2,296 matches
-
prin care împăratul Leon I (457-474) îi consulta pe episcopii din provincii în legătură cu deciziile celui de-al patrulea conciliu ecumenic care avusese loc la Calcedon (de altfel, la aceste sinoade ierarhii din Dacia au fost prezenți de la început: la primul conciliu, cel din anul 325, participă și un Theofil „al Goției”; Gherontius al Tomisului s-a aflat la Constantinopol în anul 381, la al doilea sinod ecumenic etc.). Tot printr-o epistolă s-a manifestat literar și episcopul tomitan Valentinian (sec
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
ISTORIA LITERATURII CREȘTINE VECHI GRECEȘTI ȘI LATINE II De la Conciliul din Niceea până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât de diferite cum sunt Marius Victorinus, Ilarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Lat 35, 1967 (De sermone Domini in monte: A. Mutzenbecher). Pe lângă acestea: Credința și simbolul credinței (De fide et symbolo), un rezumat fidel al discursului pe care Augustin, preot hirotonisit de puțină vreme, l-a rostit înaintea episcopilor participanți la conciliul din Cartagina în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor în privința fiecărui nivel al simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul care trebuie dusă întru respectul credinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo, în epoca lui Augustin. Având o strânsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Octatus din Milevi, Augustin a acționat încă de la conciliul din 392 astfel încât să fie luate anumite măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunând literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cântări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
structurii care se dovedește dezlânată și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite de redactare, multe din doctrinele expuse aici sunt reluate și în alte opere din aceeași perioadă. Începutul e consacrat polemicii cu adepții arianismului care, deși fusese condamnat de conciliul de la Constantinopol și de cel din Aquilea din 381, era încă viu în Occident și chiar la Cartagina, așa cum vom vedea imediat. Primele patru cărți sunt consacrate așadar combaterii ereziilor și în special confutațiunii celei mai importante dintre ele, arianismul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroasele scrisori ale sale; procedând astfel, îi reînsuflețește pe catolici care erau în minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altele, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combaterea pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Finaert, G. Bavaud); 30, 1967 (Contra epistulas Petiliani: G. Finaert, B. Quinot); 31, 1968 (Contra Cresconium, De unico baptismo: G. Finaert, A.C. de Veer); 32, 1965 (Breviculus și alte opere antidonatiste: E. Lamiranda, G. Finaert). Schisma donatistă ia sfârșit odată cu conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: guvernatorul Africii, Heraclian, acceptând o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să-i convoace pe episcopii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel mult patru luni și unde urma să se ajungă la respingerea minciunii eretice; dacă aceștia nu s-ar fi prezentat, ar fi fost condamnați în contumacie și ar fi fost declarați vinovați. Nu putem vorbi pe larg aici despre conciliul de la Cartagina ale cărui Acte totuși s-au păstrat; partea catolică a fost apărată, în afară de Augustin, și de prietenii săi cei mai credincioși Aureliu și Alypius. Dezbaterea s-a încheiat la 26 iunie 411 cu o sentință a lui Marcellinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
târziu, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991 (S. Lancel); CChr. Lat 149A, 1974 (S. Lancel). Studii: P. Brown, Il discorso religioso nel tardo impero romano: il caso dell’Africa settentrionale, în Idem, Religione e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-i condamne pe adepții săi, Aureliu a cerut intervenția lui Augustin pentru a aprofundare a termenilor doctrinali ai problemei, iar pentru o acțiune concretă s-a adresat și guvernatorului Marcellinus care deja colaborase cu folos la organizarea și încheierea conciliului antidonatist din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfârșit cu aceeași energie și hotărâre cu care îi învinsese pe manihei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întâmplat așa, pentru că Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. De aceea, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospoli la sfârșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospoli, apărarea catolicismului ortodox fusese încredințată unor persoane mai puțin abile și mai puțin înzestrate decât Augustin; cu câteva luni înainte, tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ținut la Ierusalim respinsese considerațiile antipelagiene ale lui Orosius, trimis de Augustin la Ieronim. Pelagius a reluat lupta și l-a informat pe Augustin despre succesul său, făcând astfel încât acestuia să-i parvină, fără nici un cuvânt în plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură pentru că nu mai era vorba doar de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416 unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
plus, doar concluzia conciliului. De aceea, Augustin a trebuit să se angajeze într-o polemică de mai mare anvergură pentru că nu mai era vorba doar de o simplă controversă doctrinală. De comun acord cu prietenul său Aureliu, a convocat un conciliu în 416 unde, după condamnarea lui Pelagius, s-a hotărât să fie obținută confirmarea condamnării chiar de către Roma; episcopul din Hippona îi trimise papei Inocențiu cartea sa Despre natură și har și scrise o operă pe care i-o trimise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Hippona îi trimise papei Inocențiu cartea sa Despre natură și har și scrise o operă pe care i-o trimise lui Aureliu în care relata Comportamentul lui Pelagius (De gestis Pelagii). Aici, Augustin susține că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospoli pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră doar cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesar să reexamineze întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
originar și la har, iar Augustin reia aici marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. Și a recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai în anul 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu și tocmai acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra doctrinelor augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al cincilea. Așadar, așa cum am spus, Iulian începuse să trimită scrisori prin care contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin care stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 419 o scrisoare episcopilor din Africa pentru a-i determina să-i condamne pe Celestius și Pelagius. Ar fi apoi Capreolus, din 430, succesorul lui Aureliu. De la Capreolus ne-au rămas două scrisori: una trimisă la prima sesiune a conciliului din Efes în 431, cealaltă în 432 lui Vitale și Tonanțiu, doi spanioli, el explică aici doctrina ortodoxă a unității celor două naturi în Persoana lui Cristos. 1. Orosius Este fără îndoială cel mai cunoscut dintre discipolii lui Augustin, chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apologeticus), în care a expus ideile sale despre har și despre liberul arbitru, a susținut ideile lui Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfârșitul anului 415 presbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a justificat pe deplin la conciliul din Diospoli, în 416, așa că lui Orosius nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să se întoarcă în Africa și să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfârșitul anului 415 presbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a justificat pe deplin la conciliul din Diospoli, în 416, așa că lui Orosius nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să se întoarcă în Africa și să-i aducă lui Augustin scrisori din partea lui Ieronim. Între 416 și 417 și-a scris Istoriile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte, și a publicat un anumit număr de traduceri ale unor texte redactate la concilii și ale unor opere grecești referitoare la controversele cristologice din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PL 45. Studii: S. Prete, Mario Mercatore, polemista antipelagiano, Mariett; Torino 1958. 3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspândit în Africa creștină din secolele al cincilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul din Calcedonia din 451, care nu e menționat în lucrare; într-adevăr, autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie din Constantinopol. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Casiodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
maxime extrase din operele Sfântului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul din Orange care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale S. Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sunt reluate 106 sentințe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]