358 matches
-
fortărețelor și la începutul atacului au doborât sau au împiedicat decolarea toturor avioanelor aliate de recunoaștere. Aceasta a permis avioanelor de recunoaștere și bombardierelor germane să opereze fără a putea fi împiedicate să-și ducă misiunea la îndeplinire. Francezii au contraatacat rapid, deplasând "escadrilles de chase" din alte sectoare pentru a recâștiga supremația aeriană. În spațiul aerian îngust de deasupra Verdunului s-au dat lupte grele pentru succesul operațiunilor de recunoaștere aeriană. În primăvară, comandanții aliați erau îngrijorație de capacitatea armatei
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
august și s-a încheiat pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea să apere zona de nord și fortăreața Modlin și, când era posibil, trebuia să atace din spatele Varșoviei, împidicând forțele ruse să învăluiască capitala pe această direcție. Mai mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezervă de 5 divizii avea să apere Varșovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma să apere direct capitala, iar Armata a II-a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
timp, Armata I poloneză de sub conducerea generalului Franciszek Latinik a rezistat atacului frontal a 6 divizii de pușcași ale Armatei Roșii. Lupta pentru controlul asupra orașului Radzymin l-a forțat pe generalul Józef Haller, comandantul Frontului polonez de Nord, să contraatace mai devreme decât era planificat. În acest timp, în spatele liniilor frontului, Piłsudski își termina planurile pentru contraofensivă. El a decis să conducă personal atacul și, datorită imenselor riscuri implicate, înțelegând primejdiile luptei, înainte de a pleca pe front și-a depus
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
forțele bolșevice dar încă rezistând atacurilor lor. În cele din urmă, forțele lui Budionîi, care ar fi putut schimba cursul istoriei, au mărșăluit spre Lwów, în loc să atace Varșovia, excluzându-se singuri de la marea bătalie. Armata a V-a poloneză a contraatacat pe 14 august, forțând râul Wkra. Au trebuit să facă față forțelor combinate ale Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, amândouă superioare numeric și mai bine echipate. Lupta s-a dat la Nasielsk și a durat până pe
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
a fost în scurtă vreme asediat. Aceasta a creat o spărtură în liniile Armateri Roșii, dar în acealăsi timp a deschis calea spre capitala Poloniei. Cinci armate rusești au început marșul către Varșovia. Forțele poloneze din Galiția din jurul Lwówului au contraatacat cu succes încetinind avansarea sovietică. Astfel a încetat retragerea polonezilor pe frontul sudic, dar agravarea situației din preajma capitalei a împiedicat continuarea atacului pe acest front și avansarea către răsărit. După ce sovieticii au cucerit orașul Brześć, atacul polonez în sud a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
operațiunilor, Serghei Kamenev, care în plus a emis numeroase ordine confuze sau contradictorii și nu a acționat cu fermitatea cerută unui militar aflat într-o poziție atât de importantă. Armata a V-a poloneză de sub comanda generalului Władysław Sikorski a contraatacat pe 14 august la fortăreața Modlin, forțând cursul râului Wkra. Polonezii au trebuit să facă față Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, superioare numeric și mai bine echipate. După doar o zi, atacurile sovietic asupra Varșoviei și
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Wars, Lucas a muncit intens ca scenarist și/sau producător, inclusiv numeroase producții Star Wars pentru film, TV, și alte surse media. A fost producător executiv la următoarele două Star Wars, încredințând regia la The Empire Strikes Back (1980, Imperiul contraatacă) lui Irvin Kershner și la Return of the Jedi (1983, Întoarcerea cavalerului Jedi) lui Richard Marquand, aparând ca autor al ideii la început și împărțind scenariul cu Lawrence Kasdan pe generic. Lucas a fost de asemenea producător executiv și scenarist
George Lucas () [Corola-website/Science/298762_a_300091]
-
