362 matches
-
cărții. Opera lui Shakespeare îi conciliază, până la un punct, și le trasează, subtil, aventura existențială ulterioară. Fiindcă și Danton, în următoarea scenă, săvârșește un gest aproape identic cu cel al lui Hamlet, un gest care denotă o altă reprezentare arhetipală consubstanțială: coborârea în Infern. Fiind într-o misiune diplomatică și militară la Bruxelles, află târziu de moartea primei sale soții, Gabrielle. Ajuns la șapte zile după înhumare, durerea îi anihilează luciditatea și, în pofida dogmelor creștine, dispune ca femeia iubită să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
omul nu poate scăpa de "fatalitatea" originii sale divine, oricât de sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce. Într-un mod paradoxal, conceptul de inconștient devine pentru civilizația actuală un receptacol al vechilor trăiri religioase și, consubstanțial, mitice. Ne declarăm areligioși, respingem orice model de umanitate în afara meschinei (sau, după caz, glorioasei) condiții umane, însă purtăm pe umeri acest receptacol-dulce povară sisifică. Niciun eveniment petrecut nu are caracter de unicitate, durata cosmică înseamnă o întoarcere eternă (anakuklesis
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile de Mamă. Măcar descrierile de natură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din anii succesivi, semn că divinitatea creștină constituie pentru poet chipul nevăzut al lumii. În primele poezii din anii treizeci suflul schimbării, sugerat de imaginea vântului puternic, însoțește frecvent nașterile, metamorfozele, stingerile și, mai ales, rătăcirile eului.337 Acestea devin consubstanțiale naturii schimbătoare a aerului și oscilează între linia curbă a cerului și cea orizontală a pământului. Lumea geometrica a lui Quasimodo se construiește pornind de la trei elemente fundamentale transformate în substanță lirica: pământul, apa și aerul.338 Apă este matricea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Carlo Bo, de a nu se putea elibera, de a fi întemnițat în limitele propriei ființe, destinate să lupte cu durere, în singurătate, ca orice poet demn de acest nume, ca Leopardi, Baudelaire, Rimbaud sau Campană.375 Acceptarea suferinței atotputernice consubstanțiale naturii umane pare a avea, la Quasimodo, un aer de victorie, nu de înfrângere. Durerea și singurătatea pot fi înlăturate, scrie romanticul, numai prin moarte ce astfel devine, în cadențe safice, singurul obiect al dorinței: moartea-ndelung râvnita, / cum bine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tihna acesteia: Tu dormi; eu stau și bolta-nșelătoare / ce ne zâmbește-ocrotitor contemplu / și vechea atotputernica natură / ce m-a creat durerii (Seara zilei de sărbătoare, vv. 12-15).394 Între privitor și scenă din fața ochilor săi: femeia și natura perfect consubstanțiale în noapte se deschide o distanta insurmontabila, amplificata în fragmentul imediat următor de imaginea universului ostil. Quasimodo, dimpotrivă, nu aprofundează în vers meditația asupra naturii, limitându-se să creioneze în ochii iubitei cadrul nocturn sinestezic: Tainica / noaptea ploilor de calde
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
către violență. Problema centrală pe care ne-o punem În acest studiu este de a ști În ce măsură tendința către violență este Înscrisă În propriul nostru cod genetic sau este rezultatul socializării; sau este și una și alta, În sensul că, consubstanțială fiindu- ne, această tendință ne este considerabil amplificată În procesul devenirii noastre istorice. II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană K. Lorentz susținea primul punct de vedere În timp ce E.
