449 matches
-
rețină unele stiluri și să elimine altele. Este vorba despre: 1) regula informării liderului (când calitatea deciziei este importantă și liderul nu posedă informații suficiente care să‑i permită să rezolve singur situația, atunci stilul AI este eliminat); 2) regula congruenței scopurilor (când calitatea deciziei este importantă, dar subordonații nu sunt animați de scopuri organizaționale, stilul GII este eliminat ca stil posibil); 3) regula problemei nestructurate (când calitatea deciziei este importantă, dar liderul nu poate rezolva singur problema nestructurată, având nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ne formăm o imagine corespunzătoare asupra conflictelor este absolute necesar să vedem cum au fost ele definite din perspective disciplinelor socio-psihologice. Chiar dacă fiecare dintre aceste discipline (sociologia, psihologia socială, psihologia individuală) aduc viziuni proprii, specifice, oarecum limitate, prin complementaritatea și congruența lor, s-ar putea obține în final o viziune completă asupra conflictelor. În ceea ce ne privește, propunem în continuare trei perspective de definire și descriere a conflictului: sociologică, psihosocială, psihoindividuală. Accepțiunea sociologică Sociologia întreprinde analiza conflictului la nivel macrosocial, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
toate, trebuie să existe preocuparea față de îngrijirea copilului; adică bucuria de a-l avea și de a-l crește, bucuria față de propria-i actualizare (Moustkas, 1966). Aceasta sună a terapie rogersiană, dar maslowiană, cu amintita „atenție pozitivă necondiționată”, care presupune congruență, deschidere și grijă. Există dovada că „dezvoltarea copilului” îi permite acestuia să se exprime, să acționeze, să experimenteze și chiar să facă greșeli: să se lase să fie descoperit, conchide Maslow. Potrivit unei priviri retrospective, în acest moment (la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Vest, ele pot fi aplicate analizei religiei, regimurilor și politicii de-a lungul lumii contemporane (Martin 1978). Două modele de tipuri ideale și variabilele lor specifică șirul dintre religie și stat. Modelul de întrepătrundere asumă un înalt grad biserică-stat (religie-regim) congruența și unitatea efectivă a acțiunii politice și religioase deopotrivă. Variante importante ale acestui model include teocrația și cezaro-papismul. Unde teocrația există, autoritatea religie este decisivă pentru stat, pentru că se ajunge ca la nivel politic să domine religia. Modelul separării oferă
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
al amândurora, este singura cale de a ajunge la fericire și unica modalitate de uniune relativă a celor două principii (material și spiritual), spre o unică finalitate (I, 18, 3) 1.6. Armonia contrariilor, constituită prin tensiunea contrariilor este concordanța, congruența calităților opuse ce au ca premisă coapartenența la același gen; este echivalentă cu apariția și dezvoltarea unui nou obiect, proces sau fenomen și implică: 1.6.1. dinamica sau tensiunea contrariilor: în crearea Corpului Universal, tensiunea este produsă de elementele
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
literare. Dar, evident, problema raporturilor dintre "literatură și societate" poate fi privită și dintr-un alt punct de vedere, și anume, din cel al relațiilor simbolice sau semnificative, adică din punctul de vedere al consecvenței, al armoniei, al coerenței, al congruenței, al identității structurale, al analogiei stilistice sau al oricărui alt termen cu care vrem să denumim caracterul unitar al unei culturi și corelația dintre diferitele activități ale oamenilor. Sorokin, oare a analizat clar diferitele posibilități, *32 a ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
târziu, de Mircea Doru Lesovici: "Parodia (gr. parodia £ para "alături" și ode "odă") e, în linii mari, imitația unui text literar care urmărește un efect umoristic, de obicei prin accentuarea și îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului"81, dar și în congruență cu decriptările pe care le întâlnim în importante studii de poetică. Este și cazul discutării termenului de către Margaret A. Rose, în capitolul "The etymology of parody" din Parody: ancient, modern and post-modern. Aceasta consideră că forma de compunere a termenului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
extrem de rare, în schimb, cele enunțiative apar des în producțiile copiilor; 4) metaregula de relație, de natură strict pragmatică, implică aspectul că acțiunile și evenimentele evocate trebuie să fie congruente (și percepute ca atare de interpret), fiind necesar ca această congruență să fie realizată din punctul de vedere al nivelurilor discursive. Nivelurile sau registrele limbii sînt cele legate de diferențierea socială (limbă standard vs. limbă populară vs. argou) și funcțională (limbă comună, limbaj tehnico-științific, limbaj academic etc.). În ce privește materializările discursive ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nici în ce privește numărul și conținutul formelor limbii antrenate în construirea discursului în limba-sursă și în limba-țintă. Situația se explică prin faptul că identitatea glosocosmosului este dată de trăsături ce diferă în foarte multe cazuri de la o limbă la alta, deși congruențele nu sînt excluse, mai ales atunci cînd realitatea însăși impune o anumită entitate delimitată distinct de altele (precum ideea de "unu", de "om", de "locuință" etc.). Oricînd viața îl aduce pe om în situația de a afla un obiect nou
