2,979 matches
-
lucrurilor li se spune pe nume, nu e decît un pas - pe care Creangă îl face cu delicii, la fel ca Rabelais, ca nuveliștii libertini ai Renașterii italiene sau ca anume romancieri francezi din „secolul luminilor”, încă mai slobozi la condei. Din seria de corozive, mult gustate la “Junimea”, n-au fost recuperate decît două manuscrise, Povestea poveștilor și Povestea lui Ionică cel prost, pe care G.T. Kirileanu le-a tipărit în tiraj restrîns; vor fi existat, se pare, și altele
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Jules Verne” lViitorul literaturii de anticipație Anul 2005 a fost decretat, de către UNESCO, ca fiind anul internațional „Jules Verne”. Ca urmare, în România, Ministerul Educației și Cercetării a luat decizia de a marca acest eveniment prin introducerea, în cadrul concursului „Tinere Condeie”, a unui supliment la regulamentul acestuia. Concret, la secția proză se introduce o schiță sau o nuvelă de anticipație științifică, iar la secția eseistică, la alegere, un eseu despre importanța operei lui Jules Verne sau viitorul literaturii de anticipație. Creațiile
Agenda2004-52-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283194_a_284523]
-
Mircea Popa Acum zece ani se stingea din viață la Paris unul dintre eseiștii cei mai înzestrați ai generației interbelice și unul dintre cele mai subtile și vivace condeie pe care le-a avut literatura și cultura noastră. Deși a rămas cunoscut în posteritate doar ca un remarcabil critic de artă (prin monografiile închinate unor mari pictori și sculptori români ca Th. Pallady, N. Tonitza, G. Petrașcu, Luchian, Theodor
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
Dumitru Titus Pavelescu, Gabriela Ciucă - Talent și Dăruire 1946-2003: Opera Română-Timișoara (Ed. Aura, 299 750 lei); Nicolae Breban - Fr. Nietzsche. Maxime comentate (Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 185 300 lei); Panait Istrati - Trei decenii de publicistică, vol. I - Scăpare de condei 1906-1916 (Ed. Humanitas, 230 000 lei); Valentina Marinescu - Mass-media și schimbarea politică în România (Ed. Tritonic, 180 000 lei). *** „Dosarul Eliade”, vol. IX (1972-1977) Infamie morală (Ed. Curtea Veche, 130 000 lei); Mircea Eliade - Noaptea de Sînziene, vol. I-II
Agenda2004-40-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282954_a_284283]
-
de inspirație dadaista, cu fraze decupate din Letopisețul cantacuzinesc și din Sorin Titel, într-un cocktail deloc neverosimil, ba chiar reconfortant pentru cititor, care în final va răsuflă ușurat: deci asta e - sub straiul studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat! Abia în final, retrospectiv, vei vedea în altă lumină imixtiunile celuilalt Daniel Vighi de-a lungul întregii cărți, imixtiuni care îl înfățișează pe acesta în postura estetului nostalgic, nu a academicianului scorțos și
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
și întocmit". Niciodată nu se va mai ști cum arătau aceste balade în originalitatea lor virginala (variantele din monografia lui Adrian Fochi pentru Miorița sînt pedestre și fără fior). Pentru totdeauna ele vor umblă în lume sub vestmîntul trimis de condeiul lui Alecsandri și îndrăznesc a crede că acesta este actul liric fundamental al poetului, mult mai important decît, poate, întreaga să opera în versuri, azi sunînd a lînced (cu exceptia posibilă a pastelurilor). De altfel, în 1921, Sadoveanu spusese că "balada
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
e un mare prozator, de o înaltă artisticitate. Nici apariția, în 1894, în foiletonul Vetrei (în 1906 în volum) a extraordinarului român Mara nu-i crește cota literară. Și aceasta nedreaptă, îndărătnica opinie se menține pînă tîrziu între războaie prin condeie autorizate precum cel al lui Pompiliu Constantinescu. De-abia Călinescu, în Istorie, da acelui român (că și, parțial, nuvelisticei) prețuirea meritata, făcînd o spărtura în cecitatea aproape generalizată. Merită reprodusa aprecierea lui Călinescu: "Pentru epoca în care a apărut, Mara
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
