802 matches
-
cel de acum și, măcar în principiu, mai bun. Fantastice descoperiri științifice, placate pe apreciabile progrese tehnice vor ușura simțitor viața oamenilor, fie că aceștia vor fi de trei ori mai mulți decât în zilele noastre, fie că, dimpotrivă, prin consensuale severe măsuri, dacă nu prin intervenția unor factori biologici ascunși, populația globului va scădea la cifre neașteptate. în cazul în care mizăm pe o semnificativă scădere, împrejurarea va îngădui cultivatorilor de cereale să îndrume către producția de etanol nu mai
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
puterea "distributivă"13 (legată de autoritate) a cărei sursă de legitimitate este. În consecință, dreptatea se reduce, la Parsons, la "elementul de legitimitate care neîndoielnic [spune el] corespunde direct obligației morale a lui Durkheim"14 și constituie baza pentru puterea consensuală. Dar ideea de legitimitate nu furnizează un scop pentru acțiune. Ea este mai degrabă o condiție a consensului, și nu o condiție suficientă. Pentru a nu genera anomie, ordinea legitimă trebuie să fie conjugată cu eficiența: "faptul orientării către o
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în același timp, influența lucrează asupra solidarității, prin procesul de legitimare a inegalității și prin conectarea intereselor și motivațiilor individuale la fluxul schimburilor sociale. Prin subordonarea dreptății față de puterea socială, paradigma funcționalistă a arătat anumite limite, legate chiar de logica consensuală și de ceea ce Giddens a numit "mitul originii conservatoare a sociologiei"23. În jurul anului 1968, preocuparea sociologilor pentru problema dreptății anunța epuizarea paradigmei echilibrului static și preferința pentru teorii mai "dinamice" în care conflictul social apărea ca o realitate "normală
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
marginea exercitării funcției de ministru de Externe. Avem aici o secțiune substanțială de discuții și interviuri cu toți cerberii și experții de politică externă din mass-media, nu întotdeauna binevoitori, chiar dacă am putea presupune că politica externă este un teren mai consensual decât tranșeele politicii „dinlăuntru”. Răbdător și știutor, cu o sănătoasă doză, bine controlată, de naivitate, mereu informat și destins, Ungureanu nu se teme nici de Turcescu, nici de Rodica Culcer și, cu atât mai puțin, de Bogdan Chirieac. Răspunde în
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
face ca legea pentru românii de pretutindeni să fie cu adevărat transpartinică și să aibă pretenția de a traversa o graniță ideologică, reprezentând în fond interesul național. Aceasta e motivul care ne îndeamnă să sperăm că va exista o abordare consensuală a acestei teme care, la rândul ei, trebuie să devină o temă de interes general. N-aș vrea să pierd ocazia de a mulțumi tuturor celor care s-au ocupat de așa ceva înainte - de altfel, unii se află deja printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
putem să conturăm o Politică Europeană de Vecinătate mai bună pentru noi și pentru cetățenii noștri, întrucât ne bucurăm de avantajul de a avea o astfel de politică, una dintre puținele politici externe ce ar putea beneficia de o abordare consensuală a statelor membre. Doamnelor și domnilor, Trebuie să admitem că dezbaterea pe tema Politicii Europene de Vecinătate, a granițelor UE și a posibilității extinderii Uniunii se află în strânsă legătură cu unul dintre cele mai „fierbinți” subiecte de pe agenda europeană
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Totodată, ca participant și beneficiar în procesul de extindere a UE și în condițiile testelor actuale prin care trece proiectul european, România este cu atât mai interesată să își potențeze profilul de contributor loial și perseverent la construirea de politici consensuale, eficace, din interiorul unei Uniuni Europene puternice. Împreună, Europa și America, traversăm o perioadă marcată de necesitatea unor opțiuni decisive. Avem în continuare preocupări comune, valori împărtășite, interese convergente. Evoluțiile actuale din Europa și din lume constituie provocări aparte, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
a deprins, încă nu are toate reflexele constituite pentru a fi membră a UE în sensul pe care i-l dă potențialul său demografic, economic, așezarea geopolitică; în al doilea rând, încă nu are reflexul consensualității, adică al politicii externe consensuale dimpreună, alături de ceilalți 26 de membri ai UE. Ce înseamnă aceasta, în doar două cuvinte? Înseamnă înțelegerea rațiunilor pentru care Europa trebuie să funcționeze unită. O politică internă valoroasă sau credibilă, sau articulată, sau coerentă determină o politică externă credibilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
