303 matches
-
Peterson, aceea de consilier al președintelui în afacerile economice internaționale. La prima sa ședință în calitate de președinte al CPEI, Flanigan a arătat că intenționează să continue linia politică a lui Peterson. Nu se întrevedeau măsuri comerciale noi pentru anul în curs. Congresmenii protecționiști se raliaseră deja la Legea pentru comerțul exterior și investiții din 1972. Cunoscută sub numele Proiectul de lege Burke-Hartke, aceasta sporea șansele instituirii unui sistem vamal protecționist și autoriza dividende de import substanțiale 1476. Flanigan nu vedea de ce le-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cei în cauză 1479. Între timp, Bogdan a încercat să trateze cu Wilbur Mills, însă fără succes. Conform spuselor ambasadorului, președintele Comitetului de Mijloace și Resurse al Camerei Reprezentanților nici măcar nu "știa unde este România". Mai mult decît atît, în calitate de "congresman din Arkansas, nu știa ce este Clauza; credea că era un tratament preferențial". Bogdan a trebuit să-l convingă de faptul că în ciuda denumirii de "națiunea cea mai favorizată", Clauza nu asigură decît o șansă de egalitate comercială 1480. Dat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
esență, contribuabilii americani finanțaseră achizițiile sovieticilor în momentul cînd Moscova ar fi trebuit să plătească cel puțin la prețul pieței internaționale ca să evite o criză alimentară catastrofală 1499. Întrucît presa a făcut cunoscută această situație, modul de gîndire al unor congresmeni în ce privește acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" Uniunii Sovietice avea să se schimbe. Între timp, la Capitol Hill, Camera Reprezentanților și Senatul își încheiaseră audierile privind adăugarea la Legea administrării exporturilor, din 1969 a unui paragraf care legifera crearea unui
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a autoriza acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" Uniunii Sovietice. El nu voia ca această clauză să se adauge "colac peste pupăză" la măsurile protecționiste aflate în atenția Congresului 1505. Dacă Mills era insensibil la presiunile Casei Albe pentru Moscova, congresmenii aveau să fie și mai puțin receptivi la presiunile pentru Clauza României. Conștient de faptul că Ceaușescu era, probabil, dezamăgit de evenimentele recent petrecute, Nixon îl trimise pe secretarul de stat Rogers la București, în prima săptămînă din iulie. Președintele
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
distincția dintre relațiile SUA cu Uniunea Sovietică și cele cu statele aflate sub influență sovietică. Congresul și Moscova Întrunirea de la Moscova, "Tratatul de reducere a armelor strategice" (SALT) și negocierile comerciale ce au decurs de aici i-au incitat pe congresmenii și senatorii conservatori precum un steag roșu. Și nimeni nu era mai supărat din cauza acestor negocieri decît "Scoop" Jackson. Acesta era împotriva destinderii sovieto-americane și era gata să facă tot ce-i stătea în putință în următorii ani pentru a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
legătură între politica externă sovietică și îmbunătățirea relațiilor sovieto-americane. Jackson a făcut încă un pas înainte. Doctrina sa a asociat îmbunătățirea relațiilor sovieto-americane cu politica internă sovietică, mai ales cu aspectele referitoare la emigrarea evreilor 1516. Dacă sovieticii acceptau propunerea, congresmenii conservatori nu aveau să se mai opună îmbunătățirii relațiilor cu lumea comunistă. Dacă refuzau, atunci mult detestata "Eră a Destinderii" avea să se termine. Jackson ar fi fost satisfăcut oricum. Pe 3 august, Uniunea Sovietică a făcut exact jocul lui
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acorde Uniunii Sovietice concesii comerciale dacă Moscova va pretinde "taxe pentru învățămînt" evreilor ce emigrează în Israel. Ribicoff caracteriza aceste taxe, care variau de la 5.000 de dolari pînă la 25.000, ca fiind "o formă reprobabilă de jecmănire"1519. Congresmenii evrei, mai exact Consiliul Național al Evreilor Sovietici s-au raliat imediat de partea lui Ribicoff și Jackson. Numărul scrisorilor primite de la alegătorii care deplîngeau situația evreilor din Uniunea Sovietică a crescut de 10 ori1520. Charles Vanik, din Ohio, a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
avea 8 ani, achita 75%1547. În ziua următoare, guvernul sovietic a publicat decretul Prezidiului Sovietului Suprem privind taxele de învățămînt, de unde rezulta că nu exista intenția de a se renunța la acestea. Impertinența sovieticilor i-a înfuriat atît pe congresmenii conservatori, cît și comunitatea evreiască din America. Comitetul Americano-Israelian de Afaceri Publice a lansat un apel către toți liderii evrei din țară pentru a sprijini noul amendament Jackson 1548. Între timp, pe 3 ianuarie, Mills a transmis Administrației că el
