253 matches
-
Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. consonanță [consonance]. Fuziunea între un NARATOR și conștiința personajului despre care el povestește (Portret al artistului în tinerețe). Consonanța caracterizează relația dintre narator și PROTAGONIST într-o SITUAȚIE NARATIVĂ FIGURALĂ. ¶Cohn 1978. Vezi și DISONANȚĂ. constatativ [constative]. Un enunț care descrie evenimente sau stări de lucruri în anumite lumi și, deci, are calitatea de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și "Pămîntul este plat" sînt constatative. ¶Teoria
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISONANȚĂ. constatativ [constative]. Un enunț care descrie evenimente sau stări de lucruri în anumite lumi și, deci, are calitatea de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și "Pămîntul este plat" sînt constatative. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE își are originea în distincția făcută de J. L. Austin între constatative și PERFORMATIVE (enunțuri ca "Promit să vin mîine" care promit să facă mai curînd decît să spună ceva, să execute un act mai curînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
deci, are calitatea de a fi "ori adevărat, ori fals" în aceste lumi: "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" și "Pămîntul este plat" sînt constatative. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE își are originea în distincția făcută de J. L. Austin între constatative și PERFORMATIVE (enunțuri ca "Promit să vin mîine" care promit să facă mai curînd decît să spună ceva, să execute un act mai curînd decît să afirme că este, sau nu este vorba de ceva). Totuși, cum spune Austin mai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PERFORMATIVE (enunțuri ca "Promit să vin mîine" care promit să facă mai curînd decît să spună ceva, să execute un act mai curînd decît să afirme că este, sau nu este vorba de ceva). Totuși, cum spune Austin mai departe, constatativele sînt ele înseși performative, întrucît a spune (a aserta, a afirma, a raporta) că este, sau nu este vorba de ceva constituie un fel de a face ceva Dacă putem spune că narațiunea "constată", că ea relatează despre anumite situații
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pe un dolar", care nu conțin un verb sau o expresie numind actul, dar pot fi folosite pentru a face o promisiune sau a încheia un pariu. ¶Teoria ACTELOR DE VORBIRE se bazează pe distincția lui Austin între performative și CONSTATATIVE (enunțuri ca "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" care raportează evenimente sau stări de lucruri în anumite universuri și, în consecință, sînt "fie adevărate, fie false" în acele universuri). Totuși, așa cum argumentează în continuare Austin, constatativele înseși sînt performative, întrucît
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Austin între performative și CONSTATATIVE (enunțuri ca "Napoleon a cîștigat bătălia de la Austerlitz" care raportează evenimente sau stări de lucruri în anumite universuri și, în consecință, sînt "fie adevărate, fie false" în acele universuri). Totuși, așa cum argumentează în continuare Austin, constatativele înseși sînt performative, întrucît a spune (a aserta, a afirma, a raporta) că e vorba, sau nu e vorba de ceva constituie un fel de a face. Într-adevăr, orice enunț sau set de rostiri pot fi considerate performative. Dacă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mijloc textual de construire politică a națiunii. După cum a subliniat J.L. Austin (2005) [1962] în teoria sa a actelor de vorbire, cuvintele fac lucruri. În cuvânt rezidă puterea de a zidi lumi. Crezând că, (de)scriind trecutul românesc emit afirmații constatative, cărturarii români ai veacurilor XVIII și XIX produceau, în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană a Europei, naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
beu apă și din baltă, / Nu-mi pare că-i tulburată. Că am un dor arzător, / Cred că cu dânsu-am să mor."178 Diminutivarea inițială, adresativă, ca refren tematic ,reluată prin cuvântul de bază, simbolizează trecerea de la starea de fapt, constatativă, la asumarea unei deveniri în firea lumii care se ascunde în propria-i matcă existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară, / Să te fac cum ai fost iar. Inimă, pământ și lut, / Eu mi te-aș spăla și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pot opri, / Și-aș goli chimiru tot, / Numai ca să fiu ce-am fost."238 Interogația retorică transformă confesiunea lirică într-o meditație existențială. Repetiția inițială a vocativului definește firul vieții din perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În care un act de limbaj este reușit, listă care, așa cum era de așteptat, se dovedește incompletă datorită imposibilității circumscrierii Într-un sistem Închis a unui număr infinit de variabile. Reușita sau eșuarea unui enunț (nu numai performativ ci și constatativ - Într-o fază ulterioară a studiului, filosoful ajunge la concluzia că, de fapt, toate actele de limbaj au o natură performativă, explicită sau implicită) nu se poate anticipa; ea este dependentă de un context mult mai complex, care este unic
