972 matches
-
cont că era avut sau nu, că era român, ungur sau țigan, că în satul lor se găseau de toate felurile. Era și foarte săritor și dacă putea ajuta cu ceva, o făcea fără să stea prea mult pe gânduri. Consătenii îl iubeau și respectau și nu de puține ori îl compătimeau, uneori chiar în prezența lui, pentru faptul că nu își luase o nevastă cu același caracter. În timp ce pe fața lui flutura în permanență un zâmbet, fața Măriei arăta ca și cum
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
de la greci Panthe onul din Carpați Așa strigă după mine nebunul satului Poți să știi de unde are informația De multe ori i-am făcut semn că-l înțeleg Și când a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio problemă Consătenii mei nici n-au observat diferența Ori poet ori nebun aceeași făină se macină la moară Azi e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul din Carpați Ai putea să taci măcar o clipă în limba română Hai că nu
EREZII DE-O CLIPĂ (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364181_a_365510]
-
un văl de pe față, se întoarse hotărât către mine și : ‒ Hai, Nicușorule, să revenim la treaba noastră. Uite cum stau lucrurile. Știi că eu te-am ajutat să te angajezi la fabrică atunci când ai venit din Banat. Stii că suntem consăteni, că îți cunosc familia și, trebuie să mă crezi că, am o impresie bună în general despre tine. Dar, pe partea cealaltă, trebuie să înțelegi că serviciul e servici. Tu vezi ce vremuri tulburi traversăm și, îți spun eu că
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului DULCE COPILARIE - cap. I “Dă-le oamenilor mai mult decât se așteaptă și fă-o în mod plăcut.” Eram copil când toamna, după culesul viilor și statul vinului din fiert, venea la tata un consătean care se ocupa printre altele și cu pescuitul pe lacul Tatlageac . Familia mea, în afară de cele opt hectare de pământ agricol, deținea și jumătate de hectar cultivat cu viță de vie, la vreo patru kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
noastră exista un lac, însă acesta nu a avut niciodată pește, lucru pe care noi copiii nu-l știam. Nu era așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
la 8 februarie 1945 în satul Kalikștein, Prusia de Răsărit, momântul N7 în baza dosarului 3,doc.3, foaia 181 eliberat de Comisariatul Militar Hâncești. Semnează colonelul Colbușkin.(dok.eliberat fără dată și anul eliberării, fărî numărul dok...) Din spusele consăteanului David Ion Mihai, născut 1920 ei au fost mobilizați în divizia Răsăritului Depărtat 102, în unitatea 16 de pușcași. Mai tarziu au fost trimiși în unitatea 666 rezervă pe frontul 3 belorus, direcția Belostok-Vistula. După un atac asupra armatei germane
ECOUL RĂZBOIULUI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367467_a_368796]
-
însă își are paradoxurile lui, ne-am șoptit noi în barbă, lăsând în pace pe veteranul nostru de la Heleșteni, avansat recent (omagiu mult întârziat!) la gradul de locotenent. Dar apropo de paradoxurile războiului. Tot moșul Alexa ne relatează despre destinul consăteanul sau Petru Hâra, un înaintaș din familia primarului. Acesta a fost rănit chiar la începutul războiului, imediat ce a trecut Prutul în Basarabia. Clasat fiind, soarta lui Petru Hâra se pecetlui la întoarcerea de la Don a camarazilor săi. La ruperea frontului
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
arțag. Vrea să-l pocnească pe noul său rival, care i-a suflat iubita de sub nas. Cum Eleonora oferise serviciile sale trupești mai multor băieți din sat, aceștia i-au oferit protecție lui Petru, până s-a regrupat cu ceilalți consăteni ai săi, destui de numeroși. Bineînțeles că cei doi noi amorezi au avut timp să-și dea întâlnire pentru a doua zi după amiază. Același lucru îl făcură și mezinele. Nu au mai aflat nimic de Valentina înainte de terminarea balului
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
întâlneam, îmi vorbea mult și profund despre anii închisorii comuniste, despre prigoana și urgia comunistă ce s-a abătut asupra neamului nostru timp de o jumătate de veac, despre anii copilăriei din satul său natal - Husasău de Criș și de consătenii lui, de „bihorenii lui” cu care vorbea în graiul specific locurilor sale natale, de tatăl său care a fost tot slujitor al altarului, apoi de anii de studii de la Oradea și Cluj, de Episcopul care l-a hirotonit și marcat
