitor, conciliant și cel puțin conștient nu va avea pică pe cineva" (ibidem). b. Indivizii caracterizați prin trebuința de a merge împotriva celorlalți sunt duri și agresivi, ei resimt lumea ca pe o arenă în care, într-un sens pur darwinist, numai
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei soluții. c. Cea de-a treia componentă a raporturilor conflictuale este acțiunea. Acțiunile pot lua mai multe forme: • încercarea de a face ceva în dezavantajul celeilalte persoane și întărirea controlului și maximizarea beneficiului propriu; • comportament violent, de distrugere; • comportament conciliant, constructiv, prietenos. Pe scurt, acțiunile pot avea un caracter destructiv, respingător sau unul constructiv, de întâmpinare în găsirea soluțiilor 11. Tipuri de relații conflictuale Potrivit specialiștilor, există mai multe criterii de clasificare a conflictelor. 1. După numărul participanților: • conflicte intrapersonale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
retragă, să demisioneze. Avantajul strategiei constă în luarea unor decizii înțelepte atunci când aceasta decizia se bazează pe o viziune caritabilă. Dezavantajul se evidențiază atunci când învinsul nu poate suporta deciziile, iar conflictul rămâne mocnit, putând să se reaprindă oricând. c. Caracterul conciliant (adaptativ, de reprimare sau de acomodare) Este cel mai permisiv stil (deoarece se focalizează pe nevoile celorlalți). Persoanele care îl adoptă sunt noncompetitive, flexibile, tolerante. Ele își neglijează nevoile proprii pentru a le satisface pe ale celorlalți. Le preocupă să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
suntem conștienți că vom pierde mult mai mult prin abordarea conflictului; când ne dăm seama că avem șanse minime de victorie. Un manager/profesor va folosi acest tip de comportament dacă este extrem de interesat în păstrarea bunelor relații. Avantajul stilului conciliant se evidențiază în conflictele neimportante, când ar putea reduce presiunea asupra relației, iar dezavantajul este acela că, în probleme majore, nu se realizează comunicarea de fond, prin abordarea completă a fenomenului/situației. d. Colaborarea Este strategia potrivit căreia "individul participă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Oglev și Vl. Russev (2005) remarcă: "Luând în considerare faptul că rezolvarea unui conflict presupune înlăturarea cauzelor care l-au generat, numai stilul de colaborare realizează în totalitate această sarcină" (p. 138). În schimb, în cazul eschivării și a comportamentului conciliant "soluționarea conflictului se amână, iar conflictul însuși capătă o formă ascunsă. Compromisul poate aduce doar o rezolvare parțială a interacțiunii conflictuale, pentru că rămâne o zonă destul de largă a concesiilor reciproce, iar cauzele nu sunt înlăturate pe deplin", constată cei doi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
niciodată capacitatea de a-l pedepsi și constrânge pe celălalt. Dimpotrivă, el își declară bunele intenții, sau chiar se dezarmează, adică renunță la mijlocul de a exercita presiuni de care dispunea". În situațiile de cooperare necondiționată, majoritatea subiecților profită de comportamentul conciliant al celui înzestrat cu putere, joacă în manieră competitivă și reușește să câștige. Prin urmare, conchide Șt. Boncu (2006), "nu numai că puterea neutilizată devine o sursă inutilă, dar chiar se întoarce împotriva celui care o deține" (p. 100). Desigur
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lucru. Că e prea cu putință ca România sa fie târâtă în conflictul oriental e drept, dar că cineva ar căuta într-adevăr să încurce ițele nu-i adevărat. Altfel răspunsul lui Savfet Pașa, deși negativ, pare a fi destul de conciliant. În el se asigură că Poarta n-a avut niciodată intenția de a modifica poziția escepțională de care se bucură România în puterea tractatelor sale și că constituția otomană nu atinge nici într-un fel drepturile recunoscute ale României. cât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de rebeliune încolțise deja. Cincisprezece dintre cei din școala s-au prezentat înaintea consiliului de disciplină și a cerut ca sau să se reprimească cei eliminați sau vor părăsi și ei școala. Atuncea d. director le-au spus în mod conciliant ca să gândească la ceea ce fac; "nimenea nu i-a silit să intre în institut și nimeni nu-i oprește să iasă. Să recugete însă că, dacă părăsesc școala, o părăsesc fără consimțamîntul direcției și că vor {EminescuOpIX 334} avea să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
citate. Prudenția este un fin diplomat, foarte coerentă și mereu combătând cu rigoare și elocvență acuzele ce se aduc femeilor. Asistăm așadar la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate. Povestirea lui Melibeus, ca și cea a preotului, din finalul capodoperei chauceriene, vine să certifice faptul că scriitorii medievali puteau fi și empatici în legătură cu nevoile feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
