230 matches
-
victimă acestui sistem, mulți fiind împușcați sau decimați prin regimul greu din închisori. În 1989 la Uniunea Scriitorilor sovietici a fost creată o "comisie federală pentru moștenirea scriitorilor victime ale represiunii"; Monica Lovinescu se întreabă cu îndreptățire: "de ce în timp ce foarte conformista Uniune a Scriitorilor sovietici (din care o treime pierise de altminteri sub marea teroare) iniția o astfel de comisie, Uniunea Scriitorilor Români, ce se pretinsese uneori și fusese o citadelă a opoziției "estetice", nu a făcut nimic din 1990 încoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Este definit ""omul nou" glorificat de propaganda regimului care era de fapt ființa total pliabilă, fără șira spinării și fără un sentiment al responsabilității. Una dintre cele mai grave moșteniri ale comunismului o reprezintă tocmai această larg-răspîndită psihologie cinică și conformistă. La care se adaugă utilizarea delațiunii ca armă favorită a Securității. Recrutarea de informatori începea încă din școli, continua apoi în facultăți, întreprinderi, institute de cercetare etc. Informatorii erau micile, dar importantele rotițe ale mecanismului terorist. Însă ofițerii de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum Apa sau Iluminări, unul mai puțin evident, romane redactate cam în grabă, superficiale pe alocuri și cu accente conformiste. S-a căsătorit cu Tita Chiper, a fost, cred, primul scriitor care a beneficiat de „celebra” bursă a lui Paul Engle și Hualing, de la Iowa-University, în ’68, iar la întoarcere a făcut „carieră”: secretar la U. Scriitorilor, numit de Zaharia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să o recunoști la timp. Dacă nu recunoști mlaștina, te adaptezi și te apuci să inventezi civilizația mlaștinii! Și noroiul ține de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de mai târziu; m-am ales În cele din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
profesori și critici mulțumiți, studenți în general mulțumiți), am constatat că la noi avem de-a face mai degrabă cu modelul răsturnat, în diverse proporții în funcție de universitate: conducerile sunt mulțumite (avem probleme mici și rezolvabile sau „totul e bine”), administrații conformiste sau obediente, profesori care în general răspund cu „nu știu, nu cunosc” (modelul „vizitator” instituțional) și studenți relativ nemulțumiți. Universitățile nu percep că ar fi în criză (în sens negativ sau pozitiv: transformare). Sunt inerțiale, conservatoare instituțional. Cum carierele academice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și șabloane cărora trebuiau să li se supună chiar nume sonore: Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Petru Dumitiru, Marin Preda, ca să nu mai vorbim de cei ce nau reușit să iasă din cadrul acestui curent. Primul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Făt-Frumos, care la rîndu-i umblă după Ileana Cosinzeana, pe care o ține închisă Zmeul Zmeilor. Eroii aleargă unul după altul și când se găsesc încearcă dezamăgiri. Deci basmul simbolizează aspirația spre idealitatea erotică. Două din fetele împăratului sunt suflete comune, conformiste. Sorina, Făt-Frumos, Zmeul sunt niște visători pentru care valoarea idealului stă în inaccesibilitatea lui. Sunt multe nonsensuri în acest basm, însă interpretarea pe care o dă autorul Zmeului e interesantă. Zmeul, văzut ca un demon și un Barbă-Albastră, reprezintă un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai slabi la cele de creativitate, au fost descriși ca: blânzi, optimiști, plăcuți, liniștiți, altruiști. Inteligența asigură rezolvarea de probleme prin respectarea regulilor gândirii logice, pe când creativitatea face acest lucru folosind gândirea laterală. Logica intelectuală implică crearea unor atitudini cognitive conformiste, de acceptare necondiționată a cunoștințelor certe și definitive care guvernează realitatea. Din acest motiv, subiecții inteligenți au neșansa de deveni destul de repede conformiști intelectuali, ceea ce inhibă total creativitatea. * Creativitatea înseamnă, față de inteligență, și sensibilitate la probleme, depistarea de probleme acolo
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
comandantului suprem sau să rezolvăm probleme care ar trebui lăsate în seama echipei noastre. Încurajăm atitudinile de „avocat al diavolului”. Oamenii care au curajul să „înoate împotriva curentului”, provocând la discuție, sunt foarte prețioși într-o echipă. Ei atacă gândirea conformistă ce poate apare în cadrul grupului, când unii membri se abțin de la a-și exprima opiniile (de teamă să nu fie ostracizați pentru adoptarea unor vederi contrare) și nu țin seama de date importante, în încercarea de a menține consensul și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Gaudeamus (piesă tipărită în „Revista de istorie și teorie literară”, nr. 2-3/1986) declara: „Nu cred decît în Christos, cel dintîi și cel mai mare erou al creștinismului”. Însă aceasta era și credința autorului? *Ca și odinioară, acum „opinia publică conformistă (...) este mai vastă și mai puternică decît opinia clarvăzătoare și neconformistă” (H. Barbusse, „Omul gol”, în Opere alese, I, p. 429). *Ce pasăre sperioasă-i bucuria! Adineaori credeam că am prins-o, și-acum a zburat! *Ovidiu, în timp ce mergeam spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
piesei funcționează ca o suprastructură raționalizatoare și ia replicile personajului drept realitate.” „Mizerabil! Teza este un fel de iresponsabilă propagandă proto-fascistă. Nu oferă o cale de acces la text, neglijând: 1. distincția dintre schimbarea istorico-politică (ne-impusă) și oprimarea violent conformistă a celor diferiți; 2. impactul psihologic al situației istorice concrete pe care Ionesco o alegorizează. Cum poate fi acuzat cineva a cărui gândire tocmai s-a sustras ipocriziei?” S-ar fi putut discuta chiar și unele teze studențești de final
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit de inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în înșiruiri de afirmații nefirești și scene convenționale. Multe dintre colaborările lui F.-R. la periodice constau în traduceri din Ovidiu, Heine, Hugo, Baudelaire, mai numeroase