să se înapoieze, alegînd calea exilului. El, acest domn Arion, a preluat veghea secțiunii române a Vocei libertății, conferindu-i audiență și chiar strălucire. Repede, exilul românesc a auzit de acea publicație ateniana și spre ea au început să aflueze condeie autorizate și cu audiență (V.V. Tilea, Gr. Gafencu, M. Fărcăsanu, Const. Visoianu, N. Caranfil, George Ciorănescu, Pamfil Șeicaru, Aurel Decei, Raoul Bossy, Asra Berkowitz, George I.Duca, N. Dianu etc.). Cînd le citești, în ordinea cronologică a apariției, aceste articole
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră în conflict cu natura, ci se simte componentă a ei, își declară, bucuros, tangenta cu regnurile: "În talpă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
nu e unic. Cine s-ar fi încumetat, la începutul veacului nostru, a-l așeza pe Macedonski deasupra lui Coșbuc sau Vlahută? Arghezi, Bacovia, Gellu Naum și-au început activitatea cu rezonante modeste. Vinea e și acum socotit, sub unele condeie, drept un "elegiac minor", iar un Ion Caraion încă n-a depășit sfera unor discuții oțioase, statutul unui "caz". Poeții din diaspora sînt încă departe de-a fi integrați în fluxul comun al literelor românești. Nici macar Uniunea Scriitorilor - act de
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
-mi fi pierdut bunul simț, ca îndur mai greu decît tine necazurile materiale". Desigur, bunăstarea e apărată că o cucerire personală, eventualul arivism topindu-se în cultură, în muzică, în scriitura literară. Deoarece avem a face aci, neîndoios, cu un condei de scriitoare, Cella e, aidoma tatălui său, o natură artista multiplă (Barbu Delavrancea era nu doar prozator, dramaturg, orator, ci și un iscusit desenator). E capabilă a surprinde literar dulceața existenței sale boierești, a ne-o comunica în chip vibrant
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Apoi va fi numit asesor consistorial, intrînd - mai de mult, și în publicistica militantă, în acele vremuri aspre de prigoană împotriva populației românești din Transilvania. De altfel, în 1865 e instalat la conducerea ziarului Telegraful Român, întemeiat de Șaguna. Aici condeiul lui a vibrat timp de 18 ani, adică mult după ce maestrul său (mitropolitul) a murit (1873). Erau, atunci, vremurile aprige de după instituirea dualismului (1867), cînd maghiarizarea forțată a românilor (care reprezentau majoritatea populației Transilvaniei, recensămintele acreditînd prezența a trei milioane
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
mari și frecvente intermitențe. Jurnalul n-are valoare expresivă. E, dimpotrivă, tern, uscat, rar un eveniment deosebit (personal sau politic) mișcînd textul cu emoție. Era aceasta o trăsătură a asprului, aproape ascetului Nicolae Cristea, încălecată de patima luptelor politice, cînd condeiul era mai destins și mai liber să se confeseze. A fost la înmormîntarea fiului său, ca un fel de concediu, s-a înapoiat să-și execute osînda. Mai puțin succint este cu însemnarea din 18/ mai 1895 despre convorbirea cu
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
adică de a-i incrimina plagiatul, evident, din Eminescu". Fără a face vreo concesie oneroasă, cercetătorul afirmă, comprehensiv: "Astăzi, cînd realizăm că în epocă eminescianiza aproape fiecare al treilea și că în umbra poetului s-au sufocat de epigonism și condeie mai mari și cu ceva mai multă individualitate, "delictul" Veronicăi nu mai pare atît de grav. Eminescianizările ei sînt mai curînd un fapt sentimental decît literar și sînt dictate de "statutul de iubită" a poetului. Acolo unde alții văd mimetism
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
un mesaj pe cât de necesar, pe atât de tulburător. Constatând ascensiunea fără precedent a stângii demagogice, a neocomuniștilor și naționaliștilor care au ruinat, între 1990 și 1996, țara, dl. Ciocârlie îi îndeamnă pe cei care, după victoria C.D.R., au pus condeiul în cui să-și facă din nou auzită vocea. Evident, în sprijinul ideilor democratice care au continuat să rămână, chiar după 1996, o pură și utopică speranță. Nu am nici cea mai mică obiecție la apelul iubitului meu profesor. Îi
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
Solidarității", într-un moment egal de dramatic pentru soarta Poloniei.) Altminteri, societatea civilă și intelectualii pe care încearcă dl. Ciocârlie să-i readucă pe scenă nu vor fi decât o pătură imorală de codoși, niște iresponsabili, abili, poate, în mânuirea condeiului, dar totalmente lipsiți de onoare. Oricât de mare ar fi spaima de revenirea hoardei iliesciene, mai frică ar trebui să ne fie de lichelele care au batjocorit - cu girul nostru - speranțele a milioane de români. Trăim, deja, în posteritatea acelei
