296 matches
-
confederaților să se concentreze pe flotila lui Farragut și să producă daune masive navelor sale de război. Grupul lui Farragut a fost obligat să se retragă după ce doar două vase au reușit să treacă de tirul de artilerie al bastionului confederat. După ce a supraviețuit acestei încercări, Farragut nu a mai luat parte la bătălia pentru Port Hudson, iar generalul Banks a fost lăsat să continue asediul fără susținere navală. Armata unionistă a mai lansat două atacuri majore asupra fortului, ambele fiind
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
centrală în strategia unionistă de câștigare a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă în două. La 5 august 1864, Farragut a repurtat o mare victorie în bătălia din Golful Mobile. Mobile era pe atunci ultimul mare port confederat încă funcțional în Golful Mexic. Golful Mobile era minat masiv (pe vremea aceea minele marine erau denumite "torpile") . Farragut a ordonat flotei să atace golful. Când monitorul USS "Tecumseh" a lovit o mină și s-a scufundat, celelalte vase au
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
scopul real al Franței era să contribuie la dezmembrarea Statelor Unite, care la acea vreme era în toiul unui război civil, susținând Confederația. Consecința bătăliei de Cinco de Mayo pentru Statele Unite ar fi reprezentat, în acest caz, preîntâmpinarea asistenței franceze pentru confederați timp de un an. Donald W. Miles afirmă că „"la acea vreme, existau temeri în Statele Unite că francezii se vor folosi de Mexic ca bază pentru susținerea Confederației, și deci președintele Lincoln și secretarul său de stat au făcut tot
Cinco de Mayo () [Corola-website/Science/321739_a_323068]
-
retras de la Veracruz, Napoleon a hotărât nu doar că va trimite marina franceză la atac, ci că va căuta și pe cineva pe care să-l pună împărat în Mexic, după care va folosi Mexicul ca bază de asistență pentru confederați. Concluziile dr. Miles sunt că „"împăratul Franței a ordonat generalilor să cucerească Mexico în câteva luni și apoi să-i ajute pe confederați să câștige războiul cu Statele Unite. Dacă ar fi reușit? Statele Unite nu ar fi devenit niciodată marea putere
Cinco de Mayo () [Corola-website/Science/321739_a_323068]
-
care să-l pună împărat în Mexic, după care va folosi Mexicul ca bază de asistență pentru confederați. Concluziile dr. Miles sunt că „"împăratul Franței a ordonat generalilor să cucerească Mexico în câteva luni și apoi să-i ajute pe confederați să câștige războiul cu Statele Unite. Dacă ar fi reușit? Statele Unite nu ar fi devenit niciodată marea putere care sunt astăzi...mexicanii nu doar că și-au recâștigat patria, dar au influențat și rezultatul Războiului Civil American."" Istoricul Justo Sierra a
Cinco de Mayo () [Corola-website/Science/321739_a_323068]
-
comitatul Spotsylvania, Virginia, lângă satul Chancellorsville, în zona dintre acesta și Fredericksburg. Bătălia s-a dat între Armata Potomacului, unionistă, condusă de general-maior Joseph Hooker și o armată de două ori mai mică, Armata Virginiei de Nord condusă de generalul confederat Robert E. Lee. Este cunoscută drept „bătălia perfectă” a lui Lee datorită manevrei riscante, dar reușite, de divizare a armatei sale în prezența unei forțe inamice mult mai mari. Curajul lui Lee și comportamentul slab al lui Hooker în luptă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Lee datorită manevrei riscante, dar reușite, de divizare a armatei sale în prezența unei forțe inamice mult mai mari. Curajul lui Lee și comportamentul slab al lui Hooker în luptă au avut ca efect o semnificativă înfrângere pentru Uniune. Victoria confederată a fost temperată de rănirea mortală a generalului-locotenent Thomas J. "Stonewall" Jackson din cauza focului propriei armate, pierdere pe care Lee a asemuit-o cu „pierderea brațului meu drept”. Campania de la Chancellorsville a început cu traversarea râului Rappahannock de către armata unionistă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
1 mai și au luat sfârșit doar când forțele unioniste s-au retras dincolo de râu în noaptea de 5-6 mai. Pe teatrul răsăritean din Războiul Civil American, planul ofensiv de bază al unioniștilor fusese cel de a avansa către capitala confederată, Richmond, Virginia. În primii doi ani de război, s-au efectuat patru tentative majore care au eșuat: prima s-a împotmolit la doar câțiva kilometri de Washington, D.C., în Prima Bătălie de la Bull Run în iulie 1861, Campania din Peninsulă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
