290 matches
-
tehnici compoziționale clasice, precum: versul rimat (o rara avis, în poezia contemporană), iambul endecasilabic, fraza epică, sinestezia, refrenul-laitmotiv etc. Se acordă o atenție lexicului și nivelului lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv (strofele I și VI) accentuează o stare de revelație orfică: „Tu iar vii din eternul mister, primăvară, / cu violetul prea tandru adus de departe
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
verticala ființei?" Răspunsul e greu de dat, un lucru însă pare limpede pentru M.Ș.: "există un loc privilegiat, în care dacă te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din care se va zămisli lumea ce ne va sta în față
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
că „asta se poate interpreta și altfel” ori că „nu e momentul”. Se amâna, de fapt, sine die, chiar momentul mereu așteptat al „adevărului” despre noi și despre lumea noastră, negându-se și natura însăși a limbajului literar, prin definiție conotativ, simbolic și polisemic. Am putut înregistra însă, pe acest drum dificil, și victorii cu care ne mândrim, reușind să publicăm texte cu substrat critic, replici demne la diversiunea ideologică, și, mai ales ilustrând ceea ce s-a numit „rezistență prin cultură
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
ai Neamului, muncind cu mare dedicație științifică, au fost frustrați de cea mai înaltă încununare a valorii" (clipa.com). Spre deosebire de cuvintele vechi, multe neologisme se specializaseră în română pentru denumirea unor concepte mai restrînse, ceea ce le făcea utilizarea mai puțin conotativă, dar mai precisă. Înmulțirea prin calchiere a sensurilor unor termeni culți le anulează acestora unul dintre avantajele fundamentale.
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
Rodica Zafiu Se știe că ortografia are și o componentă simbolică și conotativa, produsă de asocierea dintre anumite norme de scriere și contextul cultural în care acestea apar de obicei. Despre valorile simbolice ale ortografiei a scris de mai multe ori, semnalînd fenomene extrem de interesante, Floră Suteu. Un caz aparte de folosire polemică
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
ilustrata de apariția la noi, în 1990, a unor inscripții și afișe în care sigla partidului acuzat de neocomunism și de simpatii pro-sovietice (FSN) era scrisă cu caractere chirilice (CH). Chiar în interiorul alfabetului latin se pot obține efecte aluzive și conotative din folosirea unor litere mai frecvente în scrierea anumitor limbi sau a unor semne diacritice specifice limbilor respective. Evident, există riscul ambiguității a dar de fapt acesta e redus contextual: în scrierea romanei, de exemplu, folosirea literei K în exces
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
Domnul Baciu se retrăgea strategic în formula "cum socotiți", care nu însemna nicidecum supunere, ci încrucișare a brațelor. Nouă, celorlați, atunci când voia să-și marcheze dezacordul sau când, pur și simplu nu voia să jignească, ne lansa un ambiguu, multiplu conotativ "ce să spui, mamă dragă...". Era, într-adevăr, mai curând matern, decât patern Dudu Baciu. Apropiații îl porecliseră "Mama Baciu", iar prin 1972, Geta Brătescu, abia întoarsă dintr-o călătorie din Italia, l-a botezat sugestiv: "Bacione". Fidelitatea, discreția și
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
însă, excelente. Metafora din Pasărea depărtării e superbă, în vreme ce Muntele sau Un octogenar și un chinez ar face cinste oricărui prozator profesionist. Personajele sunt, aproape fără excepție, tragice: scriitori ratați, (sin)ucigași, femei singure, handicapați, bătrâni sfârșiți... Potențialul expresiv și conotativ e, astfel, și el automat ridicat. Iubiri și destine eșuate ale unor oameni care abia mai respiră în proximitatea singurătății, a ratării sau a morții. Melancolia acestei lumi e rece, căci atmosfera e nocivă și apăsătoare. Aproape în fiecare povestire
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
