10,570 matches
-
Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate contradicțiile pe care mintea omenească le descoperă necontenit în rezistența perpetuă a Realității. Universul cunoașterii este un univers deschis, revelând o structură fractală a Realității. Un capitol pasionant al cărții și, desigur, instructiv și fecund dincolo de tărâmul literaturii, este intitulat Măștile
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
citind sau scriind. Uneori îl surprindem scriind chiar poeme despre mopete, cum se întâmplă în secvența mopete și ipostazele. Bănuim și aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului însuși, de unde nu lipsesc contradicțiile generate de intersectarea mai multor regimuri ontologice și nici subminarea (auto)ironică a statutului, considerat multă vreme privilegiat, al creatorului. Însă aspectul cel mai semnificativ, caracteristic pentru înțelegerea modului de funcționarea a mecanismului poetic ivănescian, este recursul la o serie
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
în Legiune a lui Eliade. Și, pentru că veni vorba de Sebastian, sunt de părere că relația dintre el și Eliade ar trebui completată. Dl Țurcanu ignoră scrisorile din 1936-37 ale lui Sebastian către Eliade. Calde și prietenești, ele sunt în contradicție cu cauzele din Jurnal. La 25 iulie 1936, adresându-se Ninei și lui Mircea, le spune că "singura șluiț sursă... sunt banii împrumutați de la voi". La 14 septembrie 1937, Mihai îl roagă în scris pe Mircea: "La primirea acesteia, dă
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Iordan Datcu Petru Comarnescu (23 nov. 1905, Iași-27 nov. 1970, București) nota, la 2 iulie 1962, în jurnalul său: , Nu am avut un destin tragic, ci un destin dramatic, plin de contradicții, ciocniri, căderi, răniri, suferinți, dar și de satisfacții morale și intelectuale". A avut parte de acest cortegiu de insatisfacții și până la instalarea comunismului în România, jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte". Scris în 1955 și publicat în ,,Gazeta literară" din 21 martie 1957 sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei lumi atemporale, în totală contradicție cu directivele ,,realismului" socialist. De altfel, în ediția selectivă din opera sa, Ordinea cuvintelor, realizată, cum scria el, "în consonanță cu tînărul meu prieten, criticul Alexandru Condeescu" (Războiul cuvintelor), Nichita Stănescu va socoti poemul ca singurul reprezentativ pentru debutul său
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Iubirea omenească este ridicată la puterea comuniunii cu divinul: „Fă din sufletul meu/altar de rugăciune pentru tine! Ocrotește flacăra albă/ și așază-mă, candelă-vie,/ în templul inimii tale! ” (Altar de rugăciune). Acest tip de valori religioase aflate în fățișă contradicție cu o cultură materialistă, invazivă, nihilistă, reînnoadă firele ce ne vin dinspre marea noastră școală poetică interbelică și modernă (Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Daniel Turcea etc.), proiectând-o spre un posibil viitor, și totodată pa-riind pe potențiala demnitate
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
său Până când nu va cădea întunericul Până când verdeața va înverzi în întuneric Până când apa se va întoarce înspre sus Emigrantul nu va aranja integrarea sa (CH - Rorchbach, 14.12. 2000) EU ȘI FLUVIUL El curge... Eu sunt aici Aceasta este contradicția care mă naște Eu nu știu dacă sunt de mâncat El este bun de băut... Asta este esența deosebirilor dintre noi Eu îi văd fluviului toate tainele El nu-mi cunoaște geloziile El curge... în continuu (Unë dhe lumi) Eu
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
o spun eu, este o lege inexorabilă. Cei ce urăsc nu pot fi niciodata fericiți. Preopinentul meu mărturisea cu vocea aproape sugrumată "sunt profund nefericit pe toate planurile". Striga în el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de sine pe care o flutura cu dezinvoltura prostului fudul. Mintea sa era mereu în priză și într-o perpetuă acrobație, dând naștere unor rostogoliri de năstrușnice fantasmagorii. Mergea pe principiu că minciuna repetată devine
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
