711 matches
-
neglijează. „Devoalarea «personajului» scandalos din inima unui jurnal veritabil (și toți suntem scandaloși, în afară de sfinți) oferă exact ceea ce așteaptă voyeur-ul incurabil din orice cititor pasionat de jurnale”, zice Simona Sora. Nu altminteri se întâmplă cu romanele. Când scrii la modul confesiv, cu o mărturisită, dar vag delimitată doză de autobiografic și autoficțiune și o faci pentru un cititor anonim, abstract, imaginar, dar real, fiindcă îl bănuiești la capătul celălalt al scrisului tău, jucându-și cu același profesionalism ca și tine partea
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
gestionat pe măsură ce moda autoficțiunilor ambigue se întinde. Dacă o dezinhibată, măcar ca proiect, scriere de sine, presărată cu probe prin care îi poate fi dovedită „autenticitatea subiectivității”, își spune roman, dacă textul se ivește dintr-o revărsare adânc personală, violent confesivă și descarcă în pagină, cu bună știință ori involuntar, material numai bun de interpretat psihanalitic - ei, bine, în toate aceste cazuri, ce așteaptă scriitorul să fac eu, cititorul său? Să respect uzanțele dansului de societate și să mă prefac că
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
având motive să se simtă bine în preajma răului dezvăluit, a dezgolirii riscante (și rușinoase) a intimității păcătoase, a vulnerabilității autorului de jurnale și de literatură, în general...” Abia am formulat aceste întrebări legate de lectura confidențială impusă de cărți violent confesive, că le-am descoperit puse de Teodora Dumitru apropo de jurnalul lui Cărtărescu și de precauțiile cerute de astfel de scrieri: „Trebuie stabilit și pragul de intruziune admisibil al comentariului: de vreme ce autorul (și personajul jurnalului) ba ar fi, ba n-
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
încălcată, temele și partiturile sunt lăsate în seama personajelor, fie ele oricât de fidele/aservite viziunii auctoriale. Acolo am convenit că nu despre autor este vorba, ci dinspre el. Contractul de lectură a specificat net „minciuna romanescă”. În cazul prozei confesive care își spune roman, în care eul narator are datele de stare civilă și semnalmentele publice ale autorului, convenția e nesocotită. Acest prozator nu mai minte. Sau pretinde că nu mai minte. Iar cititorul e prins la mijloc, blocat între
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
exprima o oarecare speranță. Jurnalist cultural, convertită de la o vreme la arta dansului contemporan - am văzut-o acum câteva luni în spectacolul Eu sunt PINA -, Adriana Gheorghe este cea căreia îi aparține conceptul spectacolului Resurse umane (divertisment melancolic). Dincolo de textul confesiv din programul de sală și de sumarele ei intervenții din spectacol, Adriana Gheorghe și-a pus de fapt în pagină destăinuirile prin intermediul dansului Alexandrei Pirici. Mișcarea acestei artiste, s-a dovedit deosebit de elocventă în evocarea unor trăiri, cu o accentuată
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
ultimul rând, dimensiune morală. Cel care descoperă și cel care inventează, criticul și cronicarul literar - acestea sunt ipostazele sub care se înfățișează, în toate cărțile sale, Mircea Iorgulescu. Prefața „epică” a volumului Spre alt Istrati (1986), scrisă pe un ton confesiv, atrage atenția asupra unei operații care se impune pentru multe „secțiuni” ale istoriei literaturii noastre; „cazul” Istrati (ca și „cazul” Caragiale, numai după doi ani), admirabil analizat în această carte surprinzătoare din numeroase puncte de vedere, este doar unul dintre
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
spune, cu mîna pe inimă, că am fost martor ocular al tuturor prefacerilor”), și cum „de la întîiele alegeri libere din toamna anului 1946 pînă astăzi influența comuniștilor asupra întregului nostru popor a crescut de la zi la zi”. Tonul articolului este confesiv, familiar, duios. Apoi, trecînd în alt registru, proaspătul ales în Marea Adunare Națională oferă cititorilor revistei Gazeta literară, cifrele date publicității de Comisia electorală centrală: „(...) Au votat pentru candidații Frontului Democrației Populare 12.388.787 alegători, reprezentînd 99,77 la
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5343_a_6668]
-
Aproape că zbura și ea cu ei. Aproape că vedea și ea întinderile albastre de apă, vârful copacilor, iarbă în flăcări, lumina întunecată a cerului coborât pe pamant“. Carmen Firan scrie o proza comportamentista, „filmica“, de observație realistă, cu tonuri confesive, adesea cu accente satirice, de cactus țepos, sau cu un touch poetic, de petala catifelata.