PARINTELE IOAN IOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366812_a_368141]
-
Mușatescu (când erai tânăr, la Rucăr și nu te „pregustasei” din plin și la propriu din binefacerile producțiilor sale spirituale), poetul George Anca, caricaturistul și artistul plastic Sorin Postolache etc? Pe unii dintre prieteni sau colegi, unii din copilărie și consăteni de-ai noștri, Paul, Răuță, Șendrucu, Stelică, apoi „capitaliști” din anii maturității depline, muncitori ca și tine și fără cine știe ce diplome, pe Nae, George, Nelu, Costel, Sergiu și atâția alții din „buricul patriei” sau pe unde te-au purtat pașii
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
cu povestiri pescaresti si de viata "IUBIRILE UNUI PESCAR" MOTTO:“Dă-le oamenilor mai mult decât se așteaptă și fă-o în mod plăcut.” Eram copil când toamna, după culesul viilor și statul vinului din fiert, venea la tata un consătean care se ocupa printre altele și cu pescuitul pe lacul Tatlageac . Familia mea, în afară de cele opt hectare de pământ agricol, deținea și jumătate de hectar cultivat cu viță de vie, la vreo patru kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
noastră exista un lac, însă acesta nu a avut niciodată pește, lucru pe care noi copiii nu-l știam. Nu era așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
am pus mai multe întrebări decât aș fi putut răspunde singur, am găsit răspunsuri la zbaterile mele nu doar în mediile pe care le-am frecventat (destul de rar, de altfel!) ci și de la oameni simpli și necultivați tot ca mine, consăteni de-ai mei de la Rucăr, țapinari, ciobani, cherestegii și chirigii, dar și a muncitorilor de pe platforma Pipera, de la „Electronica” sau „Cinescoape”, unde am lucrat cea mai mare parte a vieții mele de până acum. Recunosc că nu sunt mulțumit cu
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
era de a fi sprijiniți cu alimente partizanii din munți. Vasile n-a stat mult pe gânduri și, prin curajul sau înflăcărarea juvenilă aprinsă de mirajul luptătorilor, s-a alăturat bucuros rugăminții lui Remus Sofonea, încurajat fiind și de numeroșii consăteni, precum și de marea populație ațării Făgărașului, mai ales că eroii-partizani proveneau din familii de vază, cunoscute și se bucurau de mare prestigiu. Mai toate familiile înstărite ale Țării Bârsei, respectiv ale Țării Făgărașului erau profund creștine și militau pentru nădejdea
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Era mărunțel și nesemnificativ în peisajul cotidian, chiar dacă îl întâlneai mergând în poziție bipedă, ceea ce se întâmla foarte rar. Dar când îmbrățișa prietenește pământul, doborât de visele încâlcite ale alcoolului, uneori era așa de greu de detectat încât foarte multi consăteni povesteau că au călcat efectiv pe el, pe marginea drumului sau prin șanțuri, fapt care le-a afecat bunul mers al inimii fiecăruia. Diferența asta de constituție, dintre părinți și progenitură, nu a scăpat nedectată serviciilor secrete sătești, care, întrunite
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
întâlneam, îmi vorbea mult și profund despre anii închisorii comuniste, despre prigoana și urgia comunistă ce s-a abătut asupra neamului nostru timp de o jumătate de veac, despre anii copilăriei din satul său natal - Husasău de Criș și de consătenii lui, de „bihorenii lui” cu care vorbea în graiul specific locurilor sale natale, de tatăl său care a fost tot slujitor al altarului, apoi de anii de studii de la Oradea și Cluj, de Episcopul care l-a hirotonit și marcat
PARINTELE IOAN DE LA MAN. RECEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366957_a_368286]
-
urmă tot la lopata lui Eminescu ajungi!” „Cioran a fost ca o batoză: el i-a luat pe toți și i-a treierat!” Știa atât de multe despre Emil Cioran... Pe Cioran și pe Octavian Goga, nea Mitică îi numea „consătenii mei”, pentru că își aveau originile toți trei în ținuturile Sibiului. „După părerea mea, Cioran a fost ca o batoză: el i-a luat pe toți și i-a treierat, a separat grâul cel bun de pleavă și neghină” - mi-a
