362 matches
-
magice și funcția sacră, vegetațională, sunt motivate întotdeauna de evoluția basmului. Petrea Făt-Frumos are ca supranume clipa nașterii, fiindcă în momentul crucii dintre zile începe misterul inițiatic: lemnele se aprind singure pe muntele vânătorii și apare personajul demonic. Petrea este consubstanțial cu misterul, Ileana este o ipostază a divinității vegetaționale, iar supradeterminările devin o marcă a onomasticului extraordinar. Numirea după minutul venirii în lumea albă apare și într-un basm din colecția D. Stăncescu, unde feciorii numiți astfel sunt de fapt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâncare pe care o reprezintă turta din cenușă, informatoarea Evdochia Șargu din Izvoare, Soroca explică: „Poi turta asta era fermecatî. Când îi făcea mamî-sa o turtî-n vatră i-ajungea sî mânânci cât călătoreau ii...(...) Nu sî termina niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fata care se joacă în cenușa depozitată după ușă, se află în legătură directă cu starea lumii, îi simt istovirea și îi vor resuscita capacitatea vitală, în ciuda desconsiderării sociale la care sunt supuși ritual. Florea sau Floarea au puteri vegetale consubstanțiale ființei lor, ipostaza totemică a fetei de măritat, reperabilă în orațiile de nuntă, fiind un indiciu suplimentar al frumosului roditor, specific principiului feminin. Un personaj comun baladelor fantastice și basmelor este Arghir. Frații lui mai mari au ratat paza mărului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitic, specific faunei altor continente, apare în colindele de fecior ca exponent al Haosului ce trebuie învins. Ca pui al leului, calul certifică domesticirea anterioară a stihiilor și cu atât mai mare este forța lui asupra neantului, cu cât este consubstanțial cu el. Într-o altă variantă, calul nu este identificat cu un animal, ci comparat cu un alt simbol solar, care „cumulează funcțiile luminii și ale focului”: „Cu un călușel/ Ca ș-un vulturel”. Elementele constituente ale harnașamentului acționează, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au ca rezultat un fecior mândru, asemenea celui dat afară de monștrii înghițitori din basme, și un cal impermeabil: el nu a transpirat, dar nici nu s-a udat. Efectul apei asupra materiei diferite ca structură este umezirea, însă calul este consubstanțial cu lichidul vieții. Derivarea rară de la substantivul apă, în formă negativă, sugerează exact absența unei modificări de stare, calul nu a fost înghițit de ape, le-a traversat doar. Feciorul transformat are acces la o perspectivă amplă, în grădina raiului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
originii”, dar în timpul procesiunii fetele primesc puteri cosmogonice. Prin îndeletnicirile milenar feminine precum cusutul, țesutul, chindisitul, ele recompun lumea la fel de eficient ca eroul draconocton. Cântecul lor măiestru domolește fiara haosului, în timp ce întoarcerea rituală ab origo mundi o arată drept ființă consubstanțială cu apele începutului. Pe fetele de măritat le descoperim în colinde stând în „leagăn de mătase”, între coarnele unui animal primordial care înoată la lumina lunii prin apele genezei. Așa cum s-a remarcat, „elementul important în privința lor este izolarea”, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un stacan,/ Le stropește sub divan” (Lazo - Orhei). Aruncarea lacrimilor pe pământul de sub patul mitic al fecioarei este de natură să contamineze o dată în plus universul cu fecunditate. Gestul stropirii amintește de ritualul botezului, similar la nivel simbolic cu potopul. Consubstanțială cu luna, apele și vegetația, fata de măritat devine ea însăși sursa vitală prin care se actualizează Creația. O explicație erotizantă a plânsului cosmogonic se află într-o colindă din Sorocii, Basarabia: „Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu este «animat», dacă nu este «înzestrat» printr-un sacrificiu care a avut loc la întemeierea Lumii”. Tiamat, Ymir, Pan’ku
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii epuizate de fertilitate. Revenind la imaginea somnului creator de flori hiperbolice, considerăm prin urmare că nu o ipostază a sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pădure și numele fecioarei, ambele semnalând intrarea în sacru. Misterele pădurii sunt lucruri „știute de acasă” pentru ea, mai mult chiar, treptele montane spre uranian îi formează ascendența. Toate aceste înzestrări vin odată cu intrarea în adâncuri, unde fata ajunge consubstanțială cu ființa lumii. În colecția D. Stăncescu, fata aruncată în beci este acuzată pentru o falsă sarcină cauzată de ingerarea unui șarpe. Fapta abominabilă a surorii pizmașe transformă însă fobia feminină legată de pătrunderea unui șarpe în trup într-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai mult decât atât, ea șede în cămara zăvorâtă, izolată de restul palatului, 40 de zile („vro șase săptămâni”), adică exact timpul necesar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mie năvodarii/ Să prinz peștele ăl mare,/ Cu solzii de aur/ Să-mi fac o casă mare,/ Ce se învârte după soare” (Peceneaga - Tulcea). Legătura solară pare în acest context un efect al atracției gravitaționale exercitate de astru asupra ființelor consubstanțiale cu lumina. Dorința care îl sustrage din profan pe Antofiță este cauzată de percepția superioară a animalului mitic, simpla lui existență fiind suficientă pentru declanșarea sentimentului mistic, de integrare în dimensiunea sacră. Iată de ce peștele nimicitor de grădini trebuie prins
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aur, unde tatăl aduce bestia supremă: un balaur cu 12 capete. Aici, împăratul nu mai îmbracă doar forma monstruoasă, ci devine una cu fiara reprezentată, dovadă a accesului total pe care l-a câștigat asupra dimensiunii sacre, căreia îi este consubstanțial și o poate părăsi după voie: „...dîndu-se el de trei ori peste cap se făcu om”. Reprezentarea carnasieră ca imaginetest pentru neofit încadrează imaginarul românesc în ansamblul universal, „rolul de inițiator se regăsește în mitologia germanică și scandinavă. In Volkungsaga