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
reper atât pentru psihologie cât și pentru psihopatologie în înțelegerea dinamicii proceselor psihice normale cât și a modificărilor psihologice, anormale, ale acestora. Dimensiunile ontologice ale umanului Antropologia psihiatrică se referă la aspectele descriptive ale fenomenelor psihice morbide având un caracter constatativ de natură analist-fenomenologică. Analiza existențială (Daseinsanalyse) face o prezentare dinamică a ființei umane bolnavă psihic, în perspectiva dinamicii generale a vieții psihice. În primul caz este vorba de o analiză fenomenologică de tip „transversal”, pe când în cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care posedă notele respective, între conținut și sferă mani-festîndu-se un raport de variație inversă (cu cît conținutul este mai bogat, sfera este mai restrînsă, și invers). S-ar putea observa de aici că, în principiu, noțiunea este o formă logică constatativă, iar nu interpretativă, prin aceasta deosebindu-se de celelalte forme logice fundamentale (judecata și raționamentul). Noțiunea, ca formă de cunoaștere, indică doar că ceva există într-un anumit mod în realitate, acel mod de a fi fiind sugerat prin notele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în alte persoane cu ajutorul cuvintelor: stînjeneală, furie etc.). Austin crede că, prin studiul actelor de vorbire, se pot clarifica problemele privitoare la semnificație și la referință. După acest filozof, enunțurile posibile pe care le realizează locutorul (vorbitorul) pot fi enunțuri constatative sau enunțuri performative, primele fiind cele care descriu o stare de lucruri, iar celelalte cele care reprezintă de fapt acțiuni pe care indivizii le realizează prin intermediul vorbirii, adică într-o manieră specială în raport cu alte tipuri de acțiuni, distincția dintre "constatativ
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
constatative sau enunțuri performative, primele fiind cele care descriu o stare de lucruri, iar celelalte cele care reprezintă de fapt acțiuni pe care indivizii le realizează prin intermediul vorbirii, adică într-o manieră specială în raport cu alte tipuri de acțiuni, distincția dintre "constatativ" și "performativ" fiind, în esență, distincția dintre "a zice" și "a face". În acest al doilea caz, a vorbi înseamnă a acționa și, ca atare, enunțurile aces-tea ies din sfera semanticii logice, fiindcă nu se supun raportării la condițiile de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a face". În acest al doilea caz, a vorbi înseamnă a acționa și, ca atare, enunțurile aces-tea ies din sfera semanticii logice, fiindcă nu se supun raportării la condițiile de adevărat și de fals -cum se întîmplă în cazul enunțurilor constatative−, ci se raportează la "condițiile de reușită", adică la acordul indivizilor în legătură cu funcționarea unei convenții și la sinceritatea cu care persoana care vorbește înfăptuiește actul enunțat. Deci, dacă cineva spune: Plec ! faptul dacă persoana respectivă pleacă într-adevăr nu ține
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o promisiune, cineva își asumă el însuși o obligație, care reprezintă o consecință a enunțării și constituie chiar esența ei, mobilul enunțării respective. Prin urmare, în vreme ce, într-o aserțiune (într-un enunț constatativ) cuvintele trebuie să se potrivească cu lumea pentru a avea valoare de adevăr, într-o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor. Adresînd o întrebare interlocutorului, vorbitorul urmărește crearea unei situații dominate de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor. Adresînd o întrebare interlocutorului, vorbitorul urmărește crearea unei situații dominate de alternativa de a răspunde sau nu, iar, în cazul ordinului, alternativa este cea a supunerii sau a nesupunerii. Enunțurile constatative sînt adevărate dacă există o stare de lucruri care le verifică și false în caz contrar, iar enunțurile performative sînt reușite dacă anumite condiții sînt îndeplinite și nereușite