1,290 matches
-
care cred În ridicarea testiculelor ca principiu social consideră acest impuls unul „titanic“. Poate vă mai amintiți de figura mitică a lui Prometeu? Karp nu observă că Dora dădu din cap tăcută. Ei bine, se zvonește că, Împreună cu fratele său contemplativ, Epimeteu, acest Titan deosebit de promițător a creat oameni din argilă și apă. Sau, mai bine spus, bărbați - căci femeile au fost create mult mai târziu, de către Hefaistos, la comanda lui Zeus, drept răzbunare pe orgoliul celor doi frați. Când Epimeteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o obsesie funestă. Mi se părea că pledoaria lui Karp pentru toleranță era un preambul la ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia draperiile cu o lumină de chihlimbar, sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și pitoresc, Fântâna iadului, care îl prezenta ‹ ca pe un posibil Boccaccio român. Agreabilul autor de atunci a început însă între timp să aibă veleități de filozof și a devenit antipatic. Volumul Paradisul evident - o filozofie pentru mine și pentru contemplativii care îmi seamănă (Timpul, Iași, 2000) cuprinde tot ce i-a trecut lui Ionel Bandrabur prin cap în ultimii ani. Și, din nefericire, i-au trecut numai banalități. Reflecții naive ca ale lui putem auzi zilnic, într-un compartiment de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi fost Istoria caraghioasă a literaturii române. Autorul folosește terminologia de specialitate cu emfază, într-un mod hazardat: „Dihotomia subiect-obiect în planul impresie-imagine pleacă de la considerarea sinelui. Din conștiința lor, a celor doi termeni, în care concordă superioara bucurie contemplativă avem, adeverită în adânc, în orizontul lor spectacular, desfacerea aristotelică - microcosm/macrocosm. Amprentată de conceptul de lărgire, distincție ce alunecă în pluralitate“ etc. etc. Stilul rămâne același, pompos-ridicol, fără priză la realitatea textului, indiferent dacă este vorba de Odobescu, Eminescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de unde îl alege numai pe Moise, invocat într-o serie de conducători charismatici. Pentru antichitate, per exemplum, sînt folosite relatările din Titus Livius și Tacitus, despre miracole. Religia celor vechi educa acțiunea, orgoliul, pe cînd cea nouă beatifică umilința. Lenea contemplativă, în schimb, frînează violența, observa Machiavelli (în Discorsi și în Istoriile florentine). O astfel de considerație, pe cît de pătrunzătoare tot pe atît de esențială, ține de antropologia religiosului privit din perspectiva comparativ-istorică. Aceasta e încă o idee care sporește
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celălalt și acceptă să se situeze pe o poziție de inferioritate. Unde se văd cel mai bine aceste lucruri dacă nu în limbaj? Pagini captivante sunt consacrate relațiilor dintre individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât de banale. De la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
afla, întâmplător, în raza sa de acțiune, și implicit de către mine, dacă intru în această categorie: Fuji-san ga mieru. Obiectele se dau vederii, vin spre subiect, se întâmplă pentru el, cel niciodată precis cunoscut, cel condamnat la o perpetuă imobilitate contemplativă. Subiectul japonez nu cunoaște decât pasivitatea în fața unei spontaneități a obiectelor care se desfășoară fără intervenția lui. Chiar și verbul a putea, fără de care nici o acțiune nu este posibil a fi gândită, dekiru, se descompune etimologic în a ieși și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făptuire, până într-acolo, încât cineva punea la temelia lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează și subjugă prin faptă. Fără acțiunea directă, brutală, a eului, dușmanul nu poate fi înfrânt. Japonezul însă se retrage într-o pasivitate contemplativă care permite lucrurilor să se întâmple, să se ordoneze pentru el, după legile lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vă închipuiți nici măcar o clipă că m-am îndrăgostit, spontan și neașteptat, de ceaiul verde din Extremul-Orient. Nici vorbă... M-a cucerit însă altceva: fina filosofie