223 matches
-
a mai fost pomenit doar în recenziile cîtorva din revistele care au scris despre moartea sa („Tînărul scriitor”, „Steaua”). Aș remarca totuși că formula „poetul băcăuan”, întîlnită în aceste modeste note, seamănă, chiar dacă vag, cu un început de revendicare. O consimțire vinovată Nu i-am aprobat, dar nici nu i-am contrazis pe cei ce (între aceștia și Al. Piru) au făcut observația că numele lui Bacovia e folosit abuziv în Bacău, în detrimentul altor personalități importante. Nu pentru că mi-ar fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia a contribuit cu reputația sa de poet; munca a făcut-o Tabacaru, adevăratul director al revistei. Nedreptățit eu însumi de către cei ce-l nedreptățiseră, am devenit mai sensibil la aspectele etice. Și pentru că „totul se plătește”, mi-am „plătit” consimțirea de altădată (resimțită ca o vină) citindu-l sau recitindu-l.4) Tabacaru a făcut mai mult pentru Bacovia decît unii din familia lui sau decît prietenii săi din Iași și din Capitală. Un tutore (în sensul pe care naturaliștii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 335. 5. ,,Prezența poetului” în ,,Contemporanul”, nr. 22, 31 mai 1957, p. 3. 6. ,,Scînteia”, 26, nr. 3 913, 23 mai 1957, p. 4. 7. ,,Gînduri despre Bacovia”, în ,,Steagul roșu”, nr. 1513, 3 decembrie 1957, p. 2. O consimțire vinovată 1. ,,Omagiu”, în ,,Ateneu”, 3, nr. 9, septembrie 1966, p. 2. 2. Pentru Gr. Tabacaru s-au organizat simpozioane în 1971, 1973 și 1983. Lucrările celui din 1973 au fost publicate în volumul Grigore Tabacaru - o viață închinată școlii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e un raport ce nu poate scăpa atenției analistului interesat a lămuri un anumit mod de comportament în istorie. Înseamnă tăcerea indiferență, supunere "sub vremi", poate chiar slujirea răului. S-a pus demult un semn de egalitate între tăcere și consimțire, ca deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi știm că tăcerea e un alt fel de discurs, care de-alungul istoriei și-a dobândit o anume elocvență. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
E nevoie însă de anumite clarificări. Astfel, în aceste cazuri, fenomenele de radicalizare și polarizare apar odată cu slăbirea sau dispariția aripii moderate (în termeni de poziții parlamentare, partide de la nivel de masă). Politizarea puterilor neutre (chiar și în sensul și consimțirii acțiunilor desfășurate de grupurile paramilitare), absența unei intervenții militare directe, tactica ambiguă (legală și ilegală în același timp) a unei mișcări puternice de natură totalitară fac ca puterea să fie preluată de un partid anti-regim cu un lider carismatic. Succesul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai puțin oficială, de toleranță. Statul are datoria atât în situații publice, cât și în cele private să asigure drepturile fiecărui cetățean, să-l protejeze contra violării drepturilor fundamentale. Dacă această protecție nu se realizează, statul poate fi acuzat de „consimțire”la actele de violență, care în acest caz țin de domeniul privat. în statul Kentucky (SUA), victimei i se explică faptul că statul este acuzatorul agresorului și că procurorul va lua decizia: „Victima poate să aleagă între a continua relația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de Ghent (1217-1293), Duns Scot (1266-1308), William de Ockham (1290-1350), iar în Renaștere de c]tre Francisco Suárez (1548-1617) - are, cu sigurant], potențiale implicații generatoare de controverse. Dac] virtutea const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în evidență, a unui temei (subl. C.)."160 Datorită unei astfel de tehnici de construcție filosofică, Heidegger se apropie de gânditorii presocratici; dar trebuie să observăm, în lucrarea citată precum și în altele, că nu este vorba despre un gest de consimțire asupra unor gânduri ale anticilor, cât despre așezarea gândului său asupra ființei, ființei ființării și ființării, al căror "sens" constă într-o legătură cu însuși faptul de a fi Dasein, în forma "scoaterii la iveală" a unui temei pe calea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