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și culturii. Dacă ținem seama de realitățile noastre, ar rezulta că nu lipsa ori insuficiența mijloacelor, ci scopurile, completate de acceptarea dependenței de posesorii de mijloace, contează. E doar o presupunere, cam abstractă, cu aplicabilitate redusă. Scopurile și mijloacele sunt consubstanțiale în societăți. Poate și ca un simplu ecou al teoriei modernizării, în statisticile ONU pentru dezvoltare se folosește cam imprecis metafora "țările Nordului și țările Sudului". Cu ea se indică ordinea de repartiție geografică a țărilor dezvoltate (nordice) și a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pictor care vine cu o critică însoțită de argumente tehnice. Șirato remarcă și caracterul anecdotic, în paranteză, trivial, al picturii lui Loghi care literaturizează pictura, extrăgând-o din sfera reprezentării, și pentru care poezia constituie un accesoriu, fără a fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și cedri", însă, spre deosebire de artistul german, Loghi n-ar fi capabil să prelucreze, să stilizeze elementele de natură pentru a reda stări afective. De
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luptă a tuturor împotriva tuturor. În erupția Timpurilor moderne, totul pare a fi haos și conflict: lupte între clase, lupte între state, lupte între religii, lupte între idei. Antagonismele, cu instabilitățile și răsturnările lor, se fac simțite pretutindeni. Războaiele devin consubstanțiale statelor naționale. Crizele economice abundă. Aurul care se revarsă dinspre America aduce belșug, distrugere, delir. Or, așa cum au arătat, pornind de la puncte de vedere diferite, Joseph Needham și Jean Baechler 8, dezechilibrele, dezordinile și tulburările, departe de a stingheri progresele
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Confuzie în primul caz și Haos în cel de-al doilea. Însă Haosul grecesc creează Lumea, în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în vreme ce Dumnezeu-Elohim creează Universul, zămislind Delimitările și Formele care pun capăt Confuziei. Dumnezeul iudeo-creștin creează toate lucrurile prin Cuvînt. Dacă există Logos, acesta este consubstanțial cu Dumnezeu. În viziunea greacă, toate lucrurile purced din Physis, inclusiv Zeii, iar Logosul este consubstanțial cu Cosmosul. Cosmologia grecilor converge asupra Naturii (Physis) și a Logosului, în vreme ce cosmologia creștină converge asupra lui Dumnezeu. Astfel, revenirea la sursele grecești dă naștere unui curent naturalist care se asociază curentului raționalist, acestea devenind antinomice în raport cu concepția iudeo-creștină asupra
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că dezintegrează orice Mit și orice Religie, așezînd la temelia omului omul însuși, își creează în fapt propriul Mit, cel al Omului-subiect cu-adevărat supranatural, și își creează propria religie, unde, ca și în creștinism, o Trinitate leagă în mod consubstanțial de sursă Neamul Omenesc, Individul, Umanitatea (care se vor separa în ideologiile provenite din Umanism). Însă acest Mit și această religie vor rămîne ascunse vederii credincioșilor lor, fiind camuflate de lustrul laic al ideilor pe care le-au transfigurat în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
europene. Vechea identitate europeană contopea în sine o identitate democratică și o identitate imperialistă și ascundea această dublă identitate sub vălul fermecător al spiritualității sale culturale. Noua identitate a pierdut sau a respins a doua identitate, care fusese pînă atunci consubstanțială celei dintîi. Vechea identitate europeană era fărîmițată de naționalismele războinice. Noua identitate este identitatea pluralistă a unei unitas multiplex. Vechea identitate europeană se întemeia pe convingerea deținerii exclusive a Rațiunii și Civilizației. Noua identitate ar trebui să se întemeieze pe
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în care să mă opresc mai detaliat asupra trăsăturilor eului creator blakean. 1.2. Problemă eului De la bun început, eul generează întrebări extrem de complexe. Este acest concept într-adevăr "o realitate misterioasă în ceea ce privește natură și originile sale și nu neapărat consubstanțiala cu ficțiunile pe care le folosim pentru a o exprimă" (Paul John Eakin, 1988, p. 277) sau i se poate găsi o explicație anume? Trebuie oare să înțelegem eul în raport cu dezvoltarea limbajului, precum susține Karl R. Popper 18, sau în raport cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cât și presupusa să infailibilitate 43. Consistentă dura a cărților cuprinzând cunoașterea universală este pusă în acord cu profilul artizanului lor. Eul creator mai sugerează că Urizen și vidul ce-l înconjoară și care este prezent constant în fundal sunt consubstanțiali: "And self balanc'd stretch'd o'er the void / I alone, even I! the winds merciless / Bound [...] / [...] / Here alone I în books formd of metals / Have written the secrets of wisdom" (E: 72). Descris în continuare că "A self-contemplating