în caz contrar. Așadar, prin însăși natura ei, limba servește la efectuarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diateza pasivă, dar dintr-o altă perspectivă, ce decurge din valențele trazitivității verbale, care presupune relația subiectului cu un CE, cu o entitate exterioară subiectului sau apreciată ca fiind astfel. Această relație îmbracă însă mai multe aspecte, încît în legătură cu verbele constatative acest CE reprezintă obiectivitatea propriu-zisă, deoarece subiectul nu face decît să-l repereze în lumea exterioară (CE vedem). Cu verbele constructive, CE, deși entitate de sine stătătoare și exterioară subiectului, este rezultatul acțiunii subiectului, încît obiectivitatea lui este relativă (CE
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate și putere de iradiere, formează sensul major. Direcția de ordonare, coerența părților. Poetica nu subliniază un sens, ci o lege. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
implicate în realizarea lui. Stabilirea diagnosticului diferențial permite aplicarea unei metodologii corectiv terapeutice adecvate. Pornind de la considerații de ordin teoretic dar și practic, în comunicarea de față ne-am propus să prezentăm rezultatele unui experiment ce cuprinde două etape: una constatativă și alta formativă. Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 1989 1990. În etapa constatativă s au aplicat probe pentru depistarea tulburărilor de limbaj la un lot de 64 subiecți de același sex din câte două clase paralele de clasa
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de la considerații de ordin teoretic dar și practic, în comunicarea de față ne-am propus să prezentăm rezultatele unui experiment ce cuprinde două etape: una constatativă și alta formativă. Experimentul s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 1989 1990. În etapa constatativă s au aplicat probe pentru depistarea tulburărilor de limbaj la un lot de 64 subiecți de același sex din câte două clase paralele de clasa I și două de clasa a IV-a, din Școala Ajutătoare de Băieți Brăila. La
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de asemenea, în ce măsură rezultatele la învățătură sunt influențate pozitiv prin terapia logopedică a cazurilor cu care s-a lucrat. Preocuparea noastră este abordată pe o perioadă mai îndelungată și face parte dintr o comunicare mai amplă. Experimentul are un caracter constatativ și terapeutic. În cadrul fenomenului instructiv-educativ abordat, materializarea calitativă și cantitativă a fost concretizată prin tabele numerice, coeficienți statistici asupra fenomenelor lexicografice, probe de scriere și lexie (benzi), histograme etc. Literatura de specialitate ne ajută să precizăm câteva generalități asupra acestei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de o formă primitivă de limbaj pentru a avea fapte instituționale.” (J. Searle, 2000:57). Odată instituită prin limbaj, realitatea socială va putea fi apoi reprezentată, reflectată prin limbaj, pe dimensiunea sa referențială. Observăm, așadar, o îmbinare a rolului referențial, constatativ cu cel creator sau constitutiv al limbajului în raportarea sa la lumea reală. Înainte de a aborda problema raportului constitutiv / constatativ în cadrul raportării limbajului la lumea reală, să precizăm că rolul referențial poate fi îndeplinit prin mai multe modalități, unele reieșind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
socială va putea fi apoi reprezentată, reflectată prin limbaj, pe dimensiunea sa referențială. Observăm, așadar, o îmbinare a rolului referențial, constatativ cu cel creator sau constitutiv al limbajului în raportarea sa la lumea reală. Înainte de a aborda problema raportului constitutiv / constatativ în cadrul raportării limbajului la lumea reală, să precizăm că rolul referențial poate fi îndeplinit prin mai multe modalități, unele reieșind din celebrul tabel morrisian asupra discursivității. Distingem mai întâi o modalitate „tare”, designativinformativă de raportare la realitate, în care „aspectul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1961), Sens and Sensibilia (1962), și How to Do Things with Words (1962), ultimul fiind și cel mai relevant pentru încercarea sa. Termenul performativ intră pe scena discursivă prin distincția pe care o face Austin între enunțuri PERFORMATIVE și enunțuri CONSTATATIVE. Un enunț constatativ descrie, constată un eveniment, fapt fără a avea pretenția de a modifica o stare de fapt. Un enunț este performativ în momentul în care încearcă să transforme lumea reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]