averii reprezintă o atingere inadmisibilă a dreptului de proprietate, pentru că, pe de o parte, ea se manifestă printr-o suprapunere de cheltuieli; pe de altă parte, impozitul vizează o avere formată prin economisirea veniturilor impozitate anterior. De aici rezultă slaba consimțire a contribuabililor și 82 marea nepopularitate a impozitelor pe avere. Chiar dacă efectele economice negative ale acestui impozit nu pot fi măsurate cu exactitate, În opinia celor mai mulți economiști, un astfel de impozit descurajează economisirea și reduce oferta de capital din economie
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
întregului e diminuată de conflictul existent între ele, de presiunile pe care fiecare element le exercită asupra celorlalte. Cînd în lume sau în om domină orientarea spre universal, componentele superioare iluminează și ordonează componentele inferioare, le leagă în libertate și consimțire de principiul din care își trag realitatea și libertatea. Abia atunci ansamblul devine un organism. S-ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
suveranitatea divinului rămîne să se reflecte în societățile noastre numai sub chipul autorității spirituale. Străină prin natura ei de forță, autoritatea spirituală se asociază strîns cu libertatea persoanei. Impune doar prin adevărul transfigurator pe care îl radiază, e respectată datorită consimțirii celor care recunosc în ea radiația adevărului și a dreptății. în lumile în schimb, modernitatea tîrzie pune autoritatea spirituală în fața provocării sau a șansei de a se manifesta fără coaja protectoare a puterii. Nu mai există o concepție despre lume
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
iar ulterior prin regimuri militaro-bi-rocratice, ce nu vor ceda decît în fața comunizării finale. Cît despre identitățile colective, ce vor urma să apară peste tot, acestea vor purta în mod necesar marca acestor antecedente contrastive, în Vest circumscrise unui principiu de consimțire voluntară relativă, iar în Est în cel al supunerii față de autorități. Enigma Europei Centrale În contextul acestei topografii dualiste generate de divizarea Imperiului Roman, de schisma ortodoxă și catolică, și de cea de-a doua iobăgie, spațiul Europei Centrale se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
intrat astfel Într-o altă fază, Însușindu-și-l ca pe un dat ineluctabil al „intrării” În noua identitate. După confruntarea cu acest moment, ruperea de trecut a fost acceptată ca o cutumă ablațională, necesară și firească, una ce precedă consimțirea trecerii dorite la ipostaza de virtual român american. Alternînd consemnarea experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai bună Înțelegere a traversării drumului de la condiția de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poate naște legături inter-umane și comuniune cu celălalt. Acest timp al suferinței poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
puternic este adeverită și se poate manifesta ca libertate. El se îndură de cel puternic prilejuindu-i, prin propria-i eliberare, dovada libertății lui. De aceea puterea este în esența ei o specie a relației; ea este dependență, relație de consimțire reciprocă la devenirea și adeverirea în spațiul libertății. Dar dependența în spațiul libertății este iubirea. Puterea este relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat. Regii și supușii, comandanții și oștile, maeștrii și discipolii sunt dependenți
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în libertate și el nu poate avea și nu poate face istorie. O societate săracă în libertate dispare din Istorie. ADAOS. Expresia „istoria se face peste capetele noastre“, cât și aceea de „destin colectiv“ trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin „alegeri nelibere“, însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
financiar .......................... Ștampila organizației .................................................. Data ............................ Anexa 3 la normele metodologice DECLARAȚIE DE PARTENERIAT Declarația de parteneriat va cuprinde: referiri clare la rolul partenerului/partenerilor în cadrul proiectului, detalii legate de participarea financiară sau în natură a acestuia/acestora (unde este cazul) și consimțirea la principiile de bună practică ale parteneriatului. Anexa 4 la normele metodologice DECLARAȚIE DE IMPARȚIALITATE Subsemnatul, .................., dețin, ca membru al comisiei de selecție a proiectelor culturale care solicită finanțare nerambursabilă din Fondul Cultural Național, calitatea de evaluator. Declar prin prezenta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/253881_a_255210]