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
despre „bogătani”, care, în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns din Scrisoare de pe mare, o mică narațiune pe care Ion Vartic o socotește „o capodoperă a prozei scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura inovatoare În limbaj, posesoarea unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale lui Michel Houellebecq). și, nu În ultimul rînd, există o scriitură a memoriei (la care participă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limitat (4 minute) pe o foaie de hârtie 15 adjective legate de organizația din care fac parte. Cei în cauză au notat trei categorii de adjective, pornind de la afirmația „Organizația mea este...”: adjective negative, critice sau ostile: dezinteresată, închisă, rigidă, conformistă, haotică, autoritară, săracă, nemotivantă, sordidă, dezorganizată, haotică, nevalorizantă, pesimistă, neimplicată, conflictuală, ineficientă, neprofesionistă, delăsătoare, înceată, hiperbirocratică, neinteresată de oameni etc. adjective neutre din punctul de vedere al încărcăturii emoționale: interesantă, sistematizată, obiectivă, necesară, medie, profesionistă, mulțumitoare etc. adjective pozitive, afirmative
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul de aventuri pentru adolescenți, gen care l-a consacrat. Experiența vieții de reporter pe șantierul Bumbești-Livezeni și la Hunedoara va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic care învață să-și pună capacitatea în slujba muncitorimii (Întâlnirea, I-II, 1959, Oțelul, 1960, Pasiuni, 1964). C. va folosi în romanele sale, mereu, același procedeu: inventează un tip uman excepțional
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș. a. Semnează două cărți, amândouă cu intenția declarată de a restitui imaginea reală a două personalități structural deosebite. Prima, Mihu Dragomir. Metamorfozele creației (2000), respinge percepția critică alimentată de cărțile conformiste ale autorului și procedează la o altă abordare, după criteriul biobibliografic, care ar oferi „un tablou al dispunerii creației mai adecvat și mai util din perspectiva conturării profilului poetic al lui Mihu Dragomir.” Examenul critic surprinde coerența unei lirici bogate
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
și folclor”, ca și micromonografiile Al. Odobescu, Vasile Alecsandri și I. Eliade Rădulescu și școala sa. Cu puțin înainte de dispariția sa, apar volumul de versuri Lauda lucrurilor (1963) și culegerea Cronicile optimistului (1964), ultima conținând, pe lângă eseuri scânteietoare, și articole conformiste, în spiritul realismului socialist, ce contrazic nu o dată mai vechile idei estetice ale autorului. C. își formulează concepția critică încă de la debutul în calitate de cronicar literar. În articole ca Simțul estetic (1927), Valoare și ideal estetic (1927) și altele, el afirmă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
invizibilă, despre existența căreia amintea insistent o „reclamă” des întâlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Taru. Alte romane sau povestiri păstrează caracterul gazetăresc: Scriitor prolific, cu o vervă jurnalistică neîntrecută, sensibil la aspectele vieții prin care a trecut, Ludo și-a circumscris opera necesităților de moment ale acesteia. În anii regimului comunist a adoptat poziții conformiste în raport cu linia politică oficială, inclusiv atitudinea ostilă față de mișcarea națională evreiască, pe care o simpatizase în tinerețe („Scrisoare lui Ben Gurion”, etc.), și aceasta în plină perioadă de represiune a sionismului in România. Ludo a publicat, de asemenea, traduceri în
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Magnatul". Acest film a avut parte de recenzii mixte, în majoritate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„În perimetrul dramaturgic, al răfuielii cineaștilor cu clasa politică prin filme din ce în ce mai repetabile și conformiste (fiindcă nonconformist ar fi să le găsești puternicilor zilei măcar alibiuri), Șerban Marinescu creează o galerie de personaje din carton. Ambiția regizorală se consumă mai ales în introducerea sau încheierea secvențelor, prin lungimi „de atmosferă” care nu fac, de fapt
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
sale. Pe de altă parte, în contexte concrete, aceste statusuri servesc ca modalitate de ființare a unui comportament social adecvat sau ca supapă pentru contestatari. Mai mult, societatea oferă adesea statusuri pentru a fi dobândite, ca recompensă în manifestarea atitudinii conformiste, simultan cu căutarea posibilităților de canalizare a devianței către modalități sociale acceptabile (Vander Zanden, p. 89). Un tip special de status este statusul fundamental, element cheie în raporturile dintre oameni. Vârsta și sexul, și, în anumite condiții, ocupația sunt statusuri
Status social () [Corola-website/Science/307675_a_309004]
-
interiorizarea valorilor, scopurilor, normelor, obiceiurilor și mentalităților colectivității, controlul social se transformă treptat în autocontrol, în acțiune liberă a indivizilor care vor reproduce, adesea în mod creator, modelul cultural-normativ al societății. În esență, socializarea are ca efect crearea de personalități conformiste, care vor manifesta comportamente previzibile, integrate în sistemul social. Dar socializarea este un produs dinamic, deschis, nelipsit de implicații ambivalente pentru că individul nu se va mărgini la o învățare mecanică a conformității în raport cu valorile și normele colectivității, nu se va
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
americanilor ca un cuvânt care caracterizează o varietate de practici detestabile: cântărirea agresivă a patriotismului unei persoane, lansarea de acuzații nedovedite, folosirea acuzațiilor de lipsă de loialitate pentru a exercita presiuni asupra unei persoane pentru ca aceasta să adere la politicile conformiste ale momentului sau pentru discreditarea unui adversar, alterarea libertăților individuale în numele securității naționale și folosirea demagogiei.
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]