485 matches
-
Sainte Vierge dans l’Église Orthodoxe, iar în cercul de studii de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Paris susține subiectul Izvoarele învățăturii ortodoxe, „Sfânta Scriptură” și Sfânta Tradițiune așa cum sunt cuprinse în Biserica Ortodoxă a Răsăritului (februarie 1928). Peste o lună conferențiază în același loc despre „renașterea tomistă”. În altă asociație prezintă Orientări spirituale din România și La Conception orthodoxe de l’Église. Va folosi și mai târziu, în România, calea de a-și comunica ideile prin conferințe, de aceea multe din
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
și coordonează, la rându-i, o lucrare de amploare, Dicționar analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003), redactat de un colectiv al Catedrei de literatură română, literatură comparată și teoria literaturii de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. De asemenea, conferențiază în țară și în străinătate și participă la diverse colocvii, fiind preocupat îndeosebi de problematica avangardei literare. Grupaje din versurile sale apar traduse în limbile franceză, germană, maghiară, sârbă etc., în reviste și antologii. Deși P. intră în scena literară
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
burgheze, subliniind de la început că „trăim sub hipnoza tutelară a fetișismelor”. Se dorește „trezirea tineretului din provincie”, în special prin conferințele Grupării Intelectuale „Thesis”, din care fac parte Al. Dima, I. Popescu-Sibiu, Horia Petra-Petrescu, Pimen Constantinescu ș.a. Printre cei care conferențiază la „Thesis” se află și Emil Cioran, care prezintă Experiența eternității, o pledoarie „împotriva temporalismului și istorismului modern”, și susține o amplă expunere intitulată Antropologia filosofică, în timp ce I. Popescu-Sibiu alege subiectul Psihanaliza în literatură. Dacă Horia Petra-Petrescu ajunge la concluzia
PROVINCIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289051_a_290380]
-
Academia Română, apoi prin suita de articole pe care profesorul I. Todoran o consacră operei sale filosofice și implicațiilor ei teologice (Un mit metafizic, Marele Anonim, Diferențialele divine). Și Nichifor Crainic are raporturi bune cu R. Mai întâi, în 1933, el conferențiază, în cadrul Asociației „Andrei Șaguna”, iar mai târziu i se publică articolele Ortodoxie și naționalism și Nostalgia paradisului și i se comentează conferința Creștinism și artă, susținută în 1940, precum și primirea în Academie. Iosif E. Naghiu este unul din comentatorii literari
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
febrilă: colaborează la nenumărate reviste și gazete („Universul”, „Vremea”, „Argus”, „Omul liber”, „Excelsior”, „România literară”, „Reporter”, „Gazeta” ș.a.), ia parte (cu indicații exasperante pentru actori și regizori) la repetițiile teatrelor din capitală și din provincie unde i se montează piesele, conferențiază despre Marcel Proust, călătorește la Constantinopol, merge la congrese internaționale (la cel al scriitorilor dramatici din 1938 îl va cunoaște pe Bernard Shaw) și, mai ales, scrie și publică operele literare și dramatice care l-au consacrat - piesa de teatru
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
la Academie (în 1920-1923 e vicepreședinte, iar din 1923 secretar general), prezența în presă sunt amplificate prin susținute preocupări de natură organizatorică și administrativă, și mai cu seamă de intense cercetări arheologice, efectuate, cu colaboratori, mai ales în Dobrogea. Pe deasupra, conferențiază în cadrul Universității de Vară de la Vălenii de Munte, al Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor, întreprinde călătorii de studii în străinătate și excursii științifice cu studenții în Transilvania. Scoate în 1913-1914, cu Virgil Arion și G. Bogdan-Duică, publicația „Românismul”. În
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Blank, D. Gusti și Marin Simionescu-Râmniceanu, Editura Cultura Națională (1920), formulează inscripțiile pentru Arcul de Triumf din București, reia săpăturile la Histria, efectuează săpături și în Muntenia și Moldova, activează intens la Academia Română (vicepreședinte între 1920 și 1923), ține cursuri, conferențiază în țară și în străinătate, conduce PEN-Clubul Român (1923), colaborează la publicații științifice, scrie cărți, întreține o permanentă corespondență cu oameni de știință români și străini, cu Martha Bibescu și alți scriitori, participă la congrese științifice internaționale. Va fi ales