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de dezvoltare, să asigure negocieri bilaterale și multilaterale cu partenerii comerciali tradiționali și să încheie acorduri privind " Clauza națiunii celei mai favorizate" cu țările comuniste 1551. În urma hotărîrii Administrației de a include Clauza pentru toate țările comuniste, Bogdan, alături de cîțiva congresmeni americani și-au întețit eforturile în vederea separării Clauzei pentru România de contextul celorlalte state comuniste. Pe 18 ianuarie, Findley a prezentat Legea relațiilor comerciale cu România, din 1973, împreună cu alți șapte susținători, toți făcînd parte din Comitetul de Mijloace și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acordul comercial. Moscova a informat Casa Albă că urmează să-și rezolve, în curînd, problema taxei 1562. Încercînd, în acest timp, să cîștige sprijinul lui Wilbur Mills pentru proiectul de lege comercială al Administrației, Peter Flanigan l-a vizitat pe congresman, în februarie, acasă la el, în Arkansas. După o discuție de cîteva ore, Flanigan și-a dat seama că singura soluție pentru a obține sprijinul lui Mills este un telefon prin care președintele să-i ceară personal ajutorul 1563. Întrucît
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
comunice Congresului această informație 1569. Moscova nu voia ca presa americană să interpreteze revenirea asupra problemei taxei de emigrare ca pe un semn de slăbiciune, căci așa s-ar fi întîmplat, cu siguranță, dacă vestea ar fi ajuns la urechile congresmenilor. Caracterul secret al mesajului făcea ca Administrația să fie legată de mîini și de picioare. Mai mult decît atît, prin amestecul său, Dobrînin îl implica pe Kissinger în proiectul de lege comercială. El și președintele priveau această lege, cu prevederile
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prevedere, Mills era "convins că comitetul consultativ pentru legea comerțului va repune în drepturi" "Clauza națiunii celei mai favorizate". Așa stînd lucrurile, Administrația nu prea vedea de ce ar fi cooperat sau de ce ar fi ajuns la niște compromisuri cu acei congresmeni care se opun Clauzei. Strategia Administrației se baza pe faptul că "atitudinea lui Mills față de Clauză este mult mai importantă din punct de vedere legislativ decît pozițiile lui Jackson, Ribicoff și Javits la un loc"1590. Ca urmare a mărturiei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ce trata "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru țările comuniste și la Capitolul VI, referitor la regimul preferențial generalizat de taxe vamale pentru țările în curs de dezvoltare. Președintele voia să discute cu Ullman și cu adjunctul său, Herman Schneebeli, congresman republican de Pennsylvania, înainte de a încheia analiza Capitolului V1598. La această întrunire de pe 12 septembrie, Nixon le-a explicat membrilor Congresului ceea ce-l preocupa la noua lege. În urma convorbirilor preliminare cu Brejnev, el reușise să-i facă pe sovietici să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
unii autori consideră că pledoaria sa ar fi putut modifica amendamentul Jackson-Vanik, nu prea sînt dovezi care să susțină această ipoteză. Kissinger și Nixon credeau că amendamentul este, în primul rînd, rezultatul campaniei purtate de evreii care-i influențaseră pe congresmeni. Nici unul nu și-a dat seama că acest amendament se bucura de sprijinul Organizației Sindicatelor Industriale și Conferinței Americane a Muncii, al congresmenilor care se opuneau destinderii sovieto-americane și al numeroșilor activiști pentru drepturile omului. Pe 3 octombrie, Comitetul a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Nixon credeau că amendamentul este, în primul rînd, rezultatul campaniei purtate de evreii care-i influențaseră pe congresmeni. Nici unul nu și-a dat seama că acest amendament se bucura de sprijinul Organizației Sindicatelor Industriale și Conferinței Americane a Muncii, al congresmenilor care se opuneau destinderii sovieto-americane și al numeroșilor activiști pentru drepturile omului. Pe 3 octombrie, Comitetul a înaintat proiectul de lege la Camera Reprezentanților, spre aprobare. În general, Administrația ar fi trebuit să fie mulțumită de proiect, de vreme ce majoritatea propunerilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ci și un mijloc de a promova "pacea în toată lumea"1623. După prînz, Ceaușescu a vorbit cu reporterii de la National Press Club, din Washington. El a menționat că a primit asigurări de susținere a "Clauzei" pentru România atît din partea cîtorva congresmeni, cît și din partea președintelui. Fiind întrebat dacă discutase cu senatorul Jackson, Ceaușescu a răspuns afirmativ și a încercat să schimbe subiectul. La întrebările privind amendamentul Jackson-Vanik, el a răspuns în mod retoric: Ce ați spune dvs. și poporul american dacă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Kissinger reflecta cu acuratețe atitudinea Casei Albe, atunci nici nu se putea o măsură mai bună decît condiționarea comerțului de emigrare. În acest caz, Jackson ar fi pierdut teren. Mai mult decît atît, insistențele lui ar fi stîrnit oprobriul multor congresmeni care voiau să înlăture deficitul comercial al Americii, dînd președintelui instrumentele necesare pentru a pătrunde pe piețe mai largi. Pe 15 martie, Kissinger s-a întîlnit cu Jackson și Ribicoff. Jackson voia ca Moscova să garanteze în scris că va
