1,576 matches
-
am vreo cinci luni și gata! m-a anunțat într-o zi, când am trecut să-l văd pe la editură, în cămăruța lui amărâtă de sub scară. A scos o sticlă din sertar, și-a umplut ceașca. S-a scurs niște coniac basarabean pe manuscrisul din fața lui, un volumaș de poezii. Fără să stea pe gânduri, a aruncat foile pătate în cutia de tablă de la piciorul mesei. - O să-l conving că n-avea nevoie, în deschidere, de-o artă poetică explicită. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era mai înaltă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia de la Dimineața! Toată chestia asta cu Cocoș e fabricată. Le-a crescut vînzarea cu douăzeci de mii zilnic! O bombă, dom'le, și ține de mai bine de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la șefii tăi să le spui de unde știi, eu n-am nume, dom'le, eu am renume. Un renume care garantează!" Și înainte de a izbucni în rîs și-a dus paharul la gură. Cum era și normal s-a înecat, coniacul s-a vărsat pe fața de masă, pe hainele boțite de atîtea zile de chef, întreg trupul i-a fost cuprins de spasme, se înecase de-adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de deștept, de ce nu mi-ai spus tot ce aveai de spus de la început? Ori dacă nu voiai să-mi spui nimic de ce pînă la urmă tot mi-ai zis?" Ziaristul încerca să-și îndrepte hainele, mirosea puternic a băutură, coniacul care se vărsase peste el reușise să acopere acreala persistentă a oricărui bețiv înveterat, "de ce, de ce, voi ăștia nu puteți trăi decît punînd întrebări! Și dacă vi se răspunde, întrebați mai departe că de ce vi s-a răspuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar care spunea destul ele clar ce avea de spus. Scutură din cap și scuipă într-o parte. "Ar mai trebui să beau ceva, să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul. S-a gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să-i arăți că știi și cu atît mai puțin să o strigi în gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît de nenorocit era numai la gîndul că n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste umăr exact către intrarea de la Athénée, de unde tocmai fuseseră dați afară atît de elegant încît nici nu-și dăduseră seama de asta decît în stradă. Era un ticălos. Un parșiv, un nenorocit. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poză pe pagina întîi. Asta este. Dacă n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți să-ți faci testamentul înainte de a pleca, dom'le. Mă gîndeam să-ți salvez viețișoara, dar se vede că nu merită nici cît un coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se amestecau feciorii de casă ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici nu se omora după coniac, era băutor de vinuri, șampanii, nu se despărțea cu una cu două de trecut, avea convingerea că vinul conservă organismul, "e chiar atît de nemaipomenit italianul?!" Pangratty a sorbit încetișor, căutînd cu privirea grupul de tineri ofițeri care roiau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba la banchet, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard, domnule Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă n-ai fost închis n-am cum să-ți explic, îmi pare rău, aici trebuie o experiență personală." Intrigat de subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de subiect "metafizic" după cîteva pahare de coniac într-o asemenea împrejurare, și unde mai pui că nici măcar nu discuta cu o femeie, ca s-o dea gata, intrigat și încîntat, Bîlbîie îl întrebă: "dar dumneavoastră ați fost? Vreau să zic, ați fost închis vreodată?" După cîte știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac „Martel“ pe care el o va bea Într‑o singură seară. Enciclopedia morților nu se Îngrijește numai de bunurile materiale, doar nu este un registru de contabilitate sau de inventar, nu este un indice de nume, precum Cartea regilor ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amenințare din ceruri. Întoarse capul și-l văzu căzut într-un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă părăsești? Era îmbrăcat în cămașă de mătase, culoarea coniacului și pantalon de vară bej. Părul negru, cu o lucire aparte, gura senzuală, aceeași frumusețe și eleganță unică... Se măritase cu el ca să-l posede, să se bucure de puterea și de bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încercat să mă ridic am băgat de seamă că piciorul nu mai era bun de nimic. M-am simțit atât de neputincios și de neajutorat, Margaret! Iar Jos s-a aplecat peste mine și mi-a zis: Ține, ia niște coniac! Incredibil! Se purta de parcă nu se ntâmplase nimic. În momentual ăla mi-am dat seama că-l urăsc. A oftat. Urăsc prefăcătoria asta! — Eu totuși pot să-i Înțeleg, Într-un fel, a zis Margaret. Vreau să zic, uită-te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]