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
cu teza Conflictele sociale din Grecia antică reflectate în opera poeților din sec. VII-VI î.e.n. (1949). Este membră a Societății Internaționale de Studii Clasice „Eirene”. Din 1984 face parte din comitetul de redacție al revistei de studii clasice „Philologus”. Conferențiază la universitățile din Bochum, Konstanz, Berlin și Jena (1981, 1986). Colaborează la „Revue des études sud-est européennes”, „Studii clasice”, „Studii de literatură universală” ș.a. Ca și alți înaintași clasiciști, P. a desfășurat o activitate complexă, menită a umple spații goale
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
de probleme privind punctele de contact dintre temele și ideologiile literare în scrisul românesc și în cel maghiar. Cu o astfel de tematică s-a prezentat, încă în tinerețe, la Vălenii de Munte, unde, la invitația lui N. Iorga, a conferențiat în anii 1938-1940 despre asemănările și diferențele ce pot fi descifrate între scrierile lui Mihai Eminescu și Madách Imre, Liviu Rebreanu și Móricz Zsigmond, Ion Budai-Deleanu și Arany János etc. Colaborează la revistele „Acta Linguistica”, „Filológiay közlöny”, „Foaia noastră”, „Helikon
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Ciulinul”. A lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista literară”, „Vieața nouă”, „Ilustrațiunea română”. În 1891 îi succedă lui
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
de studiu, țintind „cultura literară prin discuții, lecturi, comunicări intime și publicații”. La întâlnirile săptămânale și apoi bisăptămânale, Grandea vorbea despre frumos în poezie, despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În ambianța de cenaclu creată, tinerii poeți, mai toți în formare, au beneficiat de discuțiile iscate de lectura producțiilor proprii. În program intra și culegerea sistematică a literaturii populare din toate provinciile românești, inițiativă
ORIENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
fără frecvență, luându-și licența în 1965. Predă limba și literatura română tot la Bertea până în 1998, când se pensionează. Din 1989 este președinte al Asociației de Prietenie „L’Espoir Bertea - Louvigny”. În 1991, invitat de Ministerul Culturii din Luxemburg, conferențiază în câteva licee din această țară. Va fi consilier comunal o legislatură. Ultimii ani ai vieții îi sunt întunecați de o boală necruțătoare. Debutează la „România literară” în 1978 cu un fragment de roman, Călător în amurg, iar în 1983
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
în secret conferințe, schimbă idei. Al. Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon”, Sergiu Al-George vorbea ca în templu, I.D. Sârbu ca într-o aulă universitară, iar Al. Ivasiuc conferenția strălucitor în timpul unor marșuri forțate. Conversația în limbi străine era delict, instrumentele de scris erau și ele socotite delict, iar hârtia scrisă sau tipărită era vânată. Mai târziu, la Gherla, s-a admis o singură lectură, a „Scânteii”, ca mijloc
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Verhältnis. În toamna lui 1859 pleacă la Paris, continuându-și studiile cu o bursă a Eforiei Școalelor. În 1860 scrie lucrarea Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, cu care dobândește, la 17 decembrie, și titlul de licențiat în litere la Sorbona. Conferențiază despre vechea tragedie franceză și muzica wagneriană (Die alte französische Tragödie und die Wagnersche Musik) la 10 martie 1861, în cadrul Societății Filosofice din Berlin, al cărei membru corespondent era și la a cărei revistă, „Der Gedanke”, va colabora cu câteva
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