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
pară, o cireașă sau altceva din bunătățile pământului. Nu v-ați putut abține când ați trecut pe un drum, pe o potecă și v-ați astâmpărat setea și pofta cu o fructă oarecare, chiar dacă aceasta era în proprietatea unui alt consătean. Vi s-a părut întotdeauna că, deși e un păcat, nu e chiar atât de mare, atât de grav. Cu toate acestea, mulți dintre cei ce se află pe pat de moarte, în anii grei ai bătrâneții, își scotocesc conștiința
PLAGIATUL – SPORT DE PERFORMANŢĂ LA ROMÂNI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368600_a_369929]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > MILENA MUNTEANU - NICOLAE STAN PETRUȚIU - ESENȚĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ Autor: Milena Munteanu Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului În cartea mea „Departe de țara cu dor” am amintit despre consăteanul săliștean Nicolae Stan Petruțiu, a cărui carte „Amintiri din satul cu dor”, mă impresionase într-atât încât să influențeze titlul cărții mele. Scrisesem atunci: „În cartea sălișteanului nonagenar Nicolae Stan Petruțiu, «Amintiri din satul cu dor», am găsit următoarele pasaje
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
m-au bătut, m-au amenințat că mă trimite la Craiova unde “Îți vor putrezi oasele” ... Într-o noapte, fiind în beciul Securității împreună cu avocatul Chelcea din Boteni, ne pomenim că este îmbrâncit în mod brutal un om. Era un consătean al meu, Gheorghe Mazăre, despre care am vorbit mai pe larg în cartea Rucăr II. S-a nimerit cam tot pe atunci, să fiu chemat de către Ministerul Învățământului la București, pentru cursuri speciale de perfecționare. Când am plecat, maiorul cu
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
eu am rămas gură cască la o vitrină. Spre norocul meu fiind zi de târg, era multă lume și din satul nostru, așa se face că m-a găsit cineva cunoscut, de care nu m-am mai dezlipit, iar respectivul consătean m-a predat viu și nevătămate tatii. Această primă vizită în Fălticeni avea să se repete de mai multe ori în acea vară, prilej de glume nesărate ale copiilor orășeni, care se uitau lung și curioși la un desculț, îmbrăcat
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
Dometie în mână. După cinci ani, când am ajuns din nou cu Andrei la mormântul lui, mă așteptam să găsesc locul năpădit de buruieni, dar el era curat și proaspăt îngrijit. Cuvintele lui au pătruns pesemne adânc în sufletul unui consătean, care venea să-i aprindă regulat lumânări și să-i rupă iarba din jur. Andrei a ținut în ploaie o slujbă pentru veșnica lui pomenire și parcă și-a luat încă o dată rămas bun de la el, mulțumindu-i pentru rolul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
că familia era în totalitate fericită, mai ales că, de după gard, invidioșii făceau spume la gură de ciudă și se chiteau cum să dea la noapte lovitura, să mai disipeze, precum haiducii de odinioară, bogățiile de necuprins ale norocoșilor lor consăteni (prost să fii noroc să ai cum bine spusese moș Mucalău, un înțelept local). Numai că, he, heee, familia Călcâi nu era formată din proști! Înfruntând cu vitejie blestemele părintești, au încărcat totul în Dacia lor și p-acilea ți-
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
facă haz micul Klesch. - Nu, nu! N-am avut de-a face cu el. Da mai degrabă aș mușca un animal turbat!... Uitasem de discuția asta. Dar în toamna următoare Culiță nu s-a mai întors la școală. Unul dintre consătenii lui, la fel, coleg cu noi, văzându-ne, s-a grăbit să ne lămurească: - Culiță nu mai vine, ne-a spus el. L-au săltat acum vreo lună și l-au dus la școala de corecție. - De ce l-au săltat
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
cert pot trăi ignorând-o, chiar dacă dau Cezarului ce-i al lui. În fond mi-a creat drumurile pe care primarul satului a omis să le facă. M-am născut într-un sat, nu o țară. În jurul familiei se află consăteni sensibili sau nu la bucuriile sau întristările mele care sar sau nu în ajutorul meu dacă intru într-o belea. Țara ce face pentru mine? Îmi inspiră ura împotriva consăteanului că așa ar cere dreptul electoral. Mă pune să apăr
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]