1,033 matches
-
o interiorizare a acestuia dacă intervine suportul elaborării progresive. Elaborarea ca întreg necesită definirea detaliată a proiectului care reflectă gradul cunoașterii acestuia. Proiectele pot fi diferențiate dacă le poziționăm între cele două extreme ale unui continuum: superficiale, difuze și clare. Continuumul reprezintă, de fapt, nivelul de cunoaștere. El variază de la slaba cunoaștere la cunoașterea profundă. Un proiect bine definit este plasat cât mai aproape de cunoașterea profundă. Așezarea proiectului pe acest continuum nu este o scalare, ci este un element de ilustrare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cele două extreme ale unui continuum: superficiale, difuze și clare. Continuumul reprezintă, de fapt, nivelul de cunoaștere. El variază de la slaba cunoaștere la cunoașterea profundă. Un proiect bine definit este plasat cât mai aproape de cunoașterea profundă. Așezarea proiectului pe acest continuum nu este o scalare, ci este un element de ilustrare. Elaborarea progresivă a proiectelor susține definirea produselor proiectului ceea ce contribuie la definirea scopului proiectului. Scopul este finalitatea proiectului (definită în termeni de produse și servicii). Diferența între fixarea prematură a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
decenii asistăm la dezvoltarea unei mișcări revizioniste a istoriografiei disciplinei, mișcare ce contestă realitatea unei prime „mari dezbateri” ca principal moment în geneza relațiilor internaționale ca disciplină academică autonomă. În această fascinantă literatură în dezvoltare, autorii se situează pe un continuum între poziția de negare a existenței unei Școli „idealiste” unitare (Peter Wilson sau Cameron Thies) și eforturile de recuperare a „adevăratului” liberalism internațional din perioada interbelică (Osiander). În ultima parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist-recuperatorii cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unui membru al comunității internaționale va antrena răspunsul militar copleșitor al tuturor celorlalți, căruia agresorul nu-i va mai putea face față (Kupchan și Kupchan, 1991, pp. 125-137). Ca forme pe care le poate lua, securitatea colectivă variază pe un continuum ce are „securitatea colectivă ideală” la un capăt și „concertul de putere” la celălalt capăt. Primul termen desemnează situația în care toate statele beneficiază de susținerea și acțiunea tuturor, împotriva oricărui agresor, în orice situație. Practica a demonstrat însă că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
incisive, de la prevenție la programe alternative, la trimiterea în judecată și până la supravegherea intensivă a infractorilor menținuți în stare de libertate sau a foștilor deținuți. În concluzie, Demers tratează serviciile de probațiune ca incluzând toate programele comunitare aflate pe acest continuum, cu excepția programelor de prevenție, care nu se adresează numai infractorilor. Apropieri între termenul de probațiune și sancțiunile noncustodiale sau comunitare s-au făcut încă din 1990, odată cu adoptarea la Tokyo a Regulilor minime ale Națiunilor Unite pentru aplicarea măsurilor noncustodiale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
14.2.2. Abordări centrate pe comportament 14.2.3. Teoriile contingenței 14.2.4. Teorii tranzacționale 14.2.5. Teoria conducerii carismatice 14.2.6. Teoria liderului tranzacțional vs. transformațional 14.3. Stiluri de conducere 14.3.1. Modelul continuum-ului conducerii 14.3.2. Grila conducerii (managerială) 14.3.3. Note finale pe marginea importanței atribuite fenomenului conducerii 15. SCHIMBARE ȘI DEZVOLTARE ORGANIZAȚIONALĂ, Zoltan Bogathy, Corina Ilin 15. 1. Schimbarea în organizații 15. 1. 1. Cultură organizațională și schimbare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în ceea ce privește structura de organizare, cât și în modul de funcționare. Burns și Stalker au definit cele două tipuri de organizare ca sisteme mecanice și respectiv sisteme organice. Acestea trebuie înțelese însă ca „tipuri ideale” de organizare care reprezintă extremele unui continuum de-a lungul căruia pot fi plasate cele mai multe organizații. Tipul mecanic corespunde unor condiții relativ stabile și este caracterizat printr-o diferențiere foare accentuată a sarcinilor de realizat și printr-o ierarhie foarte clară a autorității și responsabilității. Comunicarea și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