de păpădie”. Dar să nu uităm și o sugestie simbolico-imagistică: asemenea dragostei, sămânța păpădiei pătrunde peste tot. Nu degeaba a fost aleasă ca „stemă vorbitoare” pentru editura Larrousse: „Je sème à tout vent”. Ori tocmai poli-simbolismul induce, prin ambiguitate, prin conotativ, ideea de poezie. Textul poate fi citit pe alocuri și ca un pamflet, ca o realitate jurnalistică: „Monumente istorice și de arhitectură aflate în paragină, instituții de cultură la limita supraviețuirii, într-o lume în care banul dictează totul, oameni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acceptă dialogul ca un mijloc, convențional de fapt, pentru a comunica și a exprima sensuri grave. G. Călinescu Balzacian prin construcție și formulă epică, Bietul Ioanide e totuși o carte barocă prin alternări surprinzătoare de planuri și prin sugestiile ei conotative, prin natura contextului, extrem de bogat ca sugestii și determinări temporale. E un roman baroc Bietul Ioanide și pentru că scriitorul a introdus elemente varii (eterogenitatea lor produce și acea supradimensionare despre care vorbeam înainte), unele dintre acestea perfect adaptate la condiția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
materie" poetică, ci în primul rând expresivitatea lor. "Expresivitatea lucrurilor (... ) nu trebuie oare să afle în limbajul însuși, și, mai exact, în puterea sa de deviație în raport cu folosirea sa obișnuită, o putere de a desemna care scapă alternativei denotativului și conotativului?"1 Personajele, impulsionate mereu de o forță din afară, mecanizate și artificializate, ajung, la un moment dat, să pară niște păpuși de cârpă care evoluează pe o scenă derizorie. Actorul, scriindu-și propriul rol, improvizând mereu, ca în commedia dell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un proces creativ. În timpul și cu prilejul exprimării mesajului, subiectul creează sensuri noi sau modifică sensuri vechi: mesajul se autogene-rează în însuși procesul comunicării"51. De aceea, claritatea mesajului trebuie să se concentreze pe echilibrarea subtilă a planurilor denotativ și conotativ, adică pe stăvilirea semiozei nelimitate în ultimă instanță. Relevanța este un alt punct sensibil, deoarece, de cele mai multe ori, companiile lansează branduri de angajator ale căror valori nu se corelează cu cele ale angajaților sau pur și simplu nu le spun
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
să nu presupună un grad prea ridicat (inaccesibilă de specializare. Cu toate acestea, necesitățile materiale inerente unui nivel de trai optim trebuie asigurate, cea mai facilă alternativă În acest sens fiind activitățile din sfera serviciilor sexuale, fie acestea propriu-zise sau conotative. Cea mai dificilă etapă a asumării unei astfel de „cariere” o reprezintă Însăși decizia de a o Începe. Analiza beneficiilor materiale și a compromisurilor (fizice, emoționale, sociale și chiar juridiceă este, după cum am arătat mai sus, influențată de condiționările psihologice
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
să-l autogenereze”. Acționînd asupra sintaxei și „deplasînd-o”, Urmuz țintește, așadar, „descoperirea modalităților absurde de dezagregare și diseminare a limbajului, voind să demonstreze cum, prin transformări pe axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă narativă stereotipă și elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu dispariția „tramei” narative (înlocuite prin „descrierea destructurantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „neîncrederea torturantă în posibilitatea realei comunicări” și determinisme de genul: „Asumîndu-și tragedia, Urmuz a ajuns la sinucidere, criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la mai mulți evaluatori (important este în ce măsură sunt ei eterogeni și/sau neutri din punctul de vedere al atitudinii respective!), se diminuează efectul implicării pozițiilor proprii, dar principial problema rămâne. Pornind de la faptul că fiecare concept prezintă și o latură conotativă (afectiv-apreciativă), pe modelul lui Osgood al diferențiatorului semantic - care este în primul rând o probă psiholingvistică - se pot broda variante speciale pentru studierea rezonanței afectiv-evaluative a unor cuvinte și depistarea, în ultimă instanță, a valorilor familiale, individuale sau de grup