așa cum o spune și Constituția. Premierul are, la rândul său, prin poziția de primus inter pares în cadrul guvernului, căderea de a se pronunța în problema politicii externe. Temele de politică externă în general, mai ales în România, au fost tratate consensual. N-aș merge la detalii, chestiunea celebrei scrisori coautorate este până la urmă, și credeți-mă că nu fac acest lucru pentru a elimina tema, este un detaliu de politică externă. Imaginați-vă celelalte cinci ministere din care fac parte semnatarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
moment dat o rutină, o stagnare în ceea ce privește negocierile. Este comunitatea internațională poate prea slabă în fața Rusiei? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, n-aș spune asta. Dimpotrivă, dacă lucrurile ar fi mers foarte lin, ar fi trebuit să bănuim că există un proiect consensual, de conivență, al tuturor părților prezente, nu neapărat și al observatorilor, care pot fi auziți, nu neapărat și ascultați, sau o neatenție generală asupra consecințelor. Nu s-ar întâmpla așa ceva, discuțiile în formatul „5 + 2” au, după cum se vede, sincope
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
fim prea optimiști, iar refuzul celor 15 membri ai NEPAD de a condamna public alegerile corupte din Zimbabwe din 2002 a transmis Occidentului un semnal cu totul nefavorabil. În orice caz, pare să fie clar că doar printr-o abordare consensuală de acest gen se poate progresa; și așa stând lucrurile, segmentarea Africii în scopuri de ajutorare, împrumuturi, scutire de datorii și comerciale ar fi un pas semnificativ înainte pentru toate partidele. Costurile și beneficiile corupției este de remarcat ironia că
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
interacțiuni conflictuale și contradictorii. Cei care domină nu au nevoie să facă În permanență apel la forță pentru a se impune În fața celor dominați, care, de altfel, nu le contestă tot timpul supremația. Există Între cele două părți și relații consensuale și de cooperare. De ce? Mai Întâi, pentru că cei care domină nu-și folosesc Întotdeauna capacitatea de dominare Într-un mod pe care cei dominați să-l considere inacceptabil. Dacă Își face bine treaba, nimeni nu se plânge că un anumit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pe baza negării acestora și a uniformizării, atât În domeniul organizării administrative și politice, cât și În cel al Învățământului și al culturii, este o mare provocare căreia trebuie să Îi răspundem, dacă se poate, Într-un mod pașnic și consensual. Cultura aceasta a monologismului, monolog asemănător autismului, trebuie făcută să evolueze găsind un nou echilibru Între universalism și relativisme și refuzând orice formă de Închidere sau de ghetoizare. În consecință, numai pornind de la o nouă perspectivă, transmodernă, vom găsi soluțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau de voință politică (din hedonism, pretins spirit tineresc sau demagogie electorală); ă În sfârșit, putem izola acest cuvânt (care este bun la toate și permite orice) dintr-o serie elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori (părinți, factori responsabili, aleși, elevi) și de perioadă: este posibil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
profilul unei societăți date, modul său de a se prezenta În interacțiune, În raport cu un anumit număr de valori Împărtășite. Așa se va face distincție Între societăți cu un „etos” mai mult sau mai puțin distant sau apropiat, egalitar sau ierarhic, consensual sau conflictual, caracteristici ce se bazează pe un anumit număr de marcatori pertinenți. Până la urmă, aceste descrieri ar trebui să permită degajarea părții relative a universaliilor, precum și a variațiilor culturale În funcționarea unor astfel interacțiuni (Kerbrat-Orecchioni, 1994). Metoda de Învățare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună În discuție Însăși unitatea statelor. Dar dacă apărarea și promovarea limbilor regionale sau minoritare se fac sub paravanul unui discurs care scoate În față necesitatea salvării unui patrimoniu relativ consensual sau diversitatea culturală „amenințată de globalizare”, ele tind și să treacă sub tăcere instrumentalizarea luptelor lingvistice uneori În scop comercial sau, În orice caz, cu scop politic și de cucerire a puterii. Exemplul patrimoniului lingvistic al Franței Cu prețul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
semnarea acestui document. Dacă, În plan politic, linia de demarcație dintre cei care sunt pentru și cei care sunt contra unei „ajustări constituționale” transcende marile diviziuni dintre partide, În schimb recunoașterea caracterului patrimonial al acestor limbi și culturi pare destul de consensuală, În ciuda opoziției ferme a anumitor cercuri sau mișcări filosofice „laice și republicane”, deosebit de influente. Anumiți participanți, deși Își afirmă atașamentul față de aceste limbi, le consideră totuși niște „relicve contestabile ale unui mozaic spart”, „marginale” În raport cu „provocarea culturală a Europei”. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și cultura acesteia. Întâlnirile care s-au desfășurat la Teatrul Chaillot, la Paris, În 6, 7 și 8 ianuarie 1997 au permis evidențierea faptului că patrimoniul poate suscita pasiuni identitare. În acest sens, el constituie un element federalizator și adesea consensual pentru grupurile umane implicate. Poate deveni și o miză sau chiar o țintă În sine, În cazul conflictelor sau crizelor politice majore. De altfel, este folosit ca pretext al dezlănțuirilor regionaliste și naționaliste. Uneori, aceste pasiuni se dovedesc devastatoare, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