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice, mărturii ale unui peregrin prin lumea în care i-a fost dat să hălăduiască, despre oamenii printre care a trăit și poate despre sine. Dar îmi dau deodată seama că aceasta i-ar fi fost cu neputință. Nu stilistic
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
scriitorii sunt vizitați de obsesii asemănătoare. Altminteri, de ce ar scrie urmări, continuări, de ce ar adăuga secvențe existenței unor personaje despre care păruseră că au spus totul? Uneori e vorba de exploatarea comercială a unui succes inițial. Alteori apare tentația discursului confesiv, dorința autorului de a se scrie pe sine. Necesitatea creerii unui dublu, a unei versiuni scriptice, durabilă, a propriei persoane e vizibilă - uneori în exces - la mulți dintre scriitorii contemporani de mare succes. Philip Roth și John Updike au simțit
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
de deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un loc este confesiv asumat, deși nu fără adjuvantul unei plasticizări: „golul care mă absoarbe în fiecare dimineață / o încăierare cu propria spaimă / fără vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
fiecărui eseu (insist asupra formulei alese de editori) este umanizarea discursului literar și, atunci când e posibil, asumarea unei perspective subiective. Ambele situații sunt frecvent întâlnite. Capitolul „5 august 1850. Un grup de scriitori cheflii urcă Monument Mountain" debutează în notă confesivă: „Călătoria în sus și în jos pe Monument Mountain de lângă Stockbridge, Massachusetts e o excursie de două ore - soția mea și cu mine am făcut-o în primăvara lui 2007, având genunchii slăbiți. Dacă ești echipat cu un baston potrivit
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
amănuntele ce dau contur stofei intime a criticului, ceea ce atrage la personaj e înclinația spre problematizare. Autorului i se poate ghici o sănătoasă vână irascibilă în virtutea căreia orice temă pe care o atinge devine o problemă. Din acest motiv, genul confesiv al volumului nu are atât o valoare mărturisitoare, cât una filozofică: până la urmă nu te preocupă dezvăluirile intime ale autorului, ci tribulațiile lui. Nu cât a suferit are întâietate, ci ideile la care a ajuns suferind. Mai mult, văzându-l
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
din perspectiva valorilor consacrate. Trebuie spus că ediția îngrijită de Mircea A. Diaconu, deși utilă, este inegală. Volumul al doilea este mai bine îngrijit și, cu mici scăpări, este foarte aproape de ceea ce trebuie să fie o ediție a unui text confesiv. Din păcate, nu același lucru se poate spune despre primul (apărut, la aceeași editură, în 2007). Sunt mult prea multe greșeli de tipar, notele sunt insuficiente, iar traducerile pasajelor scrise în germană, latină, italiană, franceză și engleză în original, realizate
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
Iulian Bol Versurile lui Eugeniu Nistor din această antologie cu titlu sugestiv, Prolegomenele inimii (Editura Dacia XXI, 2011), au, dincolo de timbrul elegiac și de postura lor ușor confesivă, o ținută interogativă limpede. Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran, o retorică a originarității, prin care
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
continuând cu caietul critic, cărțile lunii și alte rubrici, unde semnează Felix Nicolau, Adrian G. Romila, Radu Voinescu, Daniela Firescu, Horia Gârbea, Vasile Spiridon, Ana Dobre, Adela Vlad, Nicolae Coande, Gabriela Gheorghișor. Invitata lunii este Gabriela Adameșteanu cu un text confesiv despre o încercare care a marcat-o. Mihai Gălățanu este prezent cu un eseu intitulat „Maeștri spirituali contemporani”, Lucian Vasilescu publică un amplu grupaj de poeme, iar Emil Maladin, sub titlul „Partea vătămată”, publică un fragment de roman. Am reținut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