satisfacției în muncă nu este insatisfacția: dacă îndepărtăm aspectele care produc insatisfacție în muncă nu facem munca în sine mai satisfăcătoare, ci doar ne asigurăm că ea nu este insatisfăcătoare (figura 12.6.a). Ca urmare, autorul propune concepția unui continuum dual al satisfacției în care opusul „satisfacției” este „lipsa satisfacției” iar opusul „insatisfacției” este „lipsa insatisfacției” (figura 12.6.b). Figura 12.6. Concepția tradițională (a) și cea a lui Herzberg (b) despre satisfacția și insatisfacția la locul de muncă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
14.2.2. Abordări centrate pe comportament 14.2.3. Teoriile contingenței 14.2.4. Teorii tranzacționale 14.2.5. Teoria conducerii carismatice 14.2.6. Teoria liderului tranzacțional vs. transformațional 14.3. Stiluri de conducere 14.3.1. Modelul continuum-ului conducerii 14.3.2. Grila conducerii (managerială) 14.3.3. Note finale pe marginea importanței atribuite fenomenului conducerii OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE Studiind acest capitol, veți fi în măsură: să recunoașteți sursele de influență și putere în organizații să rezumați
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
comportamentul de influență al acestuia (solicitări simple, tactici de influență, promovarea unui model, recompensă, pedeapsă, instrucțiuni) și variabilele situaționale (e.g. reacția anticipată a țintei influenței, relevanța solicitării pentru îndeplinirea sarcinilor). Efectele comportamentului de influență sunt gândite ca ancore ale unui continuum. Răspunsul țintei poate varia între: angajament - ținta influenței satisface cu entuziasm solicitarea și depune eforturi în acest sens; complianță - entuziasmul și efortul investite de ținta influenței în satisfacerea solicitării sunt moderate; rezistență - ținta influenței se opune satisfacerii solicitării și găsește
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
inițiere de structură reduse, respectiv considerare și inițiere de structură intense. Studiile Universității Michigan au clasificat liderii în două categorii, în funcție de accentul pe care aceștia îl plasează pe producție sau pe angajați, concepând aceste două categorii ca dimensiuni ale unui continuum. Această concepție implică faptul că un lider nu poate combina ambele orientări în stilul de conducere, ci poate fi orientat predominant într-o direcție sau alta de acțiune. Liderii centrați pe producție (engl., production/task centered) stabilesc standarde înalte de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
promovarea acțiunilor inteligente, a raționalității și prin abordarea atentă a problemelor; considerația individualizată prin acordarea atenției fiecărei persoane din grup, tratarea individuală a fiecărui angajat, prin furnizarea suportului, coaching și consiliere. 14.3. Stiluri de conducere 14.3.1. Modelul continuum-ului conducerii Conceptul de stil de conducere (engl., leadership style) este abordat și dezvoltat pentru prima dată cu ocazia unui studiu efectuat de Lewin, Lippit și White în anul 1939 (cf. Forsyth, 2001) asupra comportamentului conducătorilor unor grupuri de copii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de lucru (sesizată la liderul autoritar). Modelul clasic al abordării stilurilor de conducere este mai târziu dezvoltat de Schmidt și Tannenbaum (apud DuBrin, 1998) care nuanțează cele două orientări majore ale comportamentului de conducere, organizându-le de-a lungul unui continuum (conducere centrată pe autoritatea liderului vs. conducere centrată pe libertatea de decizie și acțiune a angajaților), funcție de măsura în care subordonații sunt sau nu investiți cu autoritate și implicați de către conducere în luarea deciziilor. Schmidt și Tannenbaum avansează patru factori