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și metodologice. În cercetarea proceselor cognitive se constată de asemenea rolul pozitiv al stereotipului, acesta fiind un element indispensabil în funcționarea memoriei și a gîndirii umane (concept rezistent, forte, rigid). De aici decurge, în mod firesc, acceparea tezei că, datorită congruenței proceselor cognitive cu cele comunicative, s-ar putea identifica și la nivelul limbajului astfel de stereotipuri evaluate pozitiv (stereotipii funcționale). În acest sens, pornind de la teoria lui E. Coșeriu, se poate avansa ideea că o limbă conține o sumă de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toate stilurile funcționale, dar și în limba vorbită neliterară. Însă "tehnica actuală", caracterizată prin trăsătura de a valorifica virtualitatea creativității, inventivității, generată de libertățile admise de sistem, se manifestă tot în limitele unor constrîngeri impuse în cadrul limbii de norme (de congruență, de corectitudine, de adecvare etc.) dictate de tradiția limbii istorice și în conformitate cu expectația receptorilor (stereotipii de conformitate). Chiar atunci cînd se are în vedere devierea, abaterea de la normă cu finalități poetice, aceasta trebuie admisă ca atribut al limbii tot într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și dorința de a schimba relațiile ierarhice sociale, cu unele holistice, integrate. O conduită corectă implică necesitatea câștigării traiului zilnic printro modalitate congruentă cu modul nostru nou de a gândi, trăind și ajutând constant Întreaga societate pentru a atinge aceeași congruență. O gândire corectă conduce la constatarea că lumea pe care o cunoaștem este construită pentru a se vedea pe sine, Însă pentru a face acest lucru, trebuie mai Întâi să se Împartă cel puțin Într-o stare care să vadă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
psihică: singurul exponent al lumii vii dotat cu rațiune și voință: 4) dependența socială - tendința de identificare cu un anumit cadru cultural, preluare și perpetuare a valorilor lui; 5) creativitatea: implicarea În influențarea și transformarea ambianței naturale și sociale; 6 ) congruența - adaptarea la schimbare. Alt aspect al abordării personalității scoate În evidență forțele umane, propunând În calitate de model principiul mobilizării În care se includ În calitate de componente: 1) energia - forța psihică de bază; 2) instinctul - mobilurile genetice și pulsiunile inconștiente; 3) răspunsul reflex
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Rezumat. Capitolul își propune să analizeze relațiile de putere dintre actorii politici folosind modelul actorilor cu putere de veto. Prima parte a capitolului prezintă elementele de bază ale modelului, precum și ipotezele referitoare la efectele pe care numărul, coeziunea și congruența actorilor le au asupra capacității de luare a deciziei. A doua parte propune un mod de aplicare a acestor ipoteze la cadrul instituțional românesc din administrația locală. Capitolul schițează felul în care modelul poate fi folosit pentru a analiza comportamentul
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
poziția ideală a noului actor cu putere de veto este foarte apropiată de punctul ideal al celorlalți actori. Din acest argument derivă un alt factor care influențează stabilitatea politicilor, și anume distanța dintre pozițiile actorilor cu putere de veto, sau congruența acestora. Cu cât punctele de vedere ale acestora sunt mai asemănătoare (sau punctele lor ideale sunt mai apropiate unele de celelalte), cu atât posibilitatea ca actorii cu putere de veto să cadă de acord asupra unei propuneri legislative crește, iar
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
deține majoritatea în legislativ (în caz contrar, poziția sa fiind aceeași cu a partidului din care provine). Fiecare dintre partidele care formează coaliția guvernamentală reprezintă de asemenea un actor cu putere de veto. În continuare, numărul acestor actori, coeziunea și congruența lor au un impact asupra stabilității politicilor. Dacă este de așteptat ca aceasta să fie redusă în cazul în care președintele și o coaliție minimal câștigătoare fac parte din același partid politic, este suficient să existe un președinte și o
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
aflate la dispoziția actorilor de la nivelul imediat inferior. La fiecare dintre aceste niveluri numărul actorilor cu putere de veto este în general mai mare decât la nivelul instituțiilor centrale, iar coeziunea actorilor este de obicei mai mică. În același timp, congruența dintre nivelul superior și cel inferior poate să aibă o influență majoră asupra procesului de luare a deciziei. Așadar, deși George Tsebelis a propus acest model pentru studierea deciziilor luate la nivelul instituțiilor centrale, nu există nici un motiv pentru care