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
al fenomenelor de reprezentare și ideea că acestea din urmă se nasc din situații de interacțiuni și din idei-sursă, așa cum le structurează în parte. În această prezentare, categoriile fundamentale ale gîndirii trimit la forme mai greu perceptibile, arhetipale și aproape "consubstanțiale" cu patrimoniul cultural al umanității (categoria "purului" și "impurului", a "masculinu-lui/femininului", a "recunoașterii sociale", a "normalului și pa-tologicului", a "naturii" și "culturii", a "prohibiției incestului"). Asta nu înseamnă că aceste categorii sînt "în afara socialului", din contra. Însușirea/reformularea lor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
atîta vîlvă în jurul ideii de focalizare, ca fiind al treilea termen implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră pentru a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
paradisului erau doi arbori: cel al cunoașteri și cel al vieții. Atenția omului care trăia o condiție paradisiacă s-a îndreptat către pomul cunoașterii. Prin gestul lor, Adam și Eva au demonstrat că permanenta dorință de cunoaștere este o trăsătură consubstanțială ființei noastre. Probabil, adevăratul preț plătit de cei doi nu este pierderea nemuririi așa cum ne-am obișnuit să interpretăm -, ci eterna căutare a cunoașterii adevărate. 8.2. Cunoaștere magică și cunoaștere științifică în practicile divinatorii Deși au avut ca scop
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
numai în rândul persoanelor mai puțin instruite, marcate de o mentalitate magică, tradițională. Rezultatele arată scoruri egale și pentru alte categorii de persoane. Explicațiile pot veni dinspre istoria religiilor și antropologie. În scrierile sale, Mircea Eliade afirma că sacrul este "consubstanțial naturii umane". Prezența sa în fiecare dintre noi ar putea explica înclinația omului spre diverse forme de religiozitate spre practici și credințe dintre cele mai diverse. De la frecventarea bisericii cu regularitate până la consultațiile divinatorii, toate sunt semne că există aproape
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
imite drumul occidental de modernizare politică. Acest lucru a fost foarte bine ilustrat de valul actual al terorii islamiste antioccidentale. Linklater sugerează că nu răspândirea democrației liberale în sine are o atractivitate universală, "ci ideea puterii limitate care îi este consubstanțială, dar nu perfect sinonimă, democrației liberale" (Linklater 1993: 33-6; Rawls 1999). Noțiunea de putere limitată și respectul pentru statul de drept conținute în ideea de "constituționalism" poate fi unul dintre mijloacele rezolvării caracterului exclusivist al zonei liberale a păcii. Este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Caragiale. Eseul de față pledează, indubitabil, pentru un alt Arghezi, unul funciarmente structural polemic (sau, cum subliniază exegeta, născut și nu făcut! sub zodia polemicii). Un Arghezi situat aproape invariabil contra și pentru care actul polemic explicit sau implicit e consubstanțial gazetăriei, aici unde seva spiritului polemic circulă nestingherit prin capilarele pamfletului. Lista de trăsături căreia i se mai pot adăuga și altele: un creator de pamflet polemic, individualizat prin marca unei violențe a limbajului, dar și un meseriaș ce preface
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă, cu toate că el însuși poate fi citit în dublă cheie: ideologică și estetică. Atunci când vom dezbate problematica atipicului manifest arghezian vom avea în vedere specificul acestei enunțări. 3) Actul polemic (implicit sau explicit) este consubstanțial gazetăriei. Arghezi nu poate concepe scrisul cotidian în afara confruntării. Din punctul de vedere al obiectului, poetul practică cel mai adesea o gazetărie anti-instituțională (dacă prin instituție înțelegem un sistem coerent de organizare, fie ea politică, religioasă sau artistică). În plan
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]