394 matches
-
se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract, bombănea împotriva lui Picasso: îl laudă din snobism! Eu, conformist, răspundeam: n-or fi toți proști și numai noi, fiindcă nu înțelegem, deștepți. Astăzi, văd Le genou de Claire (cu Aurora Cornu), de Rohmer, nu până la sfârșit. Știu cât e de lăudat și el și presupun că cine-l laudă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
întotdeauna superioară celeilalte. Deși publicate tîrziu în volum (Bronzes, 1897), poemele sale franțuzești au fost scrise încă din tinerețe, pe parcursul multor ani. Cele mai multe piese din volumul amintit posedă dublă variantă (Avatar, Le steppe, Leurre). în ele, poetul se arată mai conformist decît în textul românesc, versifică sec în alexandrini cuminți, preferă sonetul, respectă scrupulos prozodia și își alege atent rimele, în maniera lui Hérédia. în general ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
despre piesele de teatru, mai precis despre scenariile pentru scenă scrise de mulți autori de azi, care se orientează cu siguranță după toate comandamentele epocii pe care o trăiesc. Ei, dar și noi. Or, dacă îi întrebi pe toți aceștia, conformiștii, ce părere au despre autorii pieselor de teatru care se jucau în timpul regimului comunist or să-ți spună, în cel mai bun caz, că autorii acelora erau niște conformiști. E drept, un Baranga, de pildă, urma cu oarecare virtuozitate, care
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
Ei, dar și noi. Or, dacă îi întrebi pe toți aceștia, conformiștii, ce părere au despre autorii pieselor de teatru care se jucau în timpul regimului comunist or să-ți spună, în cel mai bun caz, că autorii acelora erau niște conformiști. E drept, un Baranga, de pildă, urma cu oarecare virtuozitate, care putea fi considerată în vremurile acelea grație, dar totuși fidel, directivele partidului comunist atunci când se apuca să scrie fie și o piesă satirică. Ori mai ales în acest caz
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
satirică. Ori mai ales în acest caz. Mai grosolan va fi făcut-o Mihail Davidoglu cu piesele sale despre oțelari, vezi Cetatea de foc și cine mai știe câte altele, sau despre oamenii Deltei, vezi Omul din Ceatal. De acord, conformiștii aceia, plini de râvnă față de indicațiile partidului și ale secretarilor lui generali, nu mulți, care s-au succedat pe-aici, pe la noi, prin România, sunt demni, dacă nu de tot disprețul, atunci măcar de uitare. Părerea mea, dacă m-ar
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
de artă echivalează cu o publicitate mascată de la o televiziune de azi. Adică, dacă vrei să ne arăți așa ceva, nu am nimic împotrivă, anunță- ne că vom vedea un film sexy și o să știm la ce intrăm. Nu sunt eu conformistul victorian, care să se sperie de așa ceva. Dar asta n-ar fi nimic, toată povestea din acel film este menită să ne demonstreze normalitatea lumii oamenilor cu alte preferințe decât cele heterosexuale. Mă rog, știm că așa e trendy azi
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
condițiilor neprielnice. Nu am stofă de vizionar și, prin urmare, nici de activist. Nu cred în „cauze mari”, în transformări spectaculoase. Nu am intuiția momentelor istorice și, drept consecință, nu sunt niciodată la înălțimea așteptărilor. N-aș spune că sunt conformist, dar sunt, cu siguranță, retractil. Un fel de sceptic cu zâmbetul pe buze - un zâmbet născut din convingerea că doar întâmplarea a făcut ca lucrurile să nu fi ajuns la catastrofă. Din motivele expuse mai sus, îi privesc cu simpatie
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
de a jongla cu subtilitățile psihologice sau simbolice ale unui text. Tipul de scriitură destinat unei lecturi fragmentare și punctuale, recunoașterii aluziilor politice, a fost, cum se știe, o formulă de succes, chiar dacă se baza de obicei pe un discurs conformist în presupoziții, adoptînd o perspectivă narativă deliberat incoerentă. Mult mai subversivă mi s-a părut întotdeauna formula opusă - de ignorare sau negare a respectivelor presupoziții - chiar dacă se manifesta în genere în subiecte minore, ale banalului cotidian. La nivelul minimal al
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