2) refacerii arhitecturii interioare a operei. Ediția este concepută în trei volume: primul e dedicat poeziei (cu excepția volumelor pentru copii și a celor realist-socialiste), cel de-al doilea, teatrului, iar cel de-al treilea, manifestelor, textelor în colaborare și prozei confesive a lui Gellu Naum. O decizie înțeleaptă și o ediție care începe sub cele mai bune auspicii, simplificând considerabil misiunea prezumtivului îngrijitor al viitoarei ediții critice, dar mai ales punând în evidență ceea ce, până acum, era ascuns: structura de adâncime
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
Însă, spre deosebire de poezie, reluările sunt acum precizate și datate, iar textul este reprodus de autor fără modificări. Simona Popescu nu a operat, deci, în prezenta ediție, decât o necesară departajare a textelor, eliminând din sumar piesele de teatru, textele polemice, confesive sau cele scrise în colaborare, care vor figura în volumele al III-lea și al IV-lea (Teatru și, respectiv, Varia). Arhitectura operei lui Gellu Naum, pe genuri, este astfel refăcută, permițând cercetătorilor și cititorilor să îi descopere structurile de
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și nici nimfomania ca patologie. Ea, eroina, este un construct epic, un mecanism compozit, polifonic, livresc și confesiv: își povestește cuceririle ca-„într-o după amiază de august”, asemeni Emiliei lui Camil Petrescu, cu toate detaliile joase și picante, dar se visează dotată și cu finețuri de doamnă T. Se privește și e privită ca un obiect de
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Monica Pillat și George Ardeleanu ne-a oferit un Dinu Pillat - creator major. Nu numai statutul scriitorului s-a schimbat, de la o speranță frântă de destin la o certitudine. Însăși valutarea lui s-a schimbat, opera sa - critică, prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice. Spectacolul rezonanței
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
într-un fel care să echivaleze cu „o formulă a supraviețuirii”. Termenii sunt ai Dorei Pavel care se întreabă în chiar deschiderea cărții: „Să fi fost un al șaselea simț cel care m-a întors înspre cineva pentru care discursul confesiv părea să fi devenit o formulă a supraviețuirii ? ” S-ar părea că lucrurile așa și stau. Un al șaselea simț a orientat-o pe neobosita iscoditoare de suflete către Gheorghe Grigurcu, ghicind în el un spirit pentru care examinarea trecutului
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
cei care-mi cunosc gusturile și direcția spiritului, dar și orientarea hotărât afirmată încă de la ieșirea din adolescență, când îmi hotărâsem chiar programatic lecturile spre o literatură de tip intelectualist în dubla filiație a lui Proust, dar și a literaturii confesive (care ar fi putut fi numită gide-ană, căci, de fapt, pe aceasta nu o cunoșteam încă) și desconsiderarea față de autorul Falsificatorilor de bani mi-o inculcase Camil Petrescu, în care am avut prea multă încredere. (G. Călinescu a introdus în
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
destul de adânc în timp, până în perioada Războiului Mondial.) După indicația de la sfârșit, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului a fost încheiat în septembrie 2010. N-aș insista asupra acestor date dacă în textura romanului n-ar fi prezente urmele unui discurs accentuat confesiv. Naratoarea, Tabita Vălean, nu spune (de fapt, nu scrie) prea multe despre ea, așa încât să putem vorbi, fără rezerve, despre un dublu romanesc al Martei Petreu. Totuși, puținul pe care-l spune (de pildă, despre studenția și apoi despre profesoratul
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
avem în vedere faptul că aceste texte au un statut oarecum hibrid, că ele se hrănesc dintr-o foarte limpede dualitate de atitudine, de ton și de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate de o netă încărcătură confesivă, dar, în același timp, posedă și o sugestivitate critică, de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]