3,867 matches
-
Ungureanu, „Vârstele rock-ului“ de Emil Răducanu, „Mitologiile subiective“ ale lui Ioan Big, enciclopediile lui Gabi Gomboș, „Zepelin von Rock“ de Dănuț Ivănescu și câteva traduceri. Operele lui Mimo Obradov au darul de a te face să privești muzica dincolo de conotațiile ei uzuale. Sunt deschizătoare de noi perspective în înțelegerea acestei arte, surprinzând dincolo de răceala unor cifre, clasamente sau discografii, latura umană a celor care sunt îndrăgostiți de notele de pe portativ, în orice domeniu sau gamă ar fie ele expuse. Cele
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
experimentului formal care va face substanță volumului din 1998: "Daaa... Hîii... cu askii n kisioarii / și ku gloanța n kiept / k n at fo și ceret di / MANKARIIII...!". Nu numai că experimentul este aici încă timid, dar are o oarecare conotație depreciativa: poetul monologhează întotdeauna după reguli gramaticale stricte, lăsînd altor voci (o babă, un reporter) inovațiile nu prea bine exersate pe atunci. O dată cu volumul din 1998, Deadevă, poetul și-a găsit, daca nu un idiolect, cel puțin un mod specific
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
limitative ("lumea bună a..."), sau cînd determinările sînt vagi, deschise, generale - sensul sintagmei e mai greu de definit: pentru că elită apare în genere că formată din personaje populare, din vedete, aduse în atenția publicului de bogăția sau de succesul lor. Conotațiile trezite de accepțiile mai vechi ale terminologiei sociale pot intra astfel într-un contrast comic cu descrierea gesturilor și a obiceiurilor lumii noi: "Evenimentul... a reunit lume bună, vedete din televiziune, show-business și ziariști" (EZ 1966, 1998, 2); "o nouă
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
găsit încă, e drept, sinonimele și mai arhaice a silui, a pîngări sau a rușina; ultimul, bine cunoscut din Letopisețului lui Costin, din fragmentul în care doamna lui Ieremia vodă "lăcrămîndu au dzis: ăBoieri, m-au rușinat păgînulă". Contrastul dintre conotațiile termenilor folosiți de ziariști în contextul paginilor "Cotidian", "Infracțiuni", "Eveniment" etc., e destul de șocant. Terminologia tradițională implică aproape întotdeauna un cod de norme ale onorabilității și folosește din plin mecanismul eufemismului; vocabularul modern, în schimb, e de natură neutru juridică
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
Rodica Zafiu Cum bine se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un număr mare de vocative, a căror funcție
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
se pară, de la distanță, ca acesta e poporul român. Mai recent, această mărturisire a rușinii e legată de conflictul din Iugoslavia, cu intenția de culpabilizare a celor care nu condamnă atacurile forțelor NATO împotriva Iugoslaviei. Aici, însă, rușinea are și conotații politice vizibile, care pot ține de un anumit tip de opțiune, pe care cei ce se rușinează că sînt români nu îl decriptează pînă la capăt, dacă e o opțiune pînă la capăt lucida - sau, iarăși posibil, capătul acestei opțiuni
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
a păstrat nu e oricum culturală, ci economică, socială și, eventual, militară. E adevărat și că toate culturile estice au intrat într-o criză prelungită de identitate. Elitele s-au separat decisiv de mase. Dacă, înainte, un român care avea conotații istorice ori politice se vindea în tiraje enorme, acum, literatura de ficțiune stă în umbră documentelor și a mărturiilor. Piața literară românească e o dovadă clară în această privință. Alt fenomen este că Vestul a pătruns mai adînc în zona
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile ascunse. Iar alegerea lui Alban Berg că "exponent simptomatic" al manierismului secolului XX se impunea de la sine. Muzică adresată connaisseurilor, "programe secrete", folosirea consecventă a citatului muzical cu conotații ascunse etc. configurează o natură profundă și misterioasă. Din muzică secolului nostru autoarea alege că moment referențial sistemul relației text-muzică inițiat de Messiaen, pe care îl consideră legat printr-un arc peste timp de viziunea ordonatoare profund mistica a unui