arimi, după cum ne spune Hesiod locuiau la marginea de miazănoapte a pământului cunoscut de greci (Theog., V, 304-306). Strabon localizează arimii în Asia Mică (XII. 8. 19; XIII. 4.6.), dar N. Densușianu arată că această afirmație este „în evidentă contradicție cu geografia homerică, hesiodică și cu legendele egiptene” (D.P., Vol. I., pag 238). În vremurile cele mai vechi, din care rămăseseră doar un ecou pe timpurile lui Homer și Hesiod, arimii erau populația cea mai răspândită pe teritoriul Traciei, Dunării
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
dezvoltare. N-aș insista asupra unor astfel de elemente, dacă autorul însuși nu le-ar acorda atâta importanță. Axiologia lui este puternic influențată de criterii extraliterare, cărțile fiind evaluate după afinitățile și repulsiile sale. Un cronicar umoral e, desigur, o contradicție în termeni. Dar, din nou, mi-e greu să înțeleg vehemența lui C. Rogozanu pe tema "grupurilor de influență". Nu justifica el subîmpărțirea culturii în asemenea câmpuri și nu era încântat de pragmatismul autorilor și criticilor ce reușesc să formeze
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
afirmațiile asupra lor pot fi reunite și puse, între ele, în legătură, așa încât în principiu un singur limbaj descrie lumea și are unitate internă; sau, în partea negativă, că nu există fapte sau domenii speciale, privilegiate, ferite de contaminare sau contradicție cu altele și trăind în spații logice proprii, independente, izolate". Este vorba, de fapt, de instrumentalizarea realității. Astfel, spune Gellner 4, "rolurile devin operaționale și instrumentale. Vechea stabilitate a structurii rolurilor sociale este pur si simplu incompatibilă cu creșterea și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
invocată aici, dar însăși istoria națională, cu episoadele ei de mutilare, suferință, strămutare, moarte. Ca și o bună parte din textele celei de-a doua secțiuni (dedicată "bolilor" culturii române contemporane), astfel de "analize" denotă naivitate și confuzie a criteriilor. Contradicțiile, de altfel, sar în ochi. La pagina 202, autorul declară: "Înainte de 1989, și pe mine mă încântau fantastic șopârlele strecurate de scriitorii români în paginile tomurilor lor. Cum puneam mâna pe o astfel de carte, simțeam că între mine, cititorul
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
pe măsură ce situația lui Lăzărescu se înrăutățește. Imersiunea în dramă așa începe, cu iluzia că există totuși personal competent care îl va salva mai devreme sau mai tîrziu. Însă finalul, aproape soporific din punctul de vedere al angajaților spitalului, este o contradicție live a ritmului "E.R". Mai mult, proporțional cu modul în care medicii încep să se miște din ce în ce mai mult cu încetinitorul, apar din ce în mai multe replici negru-umoristice, necesare tocmai pentru a umple spațiul pe care îl umpleau pînă
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt este și mai evident în proza indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Mărturisind public, simplu și cu mult farmec, că triumfurile mondene îl fascinează, George Banu închide gura malițioșilor, printre care mă număr și eu la loc de frunte. Principala calitate a lui Biță este evitarea, prin slalom elegant, a hipertensiunii polemice. Contradicția, cel mai vag flirt cu dialogul contradictoriu, ar crispa caracterul vizionar și creator al discursului său, al cărților sale menite din naștere să fie recitite. Lui Biță, dacă destinul, mai precis stilul, acesta îi este - să fie academician precoce - ei
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
o greșeală gravă. Mioara Avram, în Ortografie pentru toți (1990), consacră acestei oscilații un capitol ("s sau z?") în care explică datele problemei: aceasta "se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele, fie din pricina contradicției dintre scrierea cu s și pronunțarea cu șzț în unele limbi sursă (franceza și germana)" (p. 73). în noul DOOM, s-a schimbat ortografia pentru conclusiv și oclusiv - care se scriu acum concluziv și ocluziv, ca și concluzie și ocluziune
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