citate. Prudenția este un fin diplomat, foarte coerentă și mereu combătând cu rigoare și elocvență acuzele ce se aduc femeilor. Asistăm așadar la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate. Povestirea lui Melibeus, ca și cea a preotului, din finalul capodoperei chauceriene, vine să certifice faptul că scriitorii medievali puteau fi și empatici în legătură cu nevoile feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rareori. Sclavi ai obișnuințelor, conservatori. Tenaci În aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai puțin vorbăreți dintre oameni, le place singurătatea. Deși indiferenți la viața socială, ei sunt În general cinstiți, iubesc adevărul, onorabili. Valoare dominanta: liniștea. ● Amorfii disponibili, concilianți, toleranți prin indiferență, dau adesea dovadă de o Încăpățânare pasivă tenace. În ansamblu au “caracter bun”. Neglijenți, leneși, nepunctuali. Indiferenți față de trecut mai mult decât față de viitor. Au adesea aptitudini către muzică (executanți) și teatru. Valoare dominantă: plăcerea. Pe baza
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în acțiuni” - până la urmă scriitorii au votat să nu se schimbe nimic. Noul Consiliu de conducere, în frunte cu președintele
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel creștin, prozelitism ce a dus la abandonarea politicii religioase indecise a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care autorul începe să-l considere nu doar ca pe un mijloc util în vederea expansiunii noii religii, dar și ca instrument de apărare al acesteia. În acest fel, așteptarea unei escatologii iminente ceda locul conștientizării realității istorice. Atitudinea a fost conciliantă numai în această optică contrară Imperiului păgân și favorabilă Imperiului creștin în formare. Autorul își prezintă opinia asupra problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne descrie situația anumitor ambiente ale Bisericii preconstantiniene. Astfel, în cele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
schismă și la anatemă. În acest sens trebuie amintit că lui îi revine meritul alcătuirii unei ediții sistematice de decrete pontificale. Se poate spune că motivul fundamental al acestei inițiative a fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante față de Răsăritul aflat atunci în schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor bisericești exprimă cinste, conlucrare sinceră și înțeleaptă, deschidere ecumenică. Vestitul canon 28 de la Calcedon (prin care scaunul de la Constantinopol a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Moderni publicate de Perrault între anii 1688-1697. Din partea Anticilor răspunsurile nu întârzie prin Caracterele lui La Bruyère (1688) și Reflecții asupra lui Longinus (1694) de Boileau. În final, într-o scrisoare către Perrault publicată în 1700, Boileau se arată mai conciliant, sugerând că secolul lui Ludovic al XIV-lea e superior Antichității, mai puțin în ceea ce privește epopeea și elocința.53 S-ar putea afirma, astfel, că avantajul este de partea Modernilor. Este însă o victorie incertă, care nu va duce la calmarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
admirație. O cale de mijloc este însă sugerată de abatele François de Salignac de la Motte-Fénelon prin Scrisoare asupra ocupațiilor Academiei, concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text care marchează sfârșitul conflictului prin găsirea unei tonalități conciliante, a unei punți de echilibru Antichitatea nu trebuie privită sub semnul perfecțiunii, nu trebuie idolatrizată, dar nici nu trebuie disprețuită căci reprezintă în continuare o sursă importantă de învățăminte. În acest sens, repercusiunile directe ale Disputei vizează crearea unui nou
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al doilea, al poeziei în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea Modernilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
avut în vedere faptul că același motor a dat naștere unor angajamente dintre cele mai diverse, deoarece principala caracteristică a temperamentelor și familiilor politice ale creștinilor este în primul rînd diversitatea. Găsim o întreagă paletă de comportamente de la intransigenți la concilianți, de la cei care acceptă Revoluția franceză la cei care o recuză. Răspunsurile catolicilor la problemele secolului al XIX-lea o dovedesc. În secolul XX, generalul de Castelnau în Franța, Antonio de Oliviera Salazar în Portugalia, cancelarul Dollfuss și Monseniorul Ignaz
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se înăsprească din nou nu a fost ușoară. În interiorul grupului divergențele s-au accentuat între intransigenți ca Stomma care a refuzat în 1976 să voteze noua Constituție fiindcă ea includea "relații privilegiate cu URSS" și "rolul conducător al Partidului" și concilianți. În urma votului pentru Constituție, Znak s-a împărțit, iar formarea unui "nou" Znak a fost favorizată. Presiunile contradictorii ale Bisericii și ale guvernului nu aveau menirea de a favoriza unitatea politică a catolicilor. Totuși, în faza finală a regimului, această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]