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
nici n-a murit bine și-ntreg satul se repede să-i fure avutul: obiecte sărăcăcioase ale unei vieți de mizerie, care își vor prelungi mizerabilitatea în alte mîini, în alte cocioabe, în alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat cu pereții, cu golul, cu inexistența: ce poate fi
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
avem propriile noastre comedii TV de situație, deși nu văd vreun motiv evident pentru care acestea nu pot exista. Ce-i drept, conținutul (dacă se poate întotdeauna vorbi despre un conținut) anumitor talk-showuri are un cert specific național, cu toate conotațiile (inclusiv negative) pe care le presupune termenul. Mi se pare însă de domeniul evidenței faptul că în România nu există o tradiție culturală echivalentă celei care peste Ocean produce filmulețe simpatice, istețe și relaxante precum Seinfeld, Friends, Fraser, sau Cheers
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
expresii triviale, un demnitar s-a apărat chemînd în sprijin democrația lingvistică. Toate cuvintele din limba română au drepturi egale, a pretins, în esență, demnitarul. E adevărat. Numai că un cuvînt, o expresie au, pe lîngă un anumit înțeles, diferite conotații, ceea ce înseamnă că nu pot fi folosite indiferent de împrejurări, de context. Există, se știe, stiluri, jargoane, există argou, există limbaj popular sau limbaj academic, fiecare cu lexicul lui. Anumite expresii academice sună pretențios ori chiar ridicol în conversația familială
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
drept că dicționarele uzuale le ignoră pe amîndouă. Am întîlnit la un moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
de lei și un Mercedes pentru Adrian Păunescu. Nu vrem să avem aerul că îi sărim în apărare lui Adrian Păunescu, dar un ziar care se respectă nu se mulțumește cu o singură mărturie înainte de a lansa o știre cu conotații atît de grave ca aceasta. Cu atît mai mult cu cît poetul Adrian Păunescu are o audiență din ce în ce mai mică. De la postul de televiziune Antena 1, el s-a mutat la Tele 7 abc, unde poate defila și cu cenaclul său și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
puncte de suspensie - poate fi urmărită și sub aspect sintactic: al structurii segmentelor eliminate și al refacerii unor coerențe. Analiza semantică ar putea viza listele de termeni interziși, pentru a stabili în ce măsură respingerea era dictată de sensul propriu-zis sau de conotațiile lor de diverse tipuri. Din punct de vedere pragmatico-stilistic, cred că merită studiate mai ales substituția eufemistică, expresiile impreciziei. Am prezentat altă dată cîteva strategii retorice din această ultimă categorie, așa cum apăreau ele în manualele de istorie din perioada totalitarismului
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
bune, conducătoare, domnule, de moarte). Numele lor, altminteri, și, nu o dată, ele înseși, evocă țări, cetăți defuncte, continente, vagi adieri (primă)văratice, persoane (persoane dragi) flori scumpe sau... nimic. (Și totuși, a iubi pentru el însuși, exempt de fetișisme, eresuri, conotații, un lenaj, un lenj, un dejalen ; a vedea într-un polog de andrinopol, aidoma unor copii teribili, un semn de rău augur, de "neoguri": prologul unor crîncene istorii; a afirma despre cutare Clitemnestră că este "galeșă și calmă ca 2
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
împotrivi, a căuta să corectezi un univers în care nu poți avea încredere prin apropierea absolută de o făptură care să devină una cu tine. Luînd în posesie pe altcineva, ființa înregistrează o simbolică victorie asupra lumii. De aici decurg conotațiile de interzis, periculos, rău, morbid existente în iubire, chiar în tradiția occidentală a reprezentării literare a iubirii. Misugi și amanta lui sînt cei doi Macbeth, sau Anna Karenina și Vronski: ceea ce-i unește este un sentiment de împotrivire față de univers
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin, și un sens specializat "pentru exterior": referitor la calitatea de membru al Comunității europene. în această ultimă accepție, comunitar este opus lui extracomunitar, cuvînt cu o anume conotație de excludere, căruia am impresia că i se preferă, la noi, mai neutrul non-comunitar (într-un articol despre jucătorii de fotbal străini din Spania, se spune că "numărul celor non-comunitari admiși a crescut" - RL, 2073, 1997, 23). S-ar zice
