2,127 matches
-
de trandafiri i-au dat numele creațiilor lor: Sortul de trandafiri care a fost numit după ea în 1910 mai există încă. El mai înflorește și azi în rozariul Sangerhausen, alături de alte 7.000 sorturi de trandafiri. Numele “Maria Henrietta, contesă Chotek” rămâne astfel indisolubil unit de istoricul Uniunii Prietenilor Trandafirilor din Germania, și amintește de o lume dispărută în care trandafirii puteau constitui scopul unei existențe.
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
am scris mare pe un perete din cabină noastră. La punctul unu am trecut un film că la Hollywood sau pe aproape. Am inceput sa scriem scenariul, cum în Capitala rulau numai filme cu prinți și prințese sau conți și contese și alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană și foarte aproape de realitate, despre doi șomeri care se numeau Bing și Bang. Cand scenariul a fost gata și cei care l-au citit au fost încântați, primul lucru pe
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
mai 1735), a fost prinț german, membru al Casei de Hohenzollern, Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708-35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei; Frederick Ernst; Sophie Caroline, Prințesă de Ostfriesland; și Frederick Christian, care mai târziu a moștenit margrafiatul de Bayreuth. În timpul copilăriei, Georg Friedrich
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
Flotow (1812-1888) l-a scos până la urmă din încurcătură, oferindu-i posibilitatea să participe alături de el la concertele din saloanele plutocrației pariziene. Datorită virtuozității la violoncel și ușurinței cu care compunea romanțe, Offenbach a devenit un oaspete agreat în salonul contesei Bertin de Vaux. Frecventarea acestui salon, care se bucura de un bun renume în lumea elitelor muzicale, i-a înlesnit lansarea ca violoncelist, la nouăsprezece ani. Primul concert în public l-a susținut alături de Jules, în 1839. Încă din aceea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Contesa Palatină Maria Sofia Elisabeta de Neuburg (6 august 1666 - 4 august 1699) a fost regina consort a Portugaliei ca a doua soție a regelui Petru al II-lea din1687 până la moartea ei în 1699. Maria Sofia a fost al 11
Maria Sofia de Neuburg () [Corola-website/Science/324803_a_326132]
-
Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, devenit ulterior director al Casei de discuri Electrecord. Au avut o fiică, Mihaela, și ea absolventă de Conservator. A debutat la 20 iunie 1959 în rolul Alicei Ford din "Falstaff" de Verdi; au urmat Contesa din "Nunta lui Figaro", Donna Elvira din "Don Giovanni" și Fiordiligi din "Cosi fan tutte" de Mozart, Eva din "Maeștrii cântăreți din Nurnberg" și Elsa din "Lohengrin" de Wagner, Mareșala din "Cavalerul Rozelor" de Richard Strauss și Euridice din "Orfeu
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
lui Stere Gulea. Au interpretat actorii români Cornel Ciupercescu (Frâncu Teleac), Zoltán Vadász (boierul Gorj), Maria Bănică (Stilia, “celebrissima”), Ion Caramitru (ziaristul), Octavian Cotescu (impresarul), Marcel Iureș (Orfanik), Ovidiu Iuliu Moldovan (revoluționarul Hociotă), Adrian Mazarache (agentul secret Friecke), Irina Petrescu (contesa), Dorel Vișan (Partenie), Paul Lavric (Ionas), Flavius Constantinescu (Tomuț) și András Csiky (viceguvernatorul). Vocea care interpretează bucățile de operă este a Eugeniei Moldoveanu. Prima traducere în limba română a romanului a fost realizată de Victor Onișor la Sibiu, în 1897
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
ei, Prințul Filip, Duce de Edinburgh, prin nepotul său, George I al Greciei. Friedrich Wilhelm s-a născut la Lindenau, Prusia de Est ca cel de-al treilea și singurul fiu al Ducelui Friedrich Karl Ludwig și a soției acestuia, contesa Friederike de Schlieben. La 26 ianuarie 1810, Friedrich Wilhelm s-a căsătorit cu Prințesa Louise Caroline de Hesse-Cassel (28 septembrie 1789 - 13 martie 1867), o nepoată a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei prin mama sa Prințesa Louise a
Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg () [Corola-website/Science/327107_a_328436]
-
În 1233, atunci când Toma I de Savoia a murit, Toma, din poziția de al doilea fiu, a moștenit doar stăpânirea asupra Piemontului, provincie pe care ulterior el o va ridica la statutul de comitat. A fost căsătorit în 1237 cu contesa Ioana I de Flandra și de Hainaut, fiica mai mare a lui Balduin al IX-lea. Această căsătorie nu a produs urmași, iar în 1244 Ioana a încetat din viață. În 1252, Toma s-a recăsătorit cu Beatrice Fieschi, nepoată
Toma al II-lea de Savoia () [Corola-website/Science/327686_a_329015]
-
1205 , în care Balduin I a pierdut o confruntare decisivă împotriva țarului Ioniță Caloian, conducătorul statului vlaho-bulgar, și și-a petrecut ultimele zile de viață ca prizonier. Balduin a fost fiul contelui Balduin al V-lea de Hainaut și al contesei Margareta I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia, lipsit de moștenitori, a plecat în cruciadă în 1177, l-a desemnat pe cumnatul său Balduin al V-lea ca urmaș al stăpânirilor sale. După un asediu
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
vedere anumite reguli privitoare la chestiunea moștenirilor. Se consideră că acestea ar fi jucat un rol important asupra tradiției legale din Belgia. La plecare, Balduin a lăsat în urmă o fiică în vârstă de doi ani și o soție însărcinată. Contesa Marie a devenit regentă pentru Flandra și Hainaut, însă la începutul anului 1204 și-a părăsit cei doi copii pentru a se alătura soțului său în Orient. Cei doi sperau să revină în Occident în circa doi ani de zile
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
Flandra se menținea îndoiala asupra dispariției lui Balduin, drept pentru care celălalt frate al său, Filip de Namur a rămas în poziția de regent și abia într-un final cele două fiice ale lui Balduin, Ioana și Margareta au devenit contese de Flandra. 20 de ani mai târziu, în 1225, un bărbat a apărut în Flandra având pretenția de a fi Balduin în persoană. Acest fapt a condus la o serie de revolte în Flandra, îndreptate împotriva contesei Ioana aflată la
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
Margareta au devenit contese de Flandra. 20 de ani mai târziu, în 1225, un bărbat a apărut în Flandra având pretenția de a fi Balduin în persoană. Acest fapt a condus la o serie de revolte în Flandra, îndreptate împotriva contesei Ioana aflată la conducerea comitatului. Cei care îl cunoscuseră pe Balduin anterior plecării sale în cruciadă au respins categoric această pretenție, însă uzurpatorul a reușit să atragă mai mulți partizani, în special din rândurile țărănimii. În cele din urmă, dovedindu
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
calmeze desele accese de furie ale lui Petru și care-l îngrijea în timpul crizelor de epilepsie. După moartea lui Petru și-a găsit cei patru frați: Christine, Anna, Karl și Friederich/Theodor, le-a acordat noi titluri de conți și contese și i-a adus în Rusia. Christine Skowrońska, renumită Christina Samuilovna Skavronskaia (1687-1729), s-a căsătorit cu Simon-Heinrich iar urmașii lor au fost conții Guendrikov; Anna Skowrońska, renumită Anna Samuilovna Skavronskaia, s-a căsătorit cu Michael-Joachim iar urmașii lor au
Ecaterina I a Rusiei () [Corola-website/Science/317669_a_318998]
-
oameni de cultură și de știință, l-au cunoscut și l-au apreciat. Dintre aceștia amintim: Abatele Rosmini, Cardinalul Alimonda, Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
și de știință, l-au cunoscut și l-au apreciat. Dintre aceștia amintim: Abatele Rosmini, Cardinalul Alimonda, Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor Hugo. Sunt nenumărate
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