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde”. Capacitățile calului de deplasare cumulează puterile speciilor recunoscute pentru rapiditate, sufixul adverbial fiind aici foarte eficient în a sugera abilități consubstanțiale naturii cabaline, și nu doar simpla lor asemănare. Nivelul morfologic dezvăluie cele mai ample semnificații textuale, în special prin clasa gramaticală a verbului. Pronumele reflexiv din forma „El nu s-a-nțăles” are mai puțin o funcție morfologică de a marca diateza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva care nu-ți este consubstanțial poți să te aperi. Poți lua măsuri, poți organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poți angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat, ai șanse minime. De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care le comportă superficialitatea consumeristă. Ce ne-ar autoriza să concepem consumul ca pe un domeniu incapabil de a aduce reale satisfacții? Acela care consideră gustul pentru facilitate, dorința de evadare sau jocul drept necesități „inferioare” se înșală: ele sunt consubstanțiale dorinței omenești. Pe acestea, dar nu numai pe ele, se grefează spirala hiperconsumului. Excesele prejudiciabile ale consumului nu sunt suficiente pentru a deprecia în ansamblul său un fenomen ale cărui legături cu preocuparea pentru plăcut și pentru divertisment sunt intime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
esențiale”, are astăzi un anumit ecou în America de Nord. Totuși, am mari îndoieli că audiența ei va depăși cercul restrâns al câtorva adepți, deoarece oferta pieței nu încetează să creeze noi dorințe de achiziții, iar bucuria provocată de posesia lucrurilor este consubstanțială cu ideea modernă de bunăstare și de trai bun. Dacă în 2005 majoritatea salariaților francezi doreau menținerea timpului de muncă din acea perioadă, nu e mai puțin adevărat că dictonul „a munci mai mult pentru a câștiga mai mult” a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nereușind să detroneze primatul raportului afectiv față de partener. Este adevărat că, în ce-i privește pe bărbați, criteriile contabilicești se afirmă cu o evidență mult mai manifestă. Dar este acesta un fenomen inedit? Ne îndoim, într-atât dimensiunea performanței pare consubstanțială sexualității masculine 59. Acestea fiind zise, noutatea ar consta nu atât în promovarea sexului performant narcisic, cât în cea a unui nou ideal de virilitate obligat să țină cont de dimensiunea dorinței feminine. Multă vreme, virilitatea a fost definită „în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
evidență mai pregnantă. Iată-ne instalați de-a binelea într-o epocă a invidiei postmaterialiste sau existențiale. Schoeck avea dreptate atunci când afirma că o societate lipsită de orice formă de invidie nici nu poate fi imaginată, într-atât pare aceasta consubstanțială existenței umane. Lipsa de încredere în sine, sentimentul neputinței, eșecurile, insatisfacțiile vieții de toate zilele sunt tot atâtea experiențe care deschid calea ranchiunei. Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu numai de plăcere, și trei cărți într-o zi; o pasiune care, că orice pasiune, mă ajută, deopotrivă, să trăiesc și să mă rostogolesc în propriu-mi ciclu. Să nu-ți imaginezi însă că toate cărțile îmi sunt și consubstanțiale. Că joc secund mai pur, lumea labirinturilor de hârtie, în orice caz, e un univers în care rareori cunoști dezamăgirea cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunetele pianului. Firește, un recital Chopin. Interpreta se numește Joanna Ławrynowicz. Este absolventă a Academiei de Muzică „Frederic Chopin” din Varșovia. O fată blondă, cu o înfățișare austeră, dar sobrietatea ei pare mai degrabă impusă de împrejurări, nu îi este consubstanțială, ca să spun așa, realizez acest lucru după felul - complice - în care își salută câțiva prieteni. Aceștia îi întâmpină apariția cu strigăte de entuziasm, undeva în spatele publicului format din străini. Tânăra pianistă provine dintr-o familie de muzicieni, celebră în Polonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
dispozitivele de navigare, accesibilitatea, incitările prevăzute sunt tot atâtea elemente ce generează un bun contact. Suport-resursă Resursa poate fi directă, dar și implicită, prin promovarea unor circuite suplimentare de informare (trimiteri către alte pagini Web). Evaluare Evaluarea și controlul sunt consubstanțiale acestei formule, atât la nivelul achizițiilor educaților, cât și al dispozitivelor de formare propriu-zise. Spargerea determinărilor topografice, punerea la distanță a elevului față de educator, delocalizarea și desincronizarea medierii pedagogice atrag după sine o schimbare a funcționalității metodelor, o altă combinatorică
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
nestructurate (nondirective sau de profunzime, cum se mai numesc) se desfășoară, de obicei, în mai multe întâlniri, iar o întâlnire poate dura mai multe ore. Interviul nestructurat a fost asiduu prezent în studiile antropologilor culturali, încă de la început, și este consubstanțial cu observația participativă. Luând parte la viața și activitatea unei colectivități (observația participativă), acești cercetători au realizat și discuții informale, iar uneori au inițiat și interviuri propriu-zise. Observația participativă și interviul de profunzime sunt prezente nu numai în studiile clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
actul poetic de actul prefabricării sau al simulării lui. Act de voință autentică și personală, poezia și zelatorii ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice sau numai celebre. Fiind adevărat că orice poezie are o obscuritate consubstanțială nu e deloc adevărat că orice obscuritate este poezie." Cu doi ani înainte, același Ion Biberi comentase elogios Versificația modernă: ,, Deși limitată voit la o analiză tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii, pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]