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de a-și mai demonstra diferența - și deci autonomia față de „realitate”, după ce aceasta i-a fost demult recunoscută. Tot ce Înseamnă astăzi proză valoroasă franceză este reușita practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat În patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează „sfîrșitul transcendenței”: „Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajelor” prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra În pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este în același timp necesară pentru a înțelege organismele vii, interacțiunile lor și pentru a acționa asupra lor, dar este în același timp și imposibil de comunicat, deoarece totul depinde de subiectivitatea noastră. Rămîne o linie subțire de creastă: limbajul conotativ cu imagini, aproximativ, analogic, prin care scăpăm de solipsism creînd între noi, observatorii, o comunitate de observații. Noi sîntem deci reduși la experimentarea așa-numitei knowledge knowing 53, o știință la puterea a doua, care constă în cunoașterea procesului nostru
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se cristalizează aici: nu este vorba de simboluri (reunificare activă după tăietură) în sensul grec sau în sensul Euharistiei, ci de semne, adică de elemente care desemnează obiecte. Concepție exclusiv reprezentativă și deloc simbolică. Semnul lui Simon este denotativ, simbolul conotativ. 32 "Task environment is represented as a problem space", în Human problem solving, p. 789. 33 Dialog cu Guitta Pessis Pasternak, "Le Monde", 1 martie 1984. Roboții ar putea avea un Einstein al lor, le răspunde ca un ecou Feigenbaum
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este posibilă acolo unde nu există granițe clare și unde, încă și mai grav, există eventualitatea unei permutații între cultură și civilizație. De aceea, voi permite vocabularului meu să se miște liber în zonele cu contururi imprecise și, în funcție de presiunile conotative subconștiente, voi folosi cînd un termen, cînd pe celălalt pentru a mă referi la producțiile/produșii gîndirii europene, precum Umanismul, Rațiunea, Știința. Dimpotrivă, voi păstra termenul de cultură pentru a desemna ceea ce aparține exclusiv etniilor, provinciilor, națiunilor. Aceasta ne va
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aștri în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. (C. Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) 1.Menționează câte un sinonim pentru cuvintele: unic, a pieri. 2.Explică rolul parantezelor rotunde: (impresiile). 3.Evidențiază sensul conotativ al cuvântul cucerire. 4.Precizează timpul structurii verbale aveam să pierim. 5.Interpretează enumerația din ultima frază. 6.Ilustrează o trăsătură de caracter a personajului-narator. 7.Reliefează două elemente de modernitate a romanului. 8.Prezintă semnificația titlului, în raport cu textul literar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. (George Călinescu, Enigma Otiliei) 1.Scrie sinonimele termenilor: candid, răspicat. 2.Evidențiază sensul conotativ al cuvântului jos. 3.Prezintă conținutul de idei al fragmentelor. 4.Precizează modul de formare a cuvintelor: (văzu) mirat, tânărul. 5.Motivează rolul interogațiilor: Să nu vrea să-1 primească ”unchiul”? Dar de ce? 6.Menționează două moduri de expunere prezente. 7
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
stăteau tăcuți, nepăsători, cu buzele lăsate în jos. - Ei, acuma ce-ai rămas cu capul între urechi?! se miră Moromete, călcând încet printre crăcile salcâmului. (Marin Preda, Moromeții) 1.Rezumă, în 4-5 rânduri, fragmentul de mai sus. 2.Evidențiază sensul conotativ al verbului (a) îmbrățișa. 3.Motivează folosirea liniei de dialog în finalul fragmentului. 4.Transcrie o personificare și un epitet. 5.Încadrează fragmentul în ansamblul romanului. 6.Argumentează, prin două trăsături, apartenența fragmentului la un tip de text (descriptiv, narativ
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Ne-ndurătoare. Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! [Mihai Eminescu, Odă (în metru antic)] 1.Explică rolul apostrofului în structura Ochii mei ’nălțam... 2.Evidențiază sensul conotativ al verbului a (se) înălța. 3.Transcrie un oximoron din fragmentele date. 4.Menționează două motive poetice, la alegere. 5.Motivează prezența pronumelor personale din finalul poeziei. 6.Comentează conceptul de odă, în viziune eminesciană. 7.Explică rolul prozodic al
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]