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
și ideologii de conservare și/sau reconstrucție. Cartea se deschide, semnificativ, cu o scurtă explorare etimologica a termenului de patrimoniu. Foarte importantă, de altfel, poate mai ales pentru un cititor român pentru care e posibil ca acest cuvînt să aibă conotații negative, legate mai curînd de o demagogie comunistă așa-zis pusă în slujba protejării valorilor naționale. Choay constată că la origine cuvîntul patrimoniu era legat de structurile familiale, economice și juridice ale unei socitati stabile, bine plasate în timp și
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține Schmitt, pe dihotomia dintre trup și spirit: gesturile aparțin trupului, ele sînt deci conotații ale excesului și păcatului. După Sf. Augustin, mîntuirea individului, care este scopul vieții monastice, e preconditionată de înstrăinarea de propriul corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi în mișcările unei întregi comunități. Așa se explică disciplină monastica, bazată
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
măcar sub privirile tale tacit aprobatoare. Dacă dl Constantinescu ar fi avut inspirația să pună acest diagnostic (unul, evident, adevărat) în primele luni ale mandatului, si nu acum, totul ar fi fost perfect. Astăzi, constatările sale nu au doar voita conotație critică, ci și una - neiertătoare că un bumerang - involuntar autocritica.
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
știința mea (justificată de un interes propriu, pe care l-am pus în slujba unei oarece investigații), Jankélévitch este între puținii, foarte puținii, autori ai unei teorii despre nostalgie. De altfel, termenul e atît de vag și de inflamat de conotații poetice, percutat de ambiguități frumoase, intimidant de familiar și de liricizat totodată, încît e greu să i te dedici dintr-o perspectivă teoretică. Avantajul lui Jankélévitch vine tocmai din amprenta unică a stilului sau de gîndire, speculativ și totodată sistematizant
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
1998), "Dă-mi voie să-ți spun pe nume...", Ioana Pârvulescu observa absența unor cercetări de sinteză asupra onomasticii în literatura română și propunea cîteva extrem de interesante repere istorice și tipologice pentru uzul ficțional al numelor feminine, urmărind frecvență acestora, conotațiile sociale sau livrești, comentariile intertextuale, modificările formale. Domeniul onomasticii literare fiind împărțit de obicei între lingvistică și literatura, aș vrea să adaug aici cîteva observații care merg, cred, în aceeași direcție. Există la noi multe studii punctuale de onomastica literară
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
nu îndrăznesc să spun "ale psihanaliștilor", nu pentru că n-ar exista, ci pentru că se pot numără la noi încă extrem de puțini). În aceste împrejurări, un demers precum cel prezentat aici pare să întregească imaginea unei - pentru a rămâne în zona conotațiilor dragi magistrului păltinisan - adevărate descălecări. Premisa cărții stă într-o anume opunere a filosofiei inconștientului filosofiei tradiționale, căci dacă aceasta din urmă se referă la problemele pe care le pune spiritul din punctul de vedere al conștientului, cealaltă descoperă "impuritatea
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
deși nimeni nu vorbește...). Scena reluată la infinit, cu variațiuni ce sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale, dincolo de aparențele fluxului confesiunii, este a cinei: mama servește mîncarea, tatăl s-a întors din mina unde lucrează, copilul este între ei. Prima conotație - facilitată și de accentul pus asupra perechii "tăcere-vorbire" - trimite la alegoria Sfintei Familii. O atare lectură se vede întărită apoi de multe alte detalii: familia este străină prin părțile locului, mama este prezența covîrșitoare (chiar atunci cînd trăiește ca "absență
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]