la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste. Pe 22 iunie 1941, Germania și aliații ei din Axă au invadat Uniunea Sovietică și au avansat rapid în interiorul țării. Suferind înfrângere după înfrângere în timpul verii și toamnei anului 1941, forțele sovietice au contraatacat viguros în fața porților capitalei în bătălia de la Moscova din decembrie 1941. Germanii, epuizați, neechipați corespunzător pentru lupta de iarnă și cu liniile de aprovizionare suprasolicitate, au fost respinși din fața Moscovei. Germanii au reușit stabilizarea frontului până în primăvara anului următor (1942
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
încât și-a deschis propriul studio. „Episodul IV: O nouă speranță” care pe atunci se numea simplu „Războiul stelelor” a câștigat 6 premii Oscar. Dat fiind succesul filmului, Lucas a mai făcut două părți, una în anul 1980 adică "Imperiul contraatacă" care a obținut și el un premiu Oscar și "Întoarcerea lui Jedi" din 1983. Timp de 16 ani George Lucas nu a mai creat nici un film Războiul stelelor preferând să aștepte ca tehnologia să avanseze îndeajuns de mult ca să se
Războiul stelelor (franciză) () [Corola-website/Science/298516_a_299845]
-
sovietice de atac. În aceeași zi, în urma insistențelor lui Paulus, pentru apărarea Harkovului au fost mobilizate suplimentar trei divizii de infanterie și o divizie de tancuri. În ansamblu, înaintarea sovietică a fost slabă. Bock îi ceruse lui Paulus să nu contraatace fără un sprijin aerian corespunzător, dar acest ordin a fost mai apoi contramandat, după ce mai multe brigăzi sovietice de tancuri au spart frontul german în sectorul Volciansk, apărat de generalul Walther Heitz, la doar 20 km de Harkov, ceea ce era
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
În momentul în care aviația germană a intrat în acțiune, unele forțe sovietice, așa cum a fost Armata a 38-a, au trebuit să treacă în defensivă. Pe 14 mai, germanii au reușit să oprească ofensiva sovietică în mai multe sectoare, contraatacând local. Între timp, Luftwaffe a cucerit superioritatea aeriană în sectorul Harkov, forțându-l pe Timoșenko să-și folosească rezervele de avioane pentru a continua ofensiva. În ciuda piedicilor, forțele sovietice au continuat să atace, dezangajându-se din mai micile încleștări locale și
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
datorat faptului că o mare parte a rezervelor germane fuseseră transferate în zona de nord, care la începutul atacului părea mai amenințată. Dar, pe 14 mai, Hitler a ordonat Armatei I Panzer (Ewald von Kleist) să preia initiativa și să contraatace în forță, asigurând condițiile pentru declanșarea Operațiunii Friderikus. În zilele de 15 și 16 mai, sovieticii au executat alte ofensive în zona de nord a frontului, întâmpinând aceeași rezistență germană ca în primele trei zile ale bătăliei, eșuând în asalturile
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
schimbat în bine odată cu sosirea trupelor de elită Divizia I-a Leibstandarte SS Adolf Hitler, Divizia 1-a Panzer și a 7-a Panzer. Aceste forțe au atacat spre nord spre Brusilov și spre vest, pentru recucerirea Jitomirului. Rîbalko a contraatacat pentru a stopa înaintarea germană, rezultând o mare luptă de tancuri, care nu a atins însă amploarea celei de la Kursk. Luptele au continuat în toată ultima decadă a lunii noiembrie, până când noroaiele toamnei a stopat toate operațiunile mecanizate. Ambele tabere
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
depășiți numeric la început cu mai mult de 10:1, deși orașul fusese complet încercuit și avea toate legăturile cu lumea exterioară întrerupte, deși apărătorii rămăseseră fără hrană, apă și muniție, ei s-au apărat, ba mai mult, au și contraatacat până în ultima clipă. Germanii au fost obligați să aducă pentru cucerirea fortăreței tancuri, aruncătoare de flăcări și de gaze lacrimogene. După ce germanii au cucerit cu pierderi grele fortăreața ruinată, luptele sângeroase au continuat în coridoarele subterane. Luptele au continuat până la
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
le-a refuzat cruciaților tranzitul prin Ungaria. Contele Emicho și războinicii lui au asediat orașul Meseberg de pe râul Leitha. La început, regele maghiar s-a gândit să fugă spre Rusia, dar avântul inițial al asediatorilor a scăzut, iar ungurii au contraatacat, cruciații murind pe câpul de luptă sau încecați în râu. Emicho și câțiva dintre conducătorii cruciați au reușit să fugă și să se refugieze în Italia sau în țările de origine. William Tâmplarul și câțiva dintre supraviețuitori s-au alăturat