teatrul de operațiuni din vest. Campania Chancellorsville avea șansa de a fi una dintre cele mai dezechilibrate confruntări ale războiului. La începutul campaniei, armata unionistă avea o forță combatantă efectivă de 133.868 de oameni pe câmpul de luptă; armata confederată număra mai puțin de 60.892. Mai mult, forțele unioniste erau mult mai bine aprovizionate și odihnite după câteva luni de inactivitate. Forțele lui Lee, pe de altă parte, erau prost aprovizionate și împrăștiate prin tot statul Virginia. Circa 15
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Rapidan, apoi către est, lovindu-l pe Lee din spate. Restul corpurilor avea să-l atace frontal pe Lee prin Fredericksburg. Între timp, circa 7.500 cavaleriști ai generalului George Stoneman urmau să efectueze un raid în adâncime, către ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut sub numele de Raidul lui
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
avea să-l atace frontal pe Lee prin Fredericksburg. Între timp, circa 7.500 cavaleriști ai generalului George Stoneman urmau să efectueze un raid în adâncime, către ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut sub numele de Raidul lui Stoneman. La 27-28 aprilie, cele patru corpuri de armată ale Armatei Potomacului
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
cu lemne a fost întreruptă, turnătoriile au fost abandonate și pădurea crescuse din nou, formând desișuri de tufe, plante agățătoare și arbuști. Turnătoria Catherine, abandonată în anii 1840s, fusese recent reactivată pentru a produce fier în sprijinul efortului de război confederat. Cavaleria confederată condusă de gen.-mr. J.E.B. Stuart avea să joace un rol important în campania ce avea să urmeze oferindu-i lui Lee un flux constant de informații, împiedicând parvenirea de informații similare lui Hooker din partea cavaleriei sale. Până la
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
a fost întreruptă, turnătoriile au fost abandonate și pădurea crescuse din nou, formând desișuri de tufe, plante agățătoare și arbuști. Turnătoria Catherine, abandonată în anii 1840s, fusese recent reactivată pentru a produce fier în sprijinul efortului de război confederat. Cavaleria confederată condusă de gen.-mr. J.E.B. Stuart avea să joace un rol important în campania ce avea să urmeze oferindu-i lui Lee un flux constant de informații, împiedicând parvenirea de informații similare lui Hooker din partea cavaleriei sale. Până la 1 mai
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
oricărei înaintări a trupelor lui Sedgwick, și i-a ordonat lui Stonewall Jackson să se deplaseze către vest și să facă joncțiunea cu general-maior Richard H. Anderson, adunând 40.000 de oameni împotriva lui Hooker la Chancellorsville. Din fericire pentru confederați, ceața deasă de pe Rappahannock a mascat unele din aceste manevre către vest și Sedgwick a decis să aștepte până când va putea determina care sunt intențiile inamicului. În vreme ce generalul Jackson mărșăluia spre vest pentru a face joncțiunea cu Anderson în dimineața
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
fi cheia victoriei. Dacă armata unionistă, mai mare, ar fi luptat în pădurile denumite „sălbăticia Spotsylvaniei”, semnificativul avantaj al artileriei ar fi fost minimizat, întrucât artileria nu ar fi putut fi folosită acolo cu eficiență. Au început luptele între divizia confederată a general-maiorului Lafayette McLaws pe de o parte și divizia de flanc drept a general-maiorului George Sykes, parte a din Corpul VV Corps al general-maiorului George G. Meade pe de altă parte. Sykes a început o retragere ordonată, sub acoperirea
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Hooker va sta în defensivă. În al treilea rând, Early trebuia să-l țină pe Sedgwick cantonat în Fredericksburg. Iar când Jackson își lansa atacul, trebuia să spere că unioniștii vor fi nepregătiți. Toate aceste condiții s-au îndeplinit. Cavaleria confederată condusă de Stuart a împiedicat forțele unioniste să observe mișcările lui Jackson în lungul său marș, care a durat întreaga dimineață. Singura dată când a fost văzut a fost la scurt timp după retragerea corpului lui Jackson din calea forțelor