N.U. Puterea a "jucat bine" și acum: desparte-i și domină-i. Fiecare are un preț. Și mulți s-au lăsat cumpărați: interesul și notorietatea. Se știe cît de sensibili sînt scriitorii la aceste două ispite ale vremelniciei. Scriitorii conformiști și oportuniști (așa s-a petrecut și după 1944) și-au definit poziția: apolitici și echidistanți. În schimb, ei fac politică (chiar și tăcerea constituie un act politic atunci cînd minerii și-au plimbat stindardele barbariei pe străzile Capitalei) și
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
socoti, azi, altminteri?) că putem distinge două categorii de intelectuali. Una compusă din cărturarii cu adevarat independenți de conjuncturi, „puțini, izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și apăra libertatea de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți”. Explicațiile acestei mixturi de defetism și arivism nu șunt greu de găsit. Ele își au rădăcina într-o mentalitate amorala, dominată de ambiția cruntă a afirmării literare
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
acela al amănuntelor semnificative - gesturi, tăceri, schimbări ale fizionomiei, configurarea obiectelor înconjurătoare), ci și din comentariile și datele furnizate de autor se desprind figurile unor indivizi foarte vii, fiecare cu personalitatea sa compusă din fațete adesea contradictorii, de la dramaturgul Orăscu, conformist din interes, dar inteligent, lucid și uneori primejdios de slobod la gură (fecior de valet de casă mare, era căsătorit cu o evreică, fiica foștilor stăpîni, pe care o înșeală pe toate drumurile deși continuă să o iubească) pînă la
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
făceau o mare parte din cititorii revistei: cerând să se renunțe la cele douăzeci de planșe incomprehensibile în favoarea mult mai spectaculoaselor și explicitelor aventuri ale lui Rahan... Corto Maltese era o bandă desenată pentru adulți, ajunsă din întâmplare în mediul conformist al unei redacții puternic ideologizată, cu activiști de extrema stângă, pentru care „linia partidului” era sfântă. Împrejurările în care desenatorul și scenaristul italian Hugo Pratt descinde pe malurile Senei sunt cunoscute. Enigmatică rămâne decizia conducerii revistei Pif de a adăposti
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
și otrepe. La orice competiție, în orice concurs pentru un post public, în nouă din zece cazuri câștigă incompetentul, slugarnicul și licheaua. Juna generație a deprins într-o clipită dincotro bate vântul și se comportă în consecință. Că bătrânii sunt conformiști, tremurând în fața celui mai prost dintre șefi e, poate, de înțeles: asta i-a învățat comunismul, asta fac. Dar când vezi inși care, la douăzeci de ani, se comportă de parc-ar avea în spate decenii de mizerie bolșevică, îți
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
nu-l invită Tăriceanu pe Băsescu la Senat. Mirel Palada: Are o cantitate însemnată de ipocrizie în el. Nu am măsurat ce se întâmplă după alegeri și, în cazul de față, nu ar fi de o mare validitate pentru că sunt conformiști sociali, încât lumea după alegeri spune că a votat cu câștigătorul. Și eu cred că este o umbră de răutăcism în ceea ce spune Berceanu, ia uite ce au încercat ăia să rupă, adevăratul partid de dreapta PDL și au încercat
Radu Tudor, Mugur Ciuvică și Mirel Palada, devastatori cu atacul lui Berceanu la Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/24052_a_25377]
-
grup. Avem a face cu una din scrierile ce deschid calea unei interpretări degajate de preconcepții a scriitorilor contemporani importanți, adesea încă supuși oneroaselor stereotipii, clișeelor devitalizante ce funcționează în bine sau (mult mai rar) în rău. E un „bine” conformist, aducător al unei luminozități exagerate, înecăcioase. Ceea ce nu e nici în avantajul autorului comentat, nici în avantajul comentatorului. În schimb prețuirea pe care o arată Laszlo Alexandru predecesorului său nu e una învățată, ci liber consimțită, iar rezervele ce le
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
aspirațiilor, a viselor, a șansei, dar care au ajuns să-și dea seama că în aceste țări există un lucru mai anarhist decît mincinoasă lor independența și plictisitoarea lor stima de sine: șomajul. Mai mic burghez, măi mincinos și mai conformist decat taxime- tristul, nu e nimeni. Sfârsesc prin a spune, cu un fals sentiment de mîndrie și ubicuitate, ca iubesc o îndeletnicire pe care o detesta și un oraș pe care îl țin sub observație de nevoie. Își dau ifose
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