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de importantă este "Clauza" pentru România 1670. După cîteva zile, Claude Brineger, secretarul Transporturilor, a făcut o vizită la București și a avut o întrevedere cu Ceaușescu. Președintele a subliniat importanța "Clauzei" pentru dezvoltarea comerțului între cele două țări1671. Unii congresmeni și reprezentanți ai Administrației auziseră, însă, niște povești neliniștitoare despre România. În iulie, Comisia Camerei Reprezentanților de pe lîngă Subcomitetul Afacerilor Externe pentru Europa a susținut audieri pe tema destinderii politice. Printre documentele aduse ca probe se afla un raport al
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai tîrziu, respectarea drepturilor omului în România au ajuns să fie atent examinate de către Congres și Casa Albă în fiecare an, din februarie pînă în august. Pe 19 februarie 1975, Casa Albă a primit o scrisoare de la Ronald Mottl, un congresman din Ohio, în care acesta își exprima îngrijorarea cu privire la tratamentul la care erau supuși muncitorii germani și unguri în România. El mai arăta că problema reunificării familiei era tărăgănată extrem de mult de către guvernul român. Mottl voia ca președintele să trateze
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în România. El mai arăta că problema reunificării familiei era tărăgănată extrem de mult de către guvernul român. Mottl voia ca președintele să trateze aceste probleme direct cu Ceaușescu 1788. După această scrisoare au urmat imediat altele pînă pe 25 martie, cînd congresmanul Philip Crane, din Illinois i-a trimis președintelui o petiție semnată de 60 dintre colegii săi. Aceștia îi aminteau lui Ford că reînnoirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" depinde de politica de emigrare pe care o aplică România. După părerea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o derogare 1797. La începutul lunii mai, Departamentul de Stat a pregătit materialele pentru scutirea de prevederile privind emigrarea, din Legea comercială, din 19741798. Conștient fiind de îngrijorarea Congresului privind discriminarea minorităților din România, Departamentul a trimis o notă cîtorva congresmeni, pentru a le liniști temerile. Aceasta le amintea că guvernul român îngrădește anumite drepturi ale individului, precum acela de a călători, dreptul la cuvînt și la practicile religioase, în mod excesiv, comparativ cu standardele occidentale. Restricțiile le suportau, însă, toți
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
România 1818. Importanța acestei mărturii consta în faptul că lărgea problema emigrării, care era criteriul de bază pentru menținerea Clauzei pentru România, incluzînd în acest cadru și încălcarea drepturilor omului. În sprijinul acestei teme au venit senatorul James Buckley și congresmanul Edward Koch, ambii din New York1819. Au existat și cîteva persoane care au pledat în fața Comitetului de Finanțe pentru reînnoirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România. Reprezentanții Administrației, ca și ambasadorul american din România, Harry Barnes, au venit în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în fața Camerei Reprezentanților au fost similare celor prezentate la Comitetul de Finanțe al Senatului. La Camera Reprezentanților au luat cuvîntul mai mulți vorbitori, în vreme ce la Senat s-au primit mai multe scrisori. La audierile Camerei Reprezentanților au pledat mai mulți congresmeni. Declarațiile lui Charles Vanik și Larry McDonald au fost deosebit de importante. Avînd în vedere că Vanik era coautor al Paragrafului 402, pledoaria lui pentru prelungirea Clauzei avea o anumită greutate. El a adus ca argument faptul că acordînd în continuare
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
interes dosebit pentru drepturile omului. Problemele morale ridicate de Vietnam și de afacerea Watergate, la care se adăuga rolul Administrației în lovitura din Chile îi deranjaseră pe cîțiva membri ai Congresului. Unul din cei mai iritați era Donald Fraser, un congresman democrat din Minnesota, membru al Comitetului de Afaceri Externe al Camerei Reprezentanților 1839. În calitate de președinte al Comisiei pentru Organizații și Mișcări Internaționale, ulterior denumită Comisia pentru Drepturile Omului și Organizații Internaționale, el a adus în atenția acesteia drepturile omului și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de ajutor militar guvernelor ce practicau "încălcări grosolane ale drepturilor omului, drepturi recunoscute pe plan internațional", dacă nu existau "circumstanțe extraordinare" care să necesite un asemenea ajutor. Congresul a aprobat amendamentul de neangajare în decembrie 19741845. Un an mai tîrziu, congresmanul Tom Harkin, din Iowa, a îmbogățit capitolul 502B, condiționînd ajutorul economic și cel militar de drepturile omului. Amendamentul său a devenit Capitolul 114 din Legea de ajutorare a țărilor străine, din 19611846. Audierile lui Fraser, la care se adăugau Capitolul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]