314 matches
-
din italiană este moștenit sau a pătruns ulterior pe cale cultă. Dacă în italiană fenomenul modificării analogice a neologismelor după forma cuvintelor moștenite este admisibil, se pune întrebarea de ce pentru limba română, destul de apropiată de italiană și conservatoare fidelă a scheletului consonantic din cuvintele latinești moștenite, un asemenea principiu nu este funcțional, iar propunerile de a-l urma au fost violent combătute. Explicația constă în faptul că româna literară a ajuns tîrziu în situația de a face împrumuturi din latina savantă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu spații prea mari între ele; dificultăți în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic. Acești copii stabilesc cu greu legătura fonem- grafem, realizează defectuos analiza și sinteza fonetică; omisiuni ale elementelor grafice, ale literelor, silabelor, grupurilor de grafeme, diftongilor, grupurilor consonantice sau chiar a cuvintelor întregi. Acestea se pot datora fie deficiențelor la nivelul auzului fonematic, fie insuficientei capacități de analiză fonetică sau celei de sinteză a cuvântului etc; substituiri de litere, silabe, cuvinte, ca urmare a asemănărilor din punct de
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
Recomandări: Antrenarea și dezvoltarea motricității generale, a motricității aparatului fonoarticulator și a motricității fine; Terapie logopedică specifică pentru importarea sunetelor afectate (pronunțarea defectuoasă a consoanelor „s-ș”, a grupurilor „ce, ci, ghe, ghi”, înlocuirea frecventă a unor consoane și grupuri consonantice cu “t”, omisiunea lui „j/z”, „h/x”); Ritmică logopedică; Gimnastică respiratorie; Consiliere individual și de grup, implicarea în acțiuni colective; Psihoterapie în vederea compensării elementelor autiste și terapie medicală de neport. 11. Terapie logopedică: Terapia logopedică a început de timpuriu
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
structura sintagmei. Pronunță izolat și în combinații fonematice toate vocalele, dar are dificultăți în pronunțarea unor cuvinte care au diftongi sau triftongi. Nu reușește să emită, nici izolat, nici în combinații, consoanele H, Ș, J, S, Z, Ț, R, grupurile consonantice CE, CI, GE, GI. La nivel oral se constată o dispraxie bucolinguo facială, însoțită de sialoree medie. Exprimarea este cvasi-neinteligibilă, cu frecvente poticniri, pauze, tatonări ale formei corecte a cuvântului, care este puternic distorsionat. Cuvintele bi și polisilabice, chiar dacă fac
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
trei ani de terapie!) să pronunțe corect, izolat și în combinații fonemele Ș, J, H, grupurile CE, CI, GE, GI; reușește de asemenea să pronunțe interdental S, Z și Ț, iar R pronunță în cuvintele în care există o combinație consonantică de sprijin: TR, DR. Propozițiile sunt alcătuite mai corect, cu folosirea mai bună a articolului, conjuncțiilor, prepozițiilor, etc. Vorbirea reflectată are un grad acceptabil de inteligibilitate, în schimb vorbirea liberă este încă destul de defectuoasă. Ilinca urmează să intre în clasa
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
amintită devine velasg. Vorbitorul de limbă care folosește vocale, va înlătura din pronunția sa, în mod inconștient grupurile de consoane dure, dacă sensul nu suferă schimbare. Este și o urmare a unei tendințe spre armonie, spre mlădierea vorbirii. Deci grupul consonantic sg, mai greu de pronunțat, printr-un fenomen de iotacizare, este mai puțin sonor, înlăturând efortul de pronunțare, așa încât și sunetul ocluziv g, care impune împingerea aerului în spațiul dintre bolta palatină și limbă, ce induce, în mod necesar și
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
în virtutea alăturării sunetelor care au punctual de articulare cel mai apropiat cu implicarea unei energii emitente sonore mai reduse; ori energia emisă de la a la atingerea grupului st este mai mare decât de la ă la pronunțarea legată de același grup consonantic; în cazul nostru putem vorbi de eliminarea unei căderi în pronunție. Ne vom opri și asupra unui cuvânt ce privește o interjecție cu formă arhaică și anume lexemul iacă(tă). Este vorba de o formă sintetică realizată prin compunerea prin
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
permutarea unor litere, apoi încearcă să ajungă la simplitatea primei limbi printr-un număr cât mai mare de permutări posibile. Principiul acesta, deloc comun secolului al XIII-lea, se regăsește astăzi în limbajele artificiale ale computerelor, prin permutarea unor grupări consonantice de litere. Aceleași litere pot avea semnificații diferite, în funcție de poziția lor în cadrul grupului. la rându-i, Giordano Bruno va aplica o anumită formă de hermeneutică în măsură să deslușească limba creației în lumea hieroglifelor egiptene. René Descartes avea convingerea că
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
anumite utilizări ale ei. Semnul cel mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i (sau, pentru neutre, -uri) și realizarea, sub efectul atașării lui i, a unei alternanțe consonantice (bluejeans - bluejeanși 14) indică pierderea semantismului originar al desinenței și atragerea, în final, a cuvintelor în tiparele flexionare autohtone. Multe substantive cu finala "-s" degramaticalizată sunt neacceptate de norma literară. Fenomenul este semnalat de Avram (1997: 17); vezi și Stoichițoiu-Ichim
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ALTERNANȚELOR FONETICE ÎN FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI În româna actuală, în stadiul cel mai recent de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel, noile intrări sunt concludente pentru funcționarea următoarelor alternanțe consonantice: - t/ț (byte - byți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel, noile intrări sunt concludente pentru funcționarea următoarelor alternanțe consonantice: - t/ț (byte - byți, croasant - croasanți, digit - digiți, racket - rackeți); - d/z (bodyguard - bodyguarzi, steward - stewarzi); - s/ș (jeans - j eanși, pampers - pamperși); - g/ğ (hotdog - hotdogi, flamingo - flamingi); - st/șt (hardist - hardiști) etc. Ca și în faza anterioară de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