mânăstirea) înregistrate în "Domesday Book" câteva decenii mai târziu. Singurele taxe înregistrate sunt cele pentru cai și de aceea povestea rămâne îndoielnică atâta timp cât nu există nicio bază istorică pentru faimoasa plimbare. Povestea este îndoielnică pentru că există variante conform cărora însăși contesa Godiva ar fi responsabilă pentru stabilirea impozitelor în Coventry, Legea Salică neaplicându-se în societatea saxonă. Din cauza nudității din poveste, popularitatea acesteia a fost menținută și răspândită la nivel internațional, existând multe referințe în cultura populară modernă. Herbert Art Gallery
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai un fecior, pe Franz Ludwig. Din căsătoria acestui Franz Ludwig Johann Baptist von Meran (n. 11 martie 1839 - d. 27 martie 1891) cu contesa Theresia von Lamberg (n. 16 august 1836
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai un fecior, pe Franz Ludwig. Din căsătoria acestui Franz Ludwig Johann Baptist von Meran (n. 11 martie 1839 - d. 27 martie 1891) cu contesa Theresia von Lamberg (n. 16 august 1836 - d. 11 septembrie 1913) au rezultat opt copii, Rudolf fiind al șaselea. În ziua de 18 ianuarie 1917, Rudolf s-a căsătorit cu principesa Johanna von Auersperg (n. 14 iulie 1890, Goldegg, Austria
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
creat de Julian Fellowes și co-produs de "Carnival Films" și "Masterpiece". A fost difuzat pentru prima dată la ITV în Marea Britanie la 26 septembrie 2010, ca parte din antologia "Masterpiece Classic". Acțiunea se petrece pe domeniul fictiv , reședința contelui și contesei de Grantham, și urmărește viața aristocratică a familiei Crawley și a slujitorilor lor în timpul domniei regelui George al V-lea. Prima serie a durat doi ani înainte de Marele Război și a început cu știrea despre scufundarea Titanicului în 1912. A
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
aprilie 1912, până la izbucnirea Primului Război Mondial, la 4 august 1914. Se pune accent pe necesitatea unui moștenitor de sex masculin pentru moșia Grantham, și pe viața sentimentală tulbure a lui Lady Mary, care încearcă să găsească un soț potrivit. Contele și contesa, care aveau trei fiice și nici un fiu, au aranjat pentru fiica lor cea mare să se căsătorească cu verișorul ei, fiul moștenitorului prezumtiv de atunci. Dispariția celor doi moștenitori în scufundarea Titanicului a distrus planurile și a adus în joc
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
se căsătorească cu verișorul ei, fiul moștenitorului prezumtiv de atunci. Dispariția celor doi moștenitori în scufundarea Titanicului a distrus planurile și a adus în joc un văr îndepărtat de sex masculin, un avocat din Manchester ca moștenitor prezumtiv la averea contesei. A doua serie a avut premiera în UK la 18 septembrie 2011. Episodul special de Crăciun a fost lansat în ziua de Crăciun 2011 în UK. Seria cuprinde opt episoade, difuzate de la Bătălia de pe Somme în 1916 până la pandemia de
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
catolici din Brandenburg. Joachim Hector nu a semnat acest pact. Prima soție a lui Joachim Hector, Magdalena, a murit în 1534, iar în 1535 el s-a căsătorit cu Hedwig a Poloniei, fiica lui Sigismund I al Poloniei și a contesei Barbara Zápolya (sora regelui Ioan I al Ungariei). Cum dinastia Jagiellon era catolică, Joachim al II-lea i-a promis lui Sigismund că n-o va obliga pe Hedwig să-și schimbe religia. Odată cu moartea tatălui său Joachim Nestor (1535
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
să aibe ca bază solidă artă respirației”, declară artista peste câțiva ani într-un interviu. Urmează alte patru roluri noi în repertorul ei, care constituie tot atâtea triumfuri: „Ebreea” de Halevy, „Agatha” din opera „Freischutz”, „Eva” din „Maeștrii Cântăreți” și „Contesă” din „Nunta lui Figaro”. În luna februarie 1943 cronicarul muzical al ziarului „Tempo” menționează după seria grandioaselor succese obținute pe scena Operei Române de soprană dramatică Lucia Bercescu: „Dacă am caută să caracterizam vocea ei, o comparăm cu o lacrima
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_458]