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
și-a împărțit armata în două coloane, dintre care una a fost distrusă de turci pe 25 octombrie 1147 în a doua bătălie de la Dorylaeum. Turcii au folosit tactica lor tradițională, prin care pretindeau că se retrag pentru ca apoi să contraatace. Musulamanii au atacat mica forță a cavaleriei germane, care se îndepărtase prea mult de infanterie în timpul urmăririi fugarilor. Conrad a început o retragere înceată spre Constantinopol, armata sa fiind hărțuită fără încetare de turci, care atacau ariergarda sau subunitățile care
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
nu au reușit totuși să cucerească Tobrukul, pe care l-au asediat. Britanicii au făcut mai multe tentative de eliberare a Tobrukului, (Operațiunea Brevity, Operațiunea Battleaxe), care nu numai că au eșuat, dar i-au oferit lui Rommel prilejul să contraatace și să recucerească toate teritoriile pe care le ocupaseră britanicii până atunci în ofensivele anterioare. După înfrângerile suferite de britanici, comandantul Archibald Wavell a fost înlocuit de generalul Claude Auchinleck, care a reorganizat din temelii Armata a XIII-a și
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
septembrie 1942, „Forțele speciale navale japoneze de debarcare” (numite impropriu și „pușcașii marini japonezi”) au atacat baza strategică a Royal Australian Air Force din Golful Milne, din extremul est al Noii Guineea. Armata australiană și un număr de subunități americane au contraatacat, ducând la prima înfrângere de proporții a forțelor terestre japoneze din 1939. În același timp cu bătăliile importante din Noua Guinee, forțele aliate au atacat aerodrumurile militare japoneze aflate în constructie în Guadalcanal. Aliații au executat o debarcare amfibie în
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
baze japoneze de la Rabaul și tăierea liniilor de aprovizionare și comunicație ale inamicului. Succesul acestei operațiuni a pregătit calea pentru declanșarea campaniei trupelor de sub comanda amiralului Nimitz de înaintare spre Japonia prin cucerirea insulelor din aproape în aproape. Forțele Commonwealthului contraatacau în Burma, dar înregistrau succese limitate. În august 1943, Aliații occidentali au format un nou Comandament al Asiei de Sud-Est (SEAC) pentru a prelua responsabilitatea luptelor din Burma și India de la Comandamentul Indiei Britanice. În octombrie 1943, Winston Churchill l-
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
cazul unui atac teuton. Considerând această declarație un pretext suficient de bun, Marele Maestru teuton Ulrich von Jungingen a declarat război Uniunii polono-lituaniene. La început, armatele teutone au invadat Wielkopolska și Kuyavia, dar polonezii au rezistat, ba mai mult, au contraatacat recucerind Bydgoszcz (Bromberg). A fost semnat un armistițiu care a durat până pe 24 iunie 1410. Polono-lituanienii au folosit aceast răstimp pentru a se pregăti să respingă amenințarea teutonă "odată pentru totdeauna". Teutonii s-au temut de un atac venit de pe
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile din spatele pozițiilor de pornire. Această manevră era folosită deseori de mongolii
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
care înaintau din vale, amestecându-se în debandada retragerii către râu. Peste 200 de englezi au fost uciși în această acțiune. Între liniile englezilor se formase o spărtură largă. Generalii ruși au considerat că aceasta este o șansă de a contraataca și au ordonat înaintarea a două batalioane prin respectiva zonă. În momentul în care englezii se pregăteau să întâmpine acest nou atac, au fost date din nou ordine contradictorii de retragere. Colonelul care comanda flancul stâng al englezilor nu a
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
englezii i-au prins în focul încrucișat al celor două aripi ale batalionului. Manevra bine executată a englezilor, bunele lor calități de țintași și focul executat cu noile glonț Minie i-au făcut pe ruși să încetinească atacul. Englezii au contraatacat, iar ruși s-au retras. În scurtă vreme, reduta mare fusese recucerită de britanici, iar apărarea din centrul și stânga frontului rusesc a fost distrusă. Ultimul act al bătăliei s-a petrecut în extremitatea flancului drept al rușilor, unde nu
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]