și cu emfază filozofică, pentru câte o cărticică scurtă, dar extrem de intensă. Modelul cel mai evident e, probabil, Grădina de ciment a lui Ian McEwan, o carte-lamă (a se citi: subțire, tăioasă, de impact), numai bună de tamponat venele cititorului conformist. De aceea, brevilocvenței narative i se asociază neapărat nevoia de identificare a unor subiecte tari, vânate - și lăsate în suc propriu - luni, de nu ani întregi. Am mai scris-o și cu altă ocazie: Dora Pavel nu se așează la
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
s-au "revizuit" prea repede și prea fără limite după decembrie 1989, atât de repede și atât de fără limite încât nu se poate să nu fi fost la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de ipocrizie". "Conformiști ai schimbării", astfel îi numește C. Stănescu, oximoronic, pe acești oameni dispuși să schimbe iute macazul, să execute, în funcție de împrejurări, amețitoare viraje existențiale, culpabilizându-se cu "o hărnicie suspectă", cum de altfel a procedat, înaintea tuturor, însuși omul hărăzit nouă de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
ultimilor ani, cel al lui Filip Florian. Destinul romanului Legături bolnăvicioase i-a oferit tinerei sale autoare una dintre posibilele chei ale succesului editorial în postmodernitate. Un roman cu potențial cinematografic, menit să agreseze până la șoc un public mult mai conformist și tradiționalist decât ne place să ni-l imaginăm. Să nu ne amăgim, și romanul Ceciliei Ștefănescu, și filmul lui Tudor Giurgiu își trag succesul la public din reputația de a fi scena derulării unor relații nefirești între două colege
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
dintr-o viguroasă operație de „curățire" a terenului care dobîndește înfățișarea moartă de sol selenar. Justificarea? Este iarăși una antietnică, deși Adrian Marino își anunță în răstimpuri programul unei reformări radicale a mediului românesc, în linie iluminist-pașoptistă: „Prea servil și conformist se comportă spiritul uman sub apăsarea atîtor idoli tiranici și megalomani. Nu mai vorbesc de cel «românesc», care are în el ceva de eternă «slugă» și de «supus» umil". De fapt cum s-ar putea reforma ceea ce este, cum ni
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
recompuse", al fecundației asistate, al adopțiilor de către cupluri homosexuale" (p. 58). Despre o adevărată evoluție istorică se poate vorbi în cazul Antigonei, care, în zilele noastre, poate fi considerată o disidentă, pentru că ea este "cea care opune principiul neascultării, principiului conformist al supunerii oarbe în fața autorității (...) Dacă respectăm fără discernământ legile promulgate de o putere odioasă, de tiranie, justiția devine injustiție, exercitarea puterii se transformă în abuz de putere și în dezmăț totalitar. Este necesară o Antigonă ori de câte ori puterea constituită, instituțională
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
despre corupția pesedeilor erau prea intense pentru ca partidul să nu încerce să se replieze. Gesticulația unui naiv politic, precum Mircea Geoană a convenit de minune "greilor" din partid. Ei știau prea bine cu cine au de-a face: cu un conformist dresat să papagalicească lozinci a căror forță de impact nu trecea dincolo de ușile capitonale ale biroului. Timp de trei ani, Geoană a reprezentat un alibi pentru corupții din partid. Retrimiterea lui în băncile de aplaudaci e doar o chestiune de
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
de reacție a sutelor de funcționari plătiți ca să prevină și să împiedice inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii care s-au supus gustului publicului (al celui mai puțin educat public), și, în final, la conformiștii literari ai zilelor noastre, care au preluat ideea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii care s-au supus gustului publicului (al celui mai puțin educat public), și, în final, la conformiștii literari ai zilelor noastre, care au preluat ideea de la primii: „Din păcate, și acum vin la oful acestui articol, ideea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii care s-au supus gustului publicului (al celui mai puțin educat public), și, în final, la conformiștii literari ai zilelor noastre, care au preluat ideea de la primii: „Din păcate, și acum vin la oful acestui articol, ideea a fost preluată din volé de anumiți dramaturgi, dar și de romancieri, și dă-i cu sexul lui și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]