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pe contribuțiile angajaților ei, îi va implica activ în elaborarea deciziilor și adoptarea direcțiilor de acțiune. Presiunea timpului - dacă aceasta impune o adoptare rapidă a deciziei, nu mai există condiții pentru a implica membrii echipei în analize și dezbateri. Modelul continuum-ului stilurilor de conducere descrie trei variante principale de exercitare a conducerii, cărora le corespund trei modele de lideri (trei tipuri de atitudini în conducere) care își verifică eficiența în funcție de tendințele factorilor descriși mai sus și de disponibilitatea liderului de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
trei modele de lideri (trei tipuri de atitudini în conducere) care își verifică eficiența în funcție de tendințele factorilor descriși mai sus și de disponibilitatea liderului de a se adapta lor (figura 14.3.1.1.). Figura 14.3.1.1. Modelul continuum-ului stilurilor de conducere Stilul autoritar definește situația în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane - liderul. Liderul adoptă deciziile și le anunță membrilor echipei de la care se așteaptă să le urmeze îndeaproape. Conducerea nu este preocupată de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
leadership/managerial grid) elaborată de Blake și Mouton (1964) (apud Vlăsceanu, 1993) pornește de la aceleași două orientări distincte ale comportamentului de conducere: oameni vs. sarcini, relații umane vs. productivitate/profit. De această dată nu le regăsim ca limite ale unui continuum (reprezentare ce sugerează posibilitatea ca orientarea predominantă într-o direcție să excludă preocuparea pentru cealaltă), ci ca dimensiuni care se integrează simultan în comportamentul de conducere (reprezentare ce avansează posibilitatea ca stilul de conducere să reflecte ambele preocupări, funcție de necesitățile
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE Descrieți și exemplificați evoluția teoriilor conducerii. Analizați diferențele dintre abordarea centrată pe trăsăturile de personalitate ale liderului și abordările centrate pe comportament. Delimitați punctele tari și limitele acestor două abordări teoretice ale conducerii. Explicați modelul conceptual al continuum-ului conducerii și concepția Grilei conducerii. Care este principala diferență între cele două modele? Ce implicații are acestă diferență în planul practicii manageriale? TEME DE REFLECȚIE Liderul - un om singur. Analizați sensul acestei idei, promovând argumente pro sau contra întemeierii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
2008). Teoria autodeterminării se concentrează pe aceste trei nevoi fundamentale pentru a promova un construct psihologic care să interpreteze cât mai corect rezultatele cercetărilor cu privire la formele de manifestare ale motivației și la modul în care acestea sunt reglate pe un continuum de la comportament puternic controlat la comportament autonom. Sunt specificate, astfel, mai multe tipuri de reglare cu scopul de a evalua variația internalizării comportamentului de la puternic controlat extern până la cel puternic controlat intern (Vansteenkiste, Lens, & Deci, 2006). „Internalizarea este un proces
RELAȚIA DINTRE MOTIVAȚIE ŞI ORIENTAREA SPRE OBIECTIVE LA PARTICIPANȚII ÎN ANTRENAMENTUL CU GREUTĂȚI ÎN SĂLILE DE FITNESS. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
gradul în care sunt satisfăcute nevoile bazale (Vansteenkiste et al., 2006). Fiecare formă de reglare are consecințe specifice asupra învățării, performanței și bunăstării individuale (Hein & Hagger, 2007). Tabelul nr. 1 prezintă formele de reglare propuse de Teoria autodeterminării într un continuum care leagă tipurile de motivație și stilurile de reglare (adaptat de Standage & Treasure, 2002, p. 90 după Ryan & Deci, 2000). Amotivația reprezintă lipsa oricărei intenții rezultată în absența motivației. Amotivația apare atunci când un individ nu percepe nici o relație între un