a artei și a moralei în textura căreia este de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au fost prăjite în prealabil). Pentru chanoyu, se folosește însă numai pulberea de ceai, numită omacha, care împrumută băuturii o consistență păstoasă și extrem de parfumată. Cum a ajuns însă licoarea verde să dețină o poziție atât de importantă în universul contemplativ japonez? Răspunsul trebuie căutat, cred, în prestigiul și autoritatea degajate de cel mai mare maestru de chanoyu din istorie, Sen Rikyu (1522-1591), căruia îi datorăm ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. Wabi desemnează simplitatea modestă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
România și de aiurea. Este profilul unui vagabond care, rămas orfan în copilărie, va găsi răspunsul la complicata chestiune a raportului dintre individ și societate și, mai ales, la aparent insolubila problemă a vieții și a morții, continuând astfel tradiția contemplativă moștenită de la Buddha. În anul 1200, într-un cartier din Kyoto, se năștea cel ce avea să fie recunoscut ca marele gânditor religios al Japoniei medievale și ca fondator al ramurii Soto Zen, Dogen Zenji. La vârsta de doi ani
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte cuvinte, un ceremonial artistic, cu deschideri spre religiosul contemplativ. Ori de câte ori cumpăr un suvenir dintr-un magazin de obiecte tradiționale, rămân minute în șir să privesc dansul pe care mâinile albe ale vânzătoarei îl descriu în jurul obiectului, proiectând asupra lui pulsațiile delicate ale limfei și, prin aceasta, însuflețindu-l. Foaia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vedere epistemic)? Voi încerca să detaliez în cele ce urmează. De fapt, Japonia și-a pierdut caracterul religios (care, s-o recunoaștem deschis, n-a fost niciodată prea pronunțat), extras dintr-o osmoză a shintoismului animist și a budismului zen contemplativ. Continuând să meargă la altarele shinto și la templele budiste din imitația inerțială a unei tradiții al cărei sens îi scapă complet, niponul contemporan, chestionat în privința motivației actelor sale, se autodeclară "laic". Totuși, îi place să celebreze căsătoria în tradiția
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că rugăciunea, pe lângă studiu, era puțină; aceasta este de altfel și practica fiecărui ordin contemplativ. Rugăciunea poate fi ușor de făcut, dar meditația? Aceasta trebuie să fie învățată: în tradiția mistică, în hinduism și budism, meditația se diferențiază substanțial de tipul de rugăciune descris mai sus. Îndeosebi în budismul meditativ sau zen, s-a dezvoltat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îngrijorarea nestatornicului ocean. în depărtare, pe linia netedă a orizontului se profilează, ca moșoroaie de cîrtițe uriașe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății." Ceea ce evoci în cadențe iscusite e o înlănțuire de voluptăți leneșe, o vînătoare contemplativă; "căci mie unuia - cum mărturisești singur -, dacă cumva mi-a plăcut vreo vînătoare, apoi a fost tocmai aceea în care picioarele și mînile au mai puțin de lucrat". Te potriveai de minune întru aceasta cu Vasile Alecsandri, de care te
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
atunci cînd mintea lor nu mai poate surprinde nici o nuanță insolită. În fine, a treia confuzie privește starea de spirit a filosofiei, care e cu totul alta decît cea cerută de lumea bancurilor inteligente. Filosoful trebuie să aibă un ochi contemplativ cu deschidere spre tainele lumii, iar nu o umoare cabotină pusă pe brodit scenarii umoristice. Riguros vorbind, marii filosofi nu numai că nu stîrnesc deloc rîsul, dar te înfioară pînă la acel prag de emoție cînd simți că, prin scrisul
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se complică, crusta simplității lor se sparge spre a face loc unor considerații imprevizibile. Avem a face cu aspectul cel mai substanțial al epistolarului. În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic ce-și scoate armura: Există momente în care te cuprinde nostalgia lucrurilor simple. Fericirea îți apare atunci în perspectiva cîtorva banalități sublime, care ar semnifica nu știu ce reîntoarcere la ființa ta pierdută, la cîteva
