337 matches
-
ȘEFUL GĂRII: Grubi e hamal. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aha! Gara n-avea hamal. ȘEFUL GĂRII (Înfierbântat.): Exact! Exact! Duceam o mare lipsă de hamali... Nu se mai putea fără hamal... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La ce vă trebuia hamal? ȘEFUL GĂRII (Consternat.): Cum? Ce? Cum, să nu avem? Se poate? Orice gară are nevoie de hamal. Și apoi... însuși Grubi... a venit aici... pentru că a avut un vis... Vedeți? Fiecare cu povestea sa... Ehe, ce vis a avut Grubi! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
păpușilor, decât dacă o puneai la socoteală pe cea care juca rolul insignifiant al servitoarei sau doicii, cine-o fi fost ea. Pentru prima oară în experiența mea, am văzut-o pe Hazel reacționând cu forță. Părea pur și simplu consternată. Ce a spus Helen? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Am făcut un gest amplu cu brațele în lateral, cu palmele în sus. Chiar asta, zău. — Nu știu ce să spun, comentă Hazel, tot șocată. Helen a spus că eu - adică știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu nenorocita mea de cezariană cum rămâne? Una și-a pus brațele curate pe piept. — Doctorul spus că cezariana nu necesară. Amanda s-a ridicat în fund, atât cât îi permitea starea în care era. — Nu necesară? a mugit ea consternată. Dar eu sunt mult prea elegantă ca să împing. Seriosul argument n-a mișcat-o deloc pe Una. —E operație periculoasă. Nu face decât dacă necesitate medicală. Dar asta e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla uriaș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zis nimic. Dar a continuat să se uite cu o privire acuzatoare la fața roșie ca sfecla a lui Hugo. În timp ce Amanda făcea tot felul de calcule, zâmbetul de pe chip i s-a topit. —Tu? Se uita la Hugo consternată. — Și... ea? — Nu e ceea ce crezi, a asigurat-o Hugo panicat. Nici unul dintre angajatorii mei, a tunat sora Harris, n-a avut proasta creștere să se arate gol în fața mea. —Gol?! a țipat Amanda. Capul i s-a întors din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut auzul. Foșnete în spate. Știi cât de mult te iubesc? Când reuși să se întoarcă, văzu cu ochii holbați un cactus uriaș care întinsese brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai, Fata, să mănânci cum trebuie, nu asa!” îi spuse el cu blândețe. Si, o hrăni bine si cu ce i-a mai adus si el de acasă, asa cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
y pense”) a putut murdări Într-un hal atât de țigănesc limba noastră „limbă sfîntă” violentând-o și aducând-o Într-o stare jalnică, de cruntă suferință. Dealtfel de te-ar fi auzit cineva, din pură Întîmplare, ar fi rămas consternat câteva clipe, după care revenindu-și din uluială, ar fi conchis, zicând că ești țigan get-beget, măcar că te tragi din bucureșteni, renumiți În bun-simț (fac, desigur, aluzie la bunii tăi părinți, pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe de beatitudine, unii prinseră a cam Înțelege despre ce se petrecuse. Niște intuiții, ca prin ceață, totuși, doar intuiții. Nunul cel mic, tatăl Mierlei, veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pași gravi, și Simion apăru în pragul ușii. Privea cu ochi care vor să intre în vorbă, dar nu deschidea gura. Aurica făcu prezentările: - Îți prezint pe tata. - Tulea! explodă deodată bătrânul și întinse o mână viguroasă. Fiindcă Felix rămase consternat, neînțelegînd sonurile, Aurica explică: - Tata se cheamă Tulea, Simion Tulea, nu știai? - I-ai arătat pernele mele? întrebă preocupat Simion. - Tata lucrează de mult perne de etamină, ca să-și omoare timpul, explică Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urma mai departe studiile. - Acum ce faci? îl întrebă el. - Mă voi înscrie la Universitate.Titi tăcu neutru, apoi spuse convins: - Mama zice că ai să-ți cauți o funcție! Când Felix se înscrise cu adevărat la Universitate, Aglae păru consternată. - Tu nu supraveghezi deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doctor mare, cu o cultură generală excepțională, și numai atât. Un risc în alt domeniu i se părea rușinos. Felix profită de o învălmășeală și se smulse brusc de la brațul Aurichii, rămânând îndărăt în spatele unui grup compact de pietoni. Aurica, consternată, îl căută desperată cu ochii și-și arătă nemulțumirea față de Titi: - Domnul Felix nu e deloc cavaler. Felix alergă acasă pe drumul cel mai scurt. Găsi pe moș Costache la masă, făcîndu-și țigări cu tutun din chesea. Mâncase mai înainte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține cuvinte. Mi s-a părut maimult că se ferește de ceilalți. - Bietul Costache! zise Pascalopol plimbîndu-se încoaceși-ncolo. Trebuie să chemăm un doctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unui copil zburdalnic, plin de candoare și sensibilitate. Când cei doi tineri merg la moșia lui Pascalopol, lui Felix i se clarifică multe din atitudinile stranii ale Otiliei, în care vede un amestec ciudat de copilărie și maturitate. Rămâne însă consternat când, fără a spune ceva, Otilia pleacă pentru câteva luni la Paris, însoțită de Pascalopol. Această perioadă este pentru Felix un lung moment de frământare pe care încearcă să-l