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
punct de vedere (nu știu dacă asta e preferabil, sau posibil), lui I. Funeriu îi trebuie multă bărbăție și multă sinceritate ca să spună lucrurilor pe nume. Un nume neodios, de acord, dar care se lasă în genere anevoie silabisit de condei, cu atât mai mult cu cât, aparent, nimic nu obligă la aceasta - și nici precedente nu prea există. Alege așadar ceea ce dumnealui gândește că ar fi trei lașități antedecembriste ale sale (lașități, iar nu crime sau trădări, ține el să
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
în Germania hitlerista. La Viață aproape că n-a scris deloc, el închiriindu-si doar numele, de gazeta ocupîndu-se, mai ales, mereu infatigabila Fanny. Dar, incontestabil, a girat-o, așa explicîndu-se gestul reprobabil că, la moartea prozatorului (1 septembrie 1944), condeie mature și tinere ale unor nume democrate deloc oarecari (Vladimir Streinu, N. Carandino - chiar în Dreptatea -, Ion Caraion) să scrie articole de condamnare. Și aceasta reprobare s-a menținut cîțiva ani buni, pe vremea comunismului, pînă în 1953, cînd dl
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
Ruxandra Cesereanu Nici o altă breaslă artistică nu se ceartă într-atît precum scriitorii. Deși despre artiștii plastici se spune că sînt la fel de orgolioși sau pătimași, totuși, nefiind niște virtuozi ai condeiului, ei nu au posibilitatea să se înfrunte în cuvinte scrise. Muzicienii, pare-se, trăiesc în sfere ceva mai înalte: chiar dacă și aici există rivalități, ei sublimează sau evita confruntările directe (la urma urmei, muzica este cea mai pură dintre arte
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
la Teatrul Nottara pe care l-a slujit pînă la pensionare. Și poeta, autoare a volumelor Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă la prea deșele citate din autori mari, aduse forțat în context. Cartea ar fi putut fi un prețios document, ceea ce nu reușește decît
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
în fragmente, un articol apărut în 1925, în Observatorul și purtînd semnătura lui Al. Averescu, articol din care iarăși citam: Găsesc neloial față de publicul cititor de a prezenta faptele deformate, precum și foarte vătămător educațiune civice a populației cînd prin abilitatea condeiului se induce publicul de a lua drept silogisme oneste ceea ce e scris în ziar și din contră drept sofisme ceea ce este în perfectă armonie cu adevărul." * Cu mărturii și documente inedite, dar și cu o inteligență accentuare a ideii că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
fie ei americani sau europeni, i-au întrecut pe japonezi în măiestrie. Este mișcarea noului haiku. Sub influența ei, poeții occidentali au intrat în contact și cu alte forme de poezie nipona, precum tanka sau renga și și-au pus condeiele la încercare și în aceste specii. Cu toate astea, nicăieri în lume, haiku-ul nu mai este altceva decât o terțina, care poate să respecte formă de poezie cu forma fixă și să se plieze pe structura 5-7-5, dar poate
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micșora, a minimaliza totul. În locul absurdului ostentativ, gonflat, apare un absurd discret, redus la minimum. La antipodul "vizionarului", autorul se vrea un reporter și încă unul cu condei sec, implacabil. Oarecum "ingineresc". Înverșunării caricaturale, îi ia locul apatia. Dezabuzat, plictisit, poetul înscenează comedia anodinului: "Mă gîndesc la fericire/ că la o bucată de cherestea./ Una uscată și veche,/ lăsată în plată Domnului într-un colț uitat de lume
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea cu necuvîntătoarele, asimilate moralmente grație unei descripții somptuoase, efectuate cu condeiul celui care declara că, "tînăr, pe Francisc l-am cîntat": "Ne întîlnim înainte de cină, în pervazul bucătăriei,/ punctuala și timidă de fiece dată, ea, ăporumbita/ pudica, sau ăturturica biblică, neagră/ că o mireasă a Libanului din văzduh.// Gesturile-mi șunt
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]