mai lungă despre istoria capitalului social ca si concept poate fi regăsită in capitolul cu același titlu din B. Voicu, 2005b. În fapt, o astfel de reacție am întâlnit în România la jumătatea anilor ’90. Francis Fukuyama fusese invitat să conferențieze despre capital social. Auditoriul, adunat în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București, a fost invitat în finalul prelegerii să adreseze întrebări. Una dintre primele reacții a venit din partea unui economist, cadru didactic în ASE. Acesta a amintit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în Scriptură și patristică? Câți dintre mirenii cu excelente studii de teologie și remarcabilă conduită duhovnicească - bărbați și femei - au fost invitați să conferențieze pentru publicul larg despre întrebările credinței? Din păcate, lipsesc nu doar ocaziile reale, ci chiar și gesturile simbolice de respect și încurajare. Sunt reședințe episcopale sau, din nou, mănăstiri de protocol unde, oriunde te afli, calci pe plăci de marmură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității „cadrelor didactice”. S-ar fi cuvenit, poate, ca părinții duhovnici invitați la serile ASCOR să fi fost mai întâi chemați să conferențieze la Facultățile de Teologie, fapt care - cu mici abateri de la normă - nu s-a întâmplat. Deficiențele sistemului de învățământ teologic care, spre disperarea multor studenți, se convertește pe zi ce trece într-o cinică întreprindere financiară și o penibilă mascaradă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regie etc., am chemat și periferia la noi. Am ținut ședințe multe, întruniri restrânse și întruniri publice. Am organizat aproape în fiecare an câte un congres în toate colțurile României Mari. Membrele noastre, prezidentele filialelor noastre și prezidenta generală au conferențiat în săli arhipline în: Cernăuți, Câmpulung (Bucovina), Burdujeni, Fundul-Moldovei, Suceava, Cetatea Albă, Chișinău, Dorohoi, Botoșani, P. Neamț, Bicaz, Bacău, Iași, Huși, Vaslui, Focșani, Buzău, R. Sărat, Tulcea, Constanța, Mangalia, Silistra, Galați, Brăila, București, Craiova, Tg. Jiu, Slatina, Carei, Severin, Brașov
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în conferințele radiofonice difuzate între 1933 și 1940. Cronicar al vieții muzicale și artistice în
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
din poezia sa apar în limba franceză (în Belgia și în Franța). B. se afirmă și ca eseist, colaborând la publicații ca „Phréatique” (Paris), „Poésie-Rencontre” (Lyon), „L’Estracelle” (Pas-de-Calais), „Le Journal des poètes” (Bruxelles), „Mémoire du XXIe siècle” ș.a. sau conferențiind îndeosebi la Bienala internațională de poezie de la Liège (1990, 1992, 1994, 1996) și la Colocviile Internaționale Blaga (Paris, 1995, 1996 și 1997), pe care le-a inițiat, textele fiind publicate în documentele fiecărei manifestări. De asemenea, scriitorul activează (din 1993
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
oarecare a unui hotel de lux din Mandalay. Când am dat peste el acolo, s-a comportat ca și cum aș fi fost o prietenă dragă pe care nu o mai văzuse de o mie de ani. Mi-a spus „iubita noastră conferențiară de istoria artei“. Și apoi mi-a scris pe o hârtie numele unui restaurant despre care spunea că este „cel mai cel“. Apoi și-a lăsat palma umedă pe cotul meu, frecându-l ușor de parcă am fi fost amanți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
impecabil în forma sa, atât de superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește, ca geamurile sălii unde a conferențiat Salazar să fie sparte de manifestații republicane și o parte din auditori - catolici, se înțelege - să fie duși apoi la spital. "Aceasta era pe atunci libertatea!", își amintește Salazar în 1935. În toamna anului 1914 Salazar termină Dreptul și intră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Așa că nu e de mirare că Connolly i s-a părut așa de fascinant de aparte. Aici, în mijlocul gagiilor ostili din nordul Londrei, ea găsise un tânăr bărbat care îi căuta compania și care asculta cu gura căscată ce-i conferenția ea despre Marii Artiști. Care profera vorbe de duh despre draperii. Biata Sheba îl privea pe Connolly cu același amuzament și plăcere cu care ai privi o maimuță care iese din pădure și cere un gin tonic. Connolly înțelegea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la București, recepții, cocteil-uri în saloanele A.D.I.R.I. Miniștri ai afacerilor externe și alți demnitari străini parlamentari, înalți funcționari internaționali etc. -, academicieni, profesori universitari, directori ai unor institute de cercetare din alte țări acceptau cu plăcere invitația de a conferenția în casa ilustrului politician, teoretician și diplomat român care a fost Nicolae Titulescu. Prin toate acestea, A.D.I.R.I. s-a făcut cunoscută ca un laborator fecund și creator în sfera de largă cuprindere a dreptului internațional și relațiilor internaționale, precum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
d-l Sen, orgolios. Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]