după modelul fizician - fizicieni, plastician - plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche sau împrumut recent). Astfel, pentru bazele mai vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
alternanță a/ă se păstrează (marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară de limbă, regulat în ce privește alternanțele consonantice, dar neregulat în ce privește alternanțele vocalice. Astfel, declanșează alternanțele consonantice c/č și g/ğ (barbituric - barbiturice, esofag - esofage). Sub aspectul alternanțelor vocalice, în condiții fonetice apropiate, aceeași alternanță vocalică uneori se produce (epiteliom - epitelioame, care înlocuiește mai vechiul epiteliom - epiteliomuri; papilom - papiloame; *antiinflamator - antiinflamatoare etc.), iar alteori, nu (simptom
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la pluralul masculinelor și al femininelor. 1 Nu orice indicație de nouă intrare în DOOM2 reprezintă și o formă neologică reală (multe circulau anterior în limbă, dar, dintr-un motiv sau altul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului lor...” (Ovidiu - Tristele III 3) Fiecare ciclu de versuri (din creația Maestrului) urcă o treaptă, surprinde printr-un alt suflu valoric, cu o altă metrică, cu plăPădiri lexicale unice, din care vom aminti doar: consonantica dansantă: „Iubita mea stai între î din i și â din a e â din a zvârlit de vameși ..... plugul arându-le și cer și trup odată un mire roșu își înalță rugul din roze de mireasă nsângerată...” (O nouă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
puțin mai mari decât o pagină A5. În fața ochilor, imaginea chirilică a unui cuvânt fabricat de Mihail Bahtin și sunetul lui plin, încărcat de consoane (o bună ilustrare a prejudecății românești că limba rusă nu e doar "urâtă", ci și "consonantică"). În transcriere românească (aproximație de transpunere fonetică), cuvântul ar avea forma vnenahodimost cu precizarea că dentala finală este o "consoană moale". Sumar definit, el ne-ar vorbi de exterioritatea spațio-temporală în procesul comunicării și reprezentării. Todorov i-a fabricat un
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este lineară (4; p.614). În plus interesantele lucrări ale lui Zwirner R. asupra fonometriei au ilustrat radiografic variațiile de poziție ale organelor fonatorii în timp ce sunetul emis pare invariabil auditorului (214; p.685-698). Din practica noastră logopedică reiese că emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, suflu nasal, deperdiția nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, „coup de glotte” și care nu definesc pe plan fonetic același lucru. Ele coexistă în sindromul rhinolalic cu fenomene dislalice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
c-g) și a siflantelor constrictive (s, ș, t, z) în timp ce la subiectul A.E. cu același defect clinic, operată la 7 ani și crescută de o bunică surdă, rhinolalia apperta s-a găsit alături de o paralalie universală, toate elementele consonantice fiind înlocuite cu nasalele (m, n) lichida „r” înlocuită cu „l”. Înlocuirile se mențin constant în vorbire astfel “papa” este pronunțat „mama”, „tata” este pronunțat „nana” (tap - nan, cocanona, baie - maie, Dina-Nina, Gabi - Nani, Joe - Noe, Zoe - Noe, sanie - nanie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
felul de emisie al fiecărei vocale: dacă este clară, sonoră, deschisă, difuză, închisă, surdă, nasonată, fără intensitate, poate sau nu poate fi emisă pe diferite tonuri, observânduse înălțimea sunetului de care este capabilă vocea subiectului. În examinarea fonemelor cu valoare consonantică, testul vocabular întrebat s-a consemnat alături de testul răspuns. Pentru aprecierea generală a vorbirii s-a cerut copilului preșcolar să spună o poezie, școlarului să citească, să scrie. S-a stabilit astfel forma și felul dislaliei și dacă există legate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
efectuat la diferite vârste, marcând aspecte calitativ noi, pe perioada supravegherii. Dezvoltarea vorbirii în vocalizări și răspunsuri la sunetele vocale se realizează cu circa 3 luni mai târziu decât prevăd indicii pentru o dezvoltare normală. Activitatea preverbială sărăcită de elemente consonantice explosive. Primele cuvinte cu sens apar în jurul vârstei de 15 luni, iar primele holofraze în jur de 2 ani. Dezvoltarea limbajului rostic se face neconcordant cu vârsta. De la 4 ani - 4 ani și 6 luni, vocabularul este în creștere și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
La copilul cu despicătură vocalizarea din primele luni ca reacție la vocea umană este fără intensitate, extrem de săracă, în multe cazuri inexistentă. Sunetele labiale m, p, b, nu intră în structura fonetică a gânguritului și a lalalizării ca și elementele consonantice linguo-velare c, g și linguopalatale t, d, l, care abundă de obicei în gânguritul copilului normal cu reacții la stările de plăcere și confort. Literatura admite în general că „primele sunete emise de noul născut sunt elemente evidente de la care
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Perioada preverbiajului este întârziată față de normal cu circa 2-3 luni manifestându-se prin sunete fără rezonanță orală, lipsite de inflexiuni tonale și sărace în ceea ce privește repertoriul posibilităților de emisie. Lalalizarea este de fapt o continuare a vocalizării anterioare în care emisiile consonantice sunt velare, difuze, înlocuite prin alte emisii consonantice posibile (pa-pa-pa sunt înlocuite cu ma-ma-ma). Deși procesul de selectare conform modelului lingvistic prezentat de anturaj începe, realizarea sonoră este neconformă cu modelul primit prin stimulii auditivi. Aceasta se explică
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]