281 matches
-
și mișcare la stînga, care determină o privire retrospectivă asupra unei porțiuni mai scurte sau mai lungi din cotextul anterior văzut ca explicativ (63b și T74). Folosirea lui IATĂ DE CE/DE ACEEA prezintă propoziția p ca ivită dintr-o mișcare concluzivă. Așa cum spune J.-B. Grize: "nu nodurile unei rețele sînt cele care contează, ci totalitatea lor, globalitatea lor" (1993: 337). Tocmai această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
meu mă spală. Numeroși cercetători sînt de acord să reia nucleul modelului lui Grize pentru a adăuga un element la dreapta. Se ajunge astfel la un model ternar al secvenței de bază (Coltier 1986: 8): Faza chestionării + Faza rezolvării + faza concluzivă Regăsim aceeași structură în trei faze în lucrările lui M.-M. de Gaulmyn (1986) și ale lui E. Gülich (1990), care reiau "side sequences" ale lui Jefferson (1972). Gülich numește "secvențele laterale" "secvențe conversaționale explicative" care, în interacțiunile orale, se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anumitor specii de animale acvatice să se adapteze" § 6 2.2. "Pe de altă parte, căldura combinată cu celelalte condiții climaterice [...] evoluția anumitor animale" § 7 2.3. "În fine, cantitatea de lumină are o influență directă asupra culorii animalelor" § 8 [Concluziv] REFORMULARE FINALĂ: N1 ESTE UN N3 "Pădurea ecuatorială" "țel bun de atins (pentru aventurier)" <1> FLORA "univers vegetal.... luxurianța vegetației" <2> "FAUNA forestieră" ("va trebui să deschizi ochii") Planul de text al unei tirade raciniene Textul T54 este, așa cum am
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bold și în capitale unitățile implicate în decupaj și legările diferitelor perioade ale textului. După o frază de tranziție (998), urmează două perioade narative a cîte opt versuri care constituie corpul tiradei Iuniei (999-1006 și 1007-1014). Urmează apoi o perioadă concluzivă de două versuri corespunzătoare unui cuplu de rime (1015-1016). Ultimele trei versuri relansează acțiunea și se deschid spre continuarea interacțiunii în curs (1017-1019). Faptul cel mai notabil este prezența, în inițiala versurilor, a interjecțiilor exclamative și a conectorilor care deschid
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de proces, ele depind de sensul verbului: de exemplu, a țopăi conține un mod de proces "iterativ" (= repetiția unei acțiuni) pe care nu îl regăsim în a sări. Modul de proces cel mai important este, fără îndoială, cel care opune concluzivul non-concluzivului; verbele conclusive prezintă un proces care este pe terminate (a cumpăra, a intra...), în timp ce non-concluzivele (cum ar fi a locui sau a ști) nu sunt orientate către o limită. Să precizăm că aceste moduri de proces nu pot fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
moduri de proces nu pot fi definite decât în interiorul enunțurilor: în funcție de contextul în care figurează, același verb va putea fi asociat cu moduri de proces diferite. Să comparăm astfel el ia viața ca atare (non-concluziv) cu el ia o carte (concluziv) sau el adună lemne (iterativ) și cu el își adună batista (non-iterativ). Opoziția dintre realizat și irealizat ține de aspect. Ea caracterizează ansamblul conjugărilor, stabilind raporturi între forme "simple" (a mânca, eu mănânc etc), și "compuse" (a fi mâncat, eu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de hotărîri comun cu cel din „Glossa” lui Eminescu: „Tu rămîi la toate rece”. Asemănările menționate nu estompează complet diferențele dintre cele două poeme. „Vobiscum” e mai personal și are o dicție mai încordată; „Cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
discuțiilor spre studii empirice și demonstrarea cu exemple concrete a modurilor în care populismul poate fi o amenințare și/sau un remediu pentru democrație. Capitolele acestui volum oferă o bază solidă pentru o asemenea analiză. Prin urmare, în acest capitol concluziv, facem un prim pas în acest sens, cu scopul de evaluare și regândire a relației ambivalente dintre populism și democrație. Vom pune accent mai ales pe identificarea aspectelor care, pe de o parte, ar putea apărea doar în anumite contexte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aspecte ale relației dintre populism și democrație trec dincolo de particularitățile regionale. De pildă, forțele populiste promovează întotdeauna repolitizarea anumitor subiecte, care, fie intenționat, fie neintenționat, nu sunt abordate de establishment. În concordanță cu acestă perspectivă trans- și intraregională, acest capitol concluziv este elaborat pe baza celor opt studii