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Lee și că acesta este pe cale să se retragă. De aceea, el a rămas exact acolo unde era și nu a încercat un contraatac cu toate forțele. Între timp, generalul Daniel Sickles, comandantul Corpului III unionist, a observat o coloană confederată deplasându-se prin pădure și s-a hotărât să iasă din linie și să le urmărească. El văzuse de fapt ariergarda trupelor lui Jackson, care s-au desprins și ele. Acțiunea lui Sickles s-a soldat doar cu luarea unui
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
au fost luați prizonieri fără să tragă un foc, și majoritatea celorlalți au fost puși pe fugă. O singură divizie a Corpului XI s-a apărat organizat, dar și ea a fost pusă pe fugă. Până seara, Corpul al Doilea confederat înaintase peste 3 km, în raza vizuală a Chancellorsville-ului, și era separat de oamenii lui Lee doar de corpul lui Sickles, care rămăsese acolo unde era după atacul de dimineață. Hooker, îngrijorat de capacitatea lui Sickles de a rezista cu
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
a Chancellorsville-ului, și era separat de oamenii lui Lee doar de corpul lui Sickles, care rămăsese acolo unde era după atacul de dimineață. Hooker, îngrijorat de capacitatea lui Sickles de a rezista cu ceea ce era acum un avanpost în liniile confederate, a retras Corpul III la Chancellorsville în acea noapte. Aceasta le-a dat confederaților două avantaje—forțele lui Jackson și ale lui Lee s-au reîntâlnit, și au căpătat controlul asupra unui luminiș aflat la înălțime în pădure și denumit
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și I (ultimul sosit pe câmpul de luptă cu o noapte înainte). Cele trei divizii ale Corpului al Doilea confederat au atacat în valuri, divizia lui Rodes lovind prima, urmată de cele ale generalilor A.P. Hill și Raleigh E. Colston. Ele au atacat mai ales Corpurile XII și III nordiste, aflate în tranșee în jurul poienii de la Chancellorsville. Între timp, Lee
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
de Fredericksburg și a încetinit deja greoaia înaintare a lui Sedgwick. Întăririle din partea gen.-mr. Lafayette McLaws au sosit din Chancellorsville spre seară și au făcut joncțiunea cu Wilcox la biserica Salem, la 6 km vest de Fredericksburg, iar forța confederată combinată a oprit marșul lui Sedgwick către Chancellorsville. La apogeul luptelor din 3 mai, Hooker a fost rănit după ce o ghiulea confederată a lovit un stâlp de lemn de care se sprijinea el la cartierul său general. El a scris
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
seară și au făcut joncțiunea cu Wilcox la biserica Salem, la 6 km vest de Fredericksburg, iar forța confederată combinată a oprit marșul lui Sedgwick către Chancellorsville. La apogeul luptelor din 3 mai, Hooker a fost rănit după ce o ghiulea confederată a lovit un stâlp de lemn de care se sprijinea el la cartierul său general. El a scris mai târziu că jumătate din stâlp „m-a lovit violent ... drept de la cap la picioare.” A fost lovit la cap și și-
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
și americanilor). Ulterior, Dick a explicat că a conceput "Omul din castelul înalt" după ce a citit cartea publicată de Ward Moore în 1953, "Bring the Jubilee", a cărei acțiune se petrece în SUA unui secol XX alternativ, în care Statele Confederate ale Americii au câștigat Războiul Civil American din perioada 1861-1865. Alte influențe menționate de el cuprind: "The Rise and Fall of the Third Reich" (1960) de William L. Shirer, "Hitler: A Study in Tyranny" (1962) de Alan Bullock, "The Goebbels
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
Pierre Gustave Toutant Beauregard (; n. 28 mai 1818 - d. 20 februarie 1893) a fost un ofițer, politician, inventator, și scriitor american din Louisiana, primul general al Armatei Statelor Confederate ale Americii în Războiul Civil American. Beauregard a studiat ingineria construcțiilor la Academia Militară a Statelor Unite și a servit ca ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
Corinthului în nordul statului Mississippi. S-a reîntors la Charleston și l-a apărat de atacurile terestre și navale repetate în 1863. Cea mai mare realizare a sa a fost salvarea importantului centru industrial Petersburg, Virginia, și astfel a capitalei confederate Richmond, de atacurile armatei unioniste net superioară numeric în iunie 1864. Influența sa asupra strategiei Confederației a fost limitată din cauza relațiilor tensionate cu președintele Jefferson Davis și cu alți generali. În aprilie 1865, Beauregard și comandantul său, generalul Joseph E.
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]