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
teoriei, ipoteza principală este că, atât la nivel local, cât și la nivel județean, creșterea numărului actorilor cu putere de veto duce la creșterea stabilității politicilor. Un alt factor important pentru conturarea relațiilor dintre cele două niveluri este reprezentat de congruența dintre actorii de la nivelul localităților și cei din consiliul județean. Este de așteptat ca, în cazul în care actorii cu putere de veto sunt congruenți, colaborarea între nivelul județean și cel local să fie mai bună datorită similarității preferințelor (care
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
între nivelul județean și cel local să fie mai bună datorită similarității preferințelor (care există în cazul actorilor partizani din același partid), iar acest lucru să ducă la scăderea stabilității politicilor la nivelul consiliilor locale. La nivelul consiliilor județene, impactul congruenței este mai greu de estimat. Se poate presupune totuși că existența congruenței va determina mai degrabă stabilitatea politicilor la nivel județean, întrucât ea va duce la creșterea capacității de decizie a nivelului inferior, cel local. Reciproca este de asemenea o
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
preferințelor (care există în cazul actorilor partizani din același partid), iar acest lucru să ducă la scăderea stabilității politicilor la nivelul consiliilor locale. La nivelul consiliilor județene, impactul congruenței este mai greu de estimat. Se poate presupune totuși că existența congruenței va determina mai degrabă stabilitatea politicilor la nivel județean, întrucât ea va duce la creșterea capacității de decizie a nivelului inferior, cel local. Reciproca este de asemenea o ipoteză validă: vor exista mai multe decizii luate de consiliile județene în
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
din consiliu și este mai mică în cazul consiliilor locale compuse din aceiași actori partizani ca și consiliul județean. În ceea ce privește nivelul județean, este de așteptat ca stabilitatea politicilor să crească atunci când consiliul este unul fragmentat și să scadă atunci când există congruență între actorii cu putere de veto. În continuare, voi analiza relațiile dintre actorii din administrația publică folosind cadrul conceptual prezentat anterior pentru a testa parțial aceste ipoteze. Analiza se va concentra în primul rând asupra efectului pe care numărul de
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
cadrul conceptual prezentat anterior pentru a testa parțial aceste ipoteze. Analiza se va concentra în primul rând asupra efectului pe care numărul de actori de la fiecare nivel îl are asupra luării deciziei. Este propusă și o modalitate de operaționalizare a congruenței dintre cele două niveluri și a impactului ei asupra deciziei, însă studiul de față nu își propune să modeleze poziția tuturor actorilor de la cele două niveluri sau toate aspectele relației dintre consiliile locale și cele județene. Testarea ipotezelor formulate se
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
partizană așa cum arăta ea în urma alegerilor, ignorând schimbările consilierilor din această perioadă. În câteva cazuri, cum ar fi acela al orașului Craiova, unde primarul și-a schimbat apartenența partizană în perioada studiată, am creat variabilele legate de numărul de actori, congruența acestora și apartenența lor în mod separat pentru fiecare situație. O dificultate majoră în aplicarea modelului a constituit-o numărarea actorilor cu putere de veto. În primul rând, trebuie precizat că fiecare partid politic este privit drept un actor individual
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
în ciuda eventualelor similarități ideologice, este de așteptat ca fiecare partid să își urmărească propria agendă, iar coeziunea actorilor este în primul rând bazată pe apartenența partinică. De asemenea, întrucât studiul se concentrează pe impactul pe care îl au numărul și congruența actorilor, poziția partidelor nu este considerată factor explicativ pentru luarea deciziilor. Aceasta reprezintă o primă limită a lucrării. În ceea ce privește coalițiile, partidele din cadrul lor sunt considerate actori politici separați. Acest mod de numărare îl respectă pe cel folosit de Tsebelis (2002
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
sunt incluși doar actorii cu putere de veto partizani din consiliu, una în care se adaugă și primarul ca actor cu putere de veto și una în care, în plus față de cele de mai sus, se adaugă o măsură a congruenței dintre primar și consiliul local. Aceasta ia valoarea 1 atunci când primarul provine din partidul care are și cele mai multe locuri în consiliu și 0 dacă primarul provine din alt partid sau dacă nu există un partid cu o pluralitate de voturi
Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]