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se dorea înlocuit cu "dragostea pentru primejdie, obișnuința energiei și a curajului", cu "fervoarea entuziastă a elementelor primordiale". Chiar și războiul era "glorificat" ca unică "higienă a lumii", alături de "gestul distrugător al anarhiștilor", dintr-o perspectivă marcat masculină, antifeministă... "Violente
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Sub unghi pragmatic, toată cultura umanistă e inutilă, și totuși nu o abandonăm. Unul din intelectualii care se încăpățînează să nu abandoneze metafizica este profesorul universitar Ștefan Afloroaiei. Meticulos, consecvent și înzestrat cu o latură indispensabilă inteligențelor speculative - o umoare contemplativă fără de care accesul la filozofie este imposibil -, Ștefan Afloroaiei a scris o neașteptată pledoarie în favoarea metafizicii. Ca să-i caracterizez conținutul cărții nu trebuie decît să răstorn nuanțele sumbre pe care le-am rostit mai înainte. Nu-i adevărat că metafizica
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
știe ce e acela un poem. Ce e, însă, poemul în care a pătruns falia unui sunet aspirat, puținora le va fi dat să afle. Să-i luăm, sperînd în destăinuiri, cînturile la rînd. "Tatăl meu obosit folosea privirea-gîndire". Un contemplativ ostenit, gîndind priveliști, fugind, în gesticulații dezordonate, de abis: " Totul neliniștit striga". Un scenariu cvasi-cunoscut, al singurătății paralele cu lumea, lumea aceea în care "o tînără numită profesoară într-un colegiu gigant își propunea să-și iubească elevii". Mersul minții
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
apă - / tot atîția candidați la grațiile Poemei / poetul refuză să dea cîștig de cauză vreunuia / el recunoaște - habar nu are care-i sînt urgențele / care-i sînt interesele care-i sînt preferințele" (Mitologicale). În alte locuri aerul e mai destins, contemplativ, de-o melancolică sentențiozitate: "tună zadarnic / tunet e și vocea celui aflat în pană de argumente / tunet e și vuietul tăcerii în clopotul orei // iată că însuși muntele și-a căscat prăpăstiile / pesemne ca să ne vorbească să ne avertizeze// au
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
asupra limbajului - deși autorul sugerează destul de des importanța limbajului pentru Ulise/ Scribul din Onești: "Ulise al orașului meu, ficțiunea/ mă împinge fără să vreau în cuvinte/ labele ei puternice de oxigen/ așezându-mi-se pe trup ca pe manuscrise" (Drumul contemplativ). Nu e vorba nici de o tragedie - e greu să creezi tragedie când toate valorile sunt puse sub semnul întrebării într-o lume a haosului. Poemele lui Gheorghe Izbășescu au împrumutat mai degrabă tehnica lui Kavafis, alăturând în mod inedit
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
a singurătății autorului (niciodată pomenită explicit în text), descrierea predispozițiilor estetice destul de complicate ale artistului. Paradoxal, deși cu excepția primelor trei cuvinte ale poemului ("privesc/în depărtare") totul este o descriere exterioară, sensurile poemului trebuie căutate exclusiv la nivelul conștiinței scriitorului. Contemplativ prin definiție, artistul este incapabil de acțiune directă. Viața sa se consumă în potențialități, în scenarii imaginate, niciodată puse însă în practică. Poetul este ca jucătorul de second life. Trăiește în spațiul virtual, mai mult decât în cel real. "În
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
-l obsedeze. In prefața unei scrieri din 1955, intitulată Pe urmele dinozaurului, și-a declarat încheiată cariera politico-literară. In următorii doi ani a făcut călătorii inițiatice prin India și Japonia, dar și-a dat seama că Orientul, cu filosofia lui contemplativă, nu oferă soluții viabile descumpănitei lumi occidentale și și-a exprimat noua dezamăgire în Lotusul și robotul (1960). Nici refugiul în stupefiante - preconizat de Aldous Huxley și practicat în deceniul următor de o bună parte dintre tinerii englezi și americani
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]