traverseze vizitînd-o pe Georgeta, curtezana unui bătrân general. Revenirea acasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Andra. Pe ea cine s-o mai țină în facultate? Led Zeppelin?! - Ascultați-mă pe mine! Mai lăsați-le încolo de autorități. Stăm cu ele mereu în legătură și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era seci și arzători, mînile se unise astfel încît albumul căzuse la picioarele ei, și eu, căzut din scaun într-un genunchi, priveam la ea, la fața ei luminoasă încadrată de aure [o]la vergină a sânțeniei, priveam la ea consternat. Privirea mea se ridică și lovi pe a ei. Atunci ochii ei mi se aplecară la mine și, privind lung și trist în ochii mei, se împlură de lacrimi mari și ea se dete jos de pe scaun. Eu mi-ntorsei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
băgăm în gură ! — Da’ o muie mică nu merge ? strigă Maca, făcând mâna pâlnie, să se audă cât mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cursa Atena-Corint și care are stație la Eleusis, urcă o bătrână. Nu are bani pentru bilet și șoferul o dă jos. Mașina nu mai pornește. Ceilalți călători se hotărăsc să-i ia bilet: bătrâna se urcă, mașina pornește, toată lumea e consternată, baba îi moralizează și dispare. Faptul cu mașina care s-a oprit și celelalte e real, a făcut vâlvă în 1940, a fost și relatat în ziarele din Atena. Or, simți că Eliade, preluîndu-l, și crede în el. Ei bine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să facă cercuri): Noi căutăm propriul nostru timp deschidem găurile auzului cădem în lumina zilei mituim Estul lingem Vestul devorăm cadavrul zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Eu cred că politica Statelor Unite trebuie să susțină popoarele libere care rezistă încercării de subjugare prin minorități armate și presiuni externe". În loc să urmeze linia luptei geopolitice împotriva Uniunii Sovietice, Truman a declarat un război ideologic comunismului. Kennan s-a arătat consternat (1967: 320 și urm.) cînd a auzit despre discursul lui Truman. Deși un discurs al fermității, acesta avea același caracter universalist ca și perspectiva idealistă a lui Wilson, din moment ce oferea un cec în alb oricărei mișcări din lume care se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spre Paris, către curtea Caterinei de Medici, luându-și multe alte nume false și făcând mai multe ocoluri. Dar nici chiar un monarh atât de puternic precum era Caterina de Medici nu poate împiedica distrugerea ultimei lui lucrări filosofice eretice. Consternat să descopere că a suferit un eșec, Zenon se hotărește să pună capăt vieții de peregrinări și să se întoarcă în Bruges-ul lui natal după o absență de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de la un capăt la altul cu bună știință. Tot acest mecanism pervers se sprijină, evident, pe convingerea unanimă că supravegherea nu poate da greș, că ea nu poate produce decât informații autentice, exacte. Teatrul demontează mecanismul și-l arată spectatorului consternat, care realizează, în cele din urmă, că informațiile sunt ambivalente, că pot servi deopotrivă adevărul și minciuna, că totul depinde de felul în care sunt folosite dispozitivele de supraveghere și că el, ca spectator, asistă de-a lungul reprezentației la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
capital al țării. Răspunsul a venit promp și apăsat. - “E vorba de om, dar voi nu sunteți oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei care am protestat în orașele țării împotriva nedreptăților la care am fost supuși de guvernanții portocalii?!!. Pentru a-i obliga
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cupă de șampanie, autorul mulțumește teatrului fiindcă i-a introdus piesa în repertoriu. Bine că nu v-a durut, cînd v-a introdus-o! face o glumă (elegant spus) prostuță, M.B., directorul teatrului (altfel, un stimabil critic literar). Toți rămînem consternați, iar regizorul Dimiu se înroșește și dispare. Seara a fost plată și fără relevanță. Ca și piesa. * 1994. Fac parte din juriul festivalului teatrelor de revistă de la Constanța. Vreau să precizez că a fost cea mai plăcută misie de jurat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
gînduri am cu fata. Eu, ușor frisonat, spun c-o iubesc. "Puțin!" decid ofițerii. "N-o iei de nevastă?" mă întreabă. Nu răspund fiindcă n-am divorțat, încă!". Atunci, tatăl actriței, posac, îmi sugerează să părăsesc orașul înainte de ora 24. Consternat, răspund că nu înțeleg graba. "E mai bine să n-o-nțelegi!" mi se spune. Ce să fac? Plec. O sun pe Vali care, plîngînd, mi-a zis că e bine să nu mă mai întorc. Asta am făcut, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de dictatură. Tragicul cortegiu al celor uciși de torționarii regimului comunist nu poate cădea atât de lesne în neantul uitării. Sau e destinul lor lor să moară încă o dată? Cronica, XXV, 18 (4 mai 1990), p. 1 VADE RETRO Asistăm, consternați, de atâta timp, la o înfruntare de forțe pe arena politică, ce nu se poate explica doar ca rezultat al campaniei electorale. Revoluția a pus la lucru forțe imense, pe care beneficiarii au crezut că le pot mulțumi cu paleative
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]