de caz din volumul de față și este împărțit în trei subcapitole. În primul subcapitol ne îndreptăm atenția spre conceptele și ipotezele dezvoltate în cadrul teoretic al Capitolului I, pentru a le evalua validitatea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și al XVIII-lea, Pinkney încadrează ceea ce vede în principiile generalizatoare atunci când notează, de exemplu, că franțuzoaicele se deosebeau "prin mai mult bun gust și eleganță" de englezoaice, dar că acestea erau mai "arătoase" (676). Într-un fel, făcând judecăți concluzive, aceste generalizări reflectă "imaginea distanțată a trecutului absolut" și invocă - și sunt descendenții - schițele din cărțile de caracter scrise de John Earle și Thomas Overbury care erau atât de răspândite în secolul al XVII-lea. Fie că era vorba de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
răsputeri să scriu și ceva de bine despre primar, astfel încât voi sări de această dată peste observația de bun-simț că, printr-o bizară coincidență, "oamenii de cultură ai primarului" sunt, într-o majoritate frisonantă, doar foști colaboratori ai Securității!). Așa încât, concluziv, nu pot decât să salut cu încredere un om politic care cultivă desăvârșirea trupească cu cea spirituală. Curat Kalokagathon, monșer! 22 iulie 2011 De o bucată de vreme mă trezesc derutat dimineața la ora 7. E prea multă liniște. Trosnelile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Va fi vorba permanent de o sinteză a liberei cunoașteri de sine care progresează către concepție și către principii și care oferă, conform unei frumoase legi a reversibilității, o regulă de simetrică individuație. Aceasta din urmă vine ca un corolar concluziv firesc al unui efort de inducție care adună materialul debordant al parcursului destinal. Ea este expresia răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial în teorie, de multe ori cu scopul de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mecanismele asimilării sunt întotdeauna atent supravegheate de forul reflexiv, care capătă progresiv marca unei științe de sine. Într-o ordine secundă, conștiința de sine devine arbitru al unor ample desfășurări formative și intervine pe firul dezvoltării cu eficiența unei instanțe concluzive (creatoare de rețete cognitive). Implicându-se în ceea ce este stabil în textura subiectivității, ea preia sarcina unui discernământ discriminatoriu menit să separe efemerul de statornic (și în potențialitate și în act) și gestionează dinamica vitală din perspectiva unei raportări la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și care restabilește, sintetizator, unitatea perturbată de dedublare. Post-schimbare, subiectul uman trăiește o regăsire transfigurată de sine și practică revenirea unificatoare sporită care este inutilă și de neconceput la nivelul conștiinței metafizice, ale cărei scopuri cognitive țin de o circumscriere concluzivă a unui dat abordabil doar în separație. În procesul modificării de sine ceva se păstrează și este recuperat în final, făcând ca revenirea la sine să capete miza unei statornicii și a unei continuități secunde. La început, în fiecare schimbare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fi despărțite."58 Aristotel Practica perseverentă a contemplației, ca întruchipare a supremului efort cognitiv și chintesență a demersurilor aprehensive orientate către regiunile cele mai încărcate de sens ale realului, conduce de cele mai multe ori la înțelepciune, la încununarea pe jumătate înzestrată concluziv și pe jumătate deschisă aptitudinal a unui drum al experienței generale de viață. Ea devine țintă privilegiată a celor mai nobile eforturi raționale și principiu de aderență și aspirație al oricărui sistem filosofic ce nu se înscrie într-un curent
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fără un lung șir de reușite pragmatice care să valideze prin forța lor de conjugare experiențială gradul de competență generală pe care l-a accesat individul. Aceste reușite sfârșesc prin a converti aptitudinea în sâmbure etern roditor al sistemului spiritual concluziv și mântuie perspectiva oricărei inadecvări generate de posibila eroare de aplicare a preceptului de înțelepciune. Aici conștiința de sine se regăsește cel mai mult în elementul său, întrucât angajează toate mecanismele cogniției la emergența nucleului lăuntric în experiența generală de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă aleatoriului vital. În același timp, ea părăsește exigența unei reprezentări unitare a ordinii lăuntrice, pentru o cât mai exactă descripție a faptului trăirii. Apoi, autonomia