RELAȚIA DINTRE MOTIVAȚIE ŞI ORIENTAREA SPRE OBIECTIVE LA PARTICIPANȚII ÎN ANTRENAMENTUL CU GREUTĂȚI ÎN SĂLILE DE FITNESS. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
pozitiv cu reglarea externă și cu reglarea prin introiecție (Petherick & Markland, 2008). Adoptarea unei orientări spre sine reprezintă un fel de control intern, o presiune pe care un om și-o aplică propriei persoane, similar cu reglarea prin introiecție din continuumul Teoriei autodeterminării (Hein & Hagger, 2007). Unele cercetări au arătat că motivația poate fi puternică și la indivizii orientați spre obiective de sine atunci când nivelul de competență perceput de aceștia este mare (Hein & Hagger, 2007). Orientarea spre sine influențează intențiile individului
RELAȚIA DINTRE MOTIVAȚIE ŞI ORIENTAREA SPRE OBIECTIVE LA PARTICIPANȚII ÎN ANTRENAMENTUL CU GREUTĂȚI ÎN SĂLILE DE FITNESS. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
moment pentru problemele curente. Anterior lor, Hollander (1978) descria conducerea tranzacțională, iar mai târziu Bass, (1985) vorbea de liderii transformativi. Devine evident faptul că nivelul ierarhic își pune amprenta pe calitățile cerute managerilor, care tind să se înscrie pe un continuum, de la vârful ierarhiei (manageri predominant transformaționali) spre nivelul executiv (manageri predominant tranzacționali). P. Drucker (1985) îi atribuie managerului două responsabilități specifice: (a) crearea unei entități de producție care să fie mai mult decât suma resurselor utilizate și (b) armonizarea în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
democrat și permisiv) la abordările recente ale lui R.F. Bales, J.G. Hunt, E.P. Hollander, R.M. Stogdill, F. Fiedler, P. Hersey, K. Blanchard (apud F. Sîntion; A. Papari, 2000). Indiferent de denumirea și numărul lor, majoritatea stilurilor pot fi dispuse pe continuumul „autocratic-democratic”. Prin leadership se înțelege „modul concret de jucare a unui rol, deci de transpunere efectivă în plan comportamental a exigențelor ce derivă din statutul de conducător” (M. Zlate, 2004, p. 97). Definiții mai mult sau mai puțin asemănătoare întâlnim
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se situează poemul Cel ce e („Eu sunt cel ce sunt”), divinul ca energie generatoare a diversității manifestărilor. Inelar, sfârșitul coincide cu începutul, iar lectura textului, din care lipsesc orice semne de punctuație, trebuie să fie făcută ca a unui continuum, întrerupt doar de pauzele de respirație ale gândului. Totul este simbolic, la limita religiosului ezoteric, inclusiv numerologia (33, poemele cu titlul Imn urmat de un număr, după modelul Psalmilor), Sâmburele - goethean - al universului poetic construit de M. este iubirea, cea
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
miturilor, cât și eseurile culturale și filosofice cu implicații în toate domeniile cunoașterii. Limbajul poetic este conceput într-o manieră intrinsecă și numai a posteriori opus celui științific. Plecându-se de la ideea lui Pius Servien de a asocia liricul unui continuum, în contrast cu ceea ce este caracteristic limbajului științific, se dezvoltă o analiză a limbajului poetic ca structură topologică, pur calitativă, în care se distinge între constructul teoretic și manifestările sale, între starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
manifestările sale, între starea ideală de poeticitate și diferitele ei aproximări textuale. Se regăsesc aici idei disparate, cum ar fi cele de teoria reprezentării (Gestalttheorie), din Umberto Eco („opera deschisă”), din Roland Barthes (pentru care „cuvintele produc un fel de continuum formal”), din formaliștii ruși (în modul de concepere a structurilor ritmice). Dacă într-o primă etapă teoria limbajului poetic este dezvoltată într-un sistem de opoziții - o variantă a acestora va fi prezentată în Artă și știință (1986) -, luându-se
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]