ni se pare chiar ciudat să le vedem incluse în aceeași serie. Chestiunea ortografiei s/z a fost mult discutată de lingviștii români - de pildă la congresele filologilor din anii '20; nici pe atunci atitudinile specialiștilor nu erau lipsite de contradicții: de pildă, unii partizani ai renunțării la â etimologic erau pentru menținerea lui s etimologic. Ov. Densusianu - unul dintre susținătorii scrierii cu s, chiar în cazuri în care pronunția era z (ca în poesie) - își argumenta poziția invocînd conotațiile culturale
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile) a fost străbătută, de la un capăt la altul, de această interogație despre sine, de la cele două volume de debut Pași pe nisip
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
și fără negare, fără întrebuințarea ponderelor materiale ce fixează valorile în cifre și cantități, a unei critici de valori imateriale, fără calificări, a unei critice de nuanțe și de sugestie". În expresie, claritatea, de sorginte clasică, l-a pus în contradicție cu obscuritățile de tip simbolist (vagul sau echivocul), dar situația a fost rezolvată de intervenția "omului deliberativ, capabil de a concepe și alte forme de cugetare sau de expresie decât cele ale temperamentului său". Criticul avea acum o modalitate de
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
un angrenaj complicat și, inevitabil, rezultatul nu este întotdeauna complet previzibil. Herbert Brun, un compozitor și filozof cu totul remarcabil, vorbea despre: "ultima mea piesă pe care încă n-am învățat cum să-mi placă". Dacă rezultatul sonor este în contradicție cu logica piesei, fie programul, fie datele trebuie modificate. Dacă nu există o astfel de contradicție, atunci voi învăța să apreciez produsul sonor. Recent am ascultat DARIA, opus în care (indiferent de variantă) materialul sonor este furnizat integral de ordinator
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
filozof cu totul remarcabil, vorbea despre: "ultima mea piesă pe care încă n-am învățat cum să-mi placă". Dacă rezultatul sonor este în contradicție cu logica piesei, fie programul, fie datele trebuie modificate. Dacă nu există o astfel de contradicție, atunci voi învăța să apreciez produsul sonor. Recent am ascultat DARIA, opus în care (indiferent de variantă) materialul sonor este furnizat integral de ordinator. Care este în acest caz rolul compozitorului? Continuând aceeași idee, programele mele sunt "comprehensive", a-tot-cuprinzătoare (în lipsa
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
o fină recepție a angrenajului cerebral, propunînd subtile disocieri în interpretare, și ștrengarul rătăcit prin galerii ilustre, îmboldit de pofta de a-și bate joc, de-a anihila. Curios, foarte curios, Gabriel Liiceanu poate fi întîlnit în ambele variante și contradicția nu pare să-l pună în încurcătură. Că se descalifică singur prin asaltul arogant și primitiv, faptul nu-l neliniștește". Cu certitudine. Nu pentru prima și foarte probabil nu pentru ultima oară se ivește acest termen stînjenitor: aroganță, în comentariile
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
eternității: numai ceea ce nu e real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și să poată forma o lume opusă acesteia, fără a-i șterge contradicțiile și ambivalențele. Privirea care îmblânzește aceste ambivalențe, fără a le anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
totalizatoare (spre exemplu, nu admite că o lucrare muzicală să fie în întregime tonala sau seriala sau să fie plasată într-un "mulaj"/tipar formal prescris); (8) include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și culturi; (9) integrează contradicțiile, (10) desființează opozițiile binare, (11) include fragmentările și discontinuitățile, (12) integrează pluralismul și eclectismul, (13) prezintă multiple semnificații, (precum) și multiple temporalități, (14) plasează semnificația și chiar structura în auditor, mai degrabă decât în partituri, interpretări sau compozitori.<footnote "1
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau de charturile cu șlagărele muzicii pop-, rock- sau jazz. footnote>. Putem constată aici o contradicție între (a) imaginea haosului, aceasta înțeleasă, la limită, drept imposibilitatea de a identifica o sumă de criterii obiective și de ancorare pe solul ferm al certitudinii și (b) lista lui Kramer în care claritatea cu care sunt formulate aserțiunile sugerează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]