teoretică amintită o face disparat și diversificat concluzivă, dar mai ales supusă oricând dezbaterii (ca piatră de încercare interacțională a oricărei legături inter-elementare supraadăugate care se realizează și la nivelul personalității). Întoarsă de această dată către modelul cognitiv, procedura sintetică reflexivă își revendică o altă libertate, cea a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectul, în stabilă inserție intra-fenomenală. Iar în acest context relația devine un instrumentum spiritual a cărui acțiune înmulțește finalitățile unui demers simplu ca reflexia de sine. Ceea ce inițial era destinat unei banale administrări interioare, poate culmina cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de natură filosofică. Orizontul cunoașterii poate deci crește și fără contribuția altminteri legitim înnoitoare a exteriorității fenomenale. Încheiere Separația care stă la baza tripartiției fundamentale a tipurilor de conștiință a condus la ocultarea rolului foarte important
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al unui sistem de comportament spiritual la descifrarea misterelor căruia contribuie decisiv. Conștiința de sine este capacitatea de a gestiona prin analiză și sinteză datele propriilor trăiri, reprezentări, gânduri și de a strânge lalolaltă acest rezultat cognitiv în unități suprastructurale concluzive care pot alcătui o filosofie a subiectivității, o imagine sistemică a sinelui. Pornind de la acest rol primordial al ei se poate dezvolta o diversitate de atribuții vitale, care țin de educație, de implicările sociale ale omului, de sistemul său axiologic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
superior al conștiinței pot induce teza legării omului de absolut și prin conștiința de sine. Nu numai întâlnirea "Dumnezeului lăuntric" sau "confruntarea" cu duhul propriu pot justifica o asemenea alegațiune, dar și implicația religioasă profundă pe care o are totalitatea concluzivă a firului destinal o poate face. Structurile nu sunt doar un ansamblu de reguli riguroase (o alcătuire rece și formalizată care rezumă cognoscibilul), ci pot deveni entități active într-un joc cosmic supra-guvernat de divinitate. Providența supremă acționează asupra fenomenului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sentiment al ridicolului 14. Marele humor Capitolul al III-lea: Ironie și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate și noblețe sufletească 21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrulsuprem îl constitue autonimicirea în fața Domnului 40. O examinare a acestei concepții definitive a lui Kierkegaard despre humor va fi întreprinsă mai jos, în capitolul "Tragic și humor". CAPITOLUL IV PRINCIPALELE FORME ALE HUMORULUI 19. Marele humor ca sentiment total concluziv Sentimenetele individuale care vor produce ulterior, reunite, un sentiment total, pot proveni din direcții extrem de diferite. În legătură cu aceasta, este de mare importanță mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în domeniul psihologic, într-o situație similară cu aceea în care ne aflăm în fața tuturor formațiunilor totale din natură 43. Marele humor, așa cum încerc să-l descriu aici, are o posibilitate cu totul aparte de a fi un sentiment total concluziv. Ne lipsesc încă cercetări psihologice pătrunzătoarea ale diferitelor sentimente totale posibile, ce au drept scop să dea unei perioade din viață, ori poate unei vieți întregi, un caracter concluziv. Descrierea și analiza unui singur sentiment total nu pot face dovada
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o posibilitate cu totul aparte de a fi un sentiment total concluziv. Ne lipsesc încă cercetări psihologice pătrunzătoarea ale diferitelor sentimente totale posibile, ce au drept scop să dea unei perioade din viață, ori poate unei vieți întregi, un caracter concluziv. Descrierea și analiza unui singur sentiment total nu pot face dovada că acela ar trebuie să fie cel mai important sau cel mai nobil. Vreau doar să atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dovada că acela ar trebuie să fie cel mai important sau cel mai nobil. Vreau doar să atrag atenția asupra a ceea ce am numit marele humor și să cercetez condițiile ce-l fac potrivit pentru a fi un sentiment total concluziv. El se naște prin trăirea contradicțiilor vieții, prin conflictul dintre sentimentele individuale, cu colaborarea gîndirii și năzuinței spre un scop ce este păstrat de-a lungul timpului cu energie și fidelitate. Și are posibilitatea de a-și menține receptivitatea pentru
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]