9-20, 55-56, 75, 408-411). Lévi-Strauss merge și mai departe (Lévi-Strauss, 1983, p. 47): „Orice creație veritabilă implică o anumită surzenie față de chemarea altor valori, putând merge până la refuzarea, dacă nu chiar negarea lor”. Ne aflăm aici la antipozii actualului elogiu consensual adus „metisajului”, ca și ai tezei „antirasiste” conform căreia orice creație artistică ar fi datorată schimburilor și amestecurilor. Aceste propoziții ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii de comunicare Între culturi și a idealului de dialog
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
formă de sancțiuni și de pedepse, cel mai adesea gradate prin cutumă sau drept, de la avertisment la blam, de la stigmatizare la excludere. Reglementările la care se ajunge, fie ele specifice sau globale, „Încrucișate” sau „legate Între ele”, nu sunt neapărat consensuale și pot fi repuse În discuție În diferite moduri. Înțelegerea lor, așa cum a arătatJean-Daniel Reynaud În Les Règles du jeu, necesită o analiză aprofundată nu doar a mecanismelor de control și a tipurilor de legitimitate, ci și a efectelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fizică. Ne-am obișnuit să vorbim despre „mentalitatea” englezilor, despre „caracterul” germanilor sau americanilor, ca și cum ar fi vorba despre grupuri omogene. Ceea ce i-a tulburat cel mai mult pe primii cercetători (cf. Avigdor, 1953) a fost existența unei anumite regularități consensuale și a unei coerențe În definirea anumitor trăsături ale diferitelor naționalități. Stereotipurile privind asiaticii, fie ei chinezi, vietnamezi, khmeri sau japonezi, sunt un bun exemplu În privința acestui gen de constanță: „harnici, politicoși, curați, Îngrijiți, liniștiți și dovedind un puternic spirit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de inventar și de apărare a patrimoniului și, prin aceasta, a identității. Noi identități În discuție Această nouă arhitectură instituțională, născută din decupaje care depășesc uneori frontierele departamentale, n-a fost Întotdeauna realizată Într-o concertare echilibrată și pe deplin consensuală. În consecință, o serie de actori locali, ca și anumiți aleși, diferit poziționați pe eșichierul politic, au ajuns să denunțe crearea unor „ținuturi de drept seniorial”, sub pretextul apărării democrației locale care, după ei, este supusă astfel „dorințelor prințului”. Rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de fapt o criză, o stare anomică, o lipsă de consens moral. Ieșirea din această stare nu s-ar putea realiza, după Durkheim, decât prin dezvoltarea acelei solidarități organice care ar rezulta din autonomia personală bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași problemă a individualismului și raționalismului modern care fusese formulată de „proiectul iluminist”: eliberarea de tradiție presupune diferențierea, individualizarea și raționalizarea. Consecința principală a acestora ar fi însă criza anomică sau lipsa de consens moral
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
atent asupra coordonatelor constitutive ale universității ca principiu și ale diplomei universitare ca instituție care certifică un nivel de calificare. Să considerăm și familia. Cum ne raportăm formal și informal la cererile tot mai insistente de a recunoaște familiile monoparentale, consensuale, homosexuale sau familiile tot mai numeroase alcătuite din cetățeni cu naționalități sau etnii diferite, care mai sunt și mobile transfrontalier? Munca, timpul liber, învățarea, călătoria, divertismentul și altele, care țin de viața de zi cu zi sau de ciclurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acel nivel în care familia a redevenit unul dintre elementele constitutive centrale ale structurii sociale. Aceasta pe de o parte. Pentru că, pe de altă parte, rata divorțurilor a crescut spectaculos (circa o cincime din căsătorii), odată cu creșterea familiilor monoparentale sau consensuale, ceea ce plasează familia românească în aceeași ipostază cu familia din țările dezvoltate. Modernitatea tranziției este contradictorie, chiar paradoxală prin combinația de tradițional și modern, de anticipativ și retrospectiv, care adesea sunt chiar indistincte. Viitorul va decide oricum asupra direcției de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]