432 matches
-
a fost ocupat de Armata a 9-a Germană. Bătălia, desfășurată între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916, a avut un caracter defensiv, la acțiunile militare participând alături de Armata României și un contingent din armata imperială rusă. Forțele implicate în contraofensiva Puterilor Centrale au fost preponderent germane, reprezentate de două grupări armate care atacau concentric, din Oltenia și din sudul Dunării. Concomitent, între 1-6 decembrie 1916, s-a desfășurat Bătălia de la Argeș, în care forțele germano-bulgare comandate de generalul August von
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
atacată la sud-vest de București și împinsă înapoi. Trupele germane care trecuseră deja Neajlovul au fost izolate. Situația devenise cu siguranță foarte critică"”. Forțele române au capturat câteva mii de prizonieri precum și importante cantități de material de război pe timpul acestei contraofensive și numai intervenția de ultim moment a Diviziei 26 Turce, pe 2 decembrie, a salvat gruparea lui Mackensen de la încercuire, oferindu-le germanilor răgazul de care aveau nevoie pentru a-și reface dispozitivul. În același timp, 2 ofițeri curieri care
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
inclusiv patru divizii din Waffen-SS și un format pro-nazist slovac. Pe 1 octombrie armatele rebele a fost redenumite în Armata 1 cehoslovacă în Slovacia, în scopul de a simboliza începutul reunificarii cehoslovace care ar fi recunoscută de către forțele aliate. O contraofensivă majoră germană a început pe 17-18 octombrie atunci când 35.000 de soldați germani au intrat în țară venind din Ungaria, care a fost sub ocupație militară germană din 19 martie 1944. Stalin a cerut ca avansarea celui de al doilea
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
Ele au transportat peste 9.000 de soldați sub comanda generalului John Burgoyne, inclusiv circa 4.000 de soldați germani, așa-numiții hessieni din Braunschweig și Hanau sub comanda baronului Friedrich Adolf Riedesel. Aceste forțe, dintre care unele participaseră la contraofensiva lui Carleton, au petrecut în provincie iarna dintre 1776 și 1777, întreținerea lor fiind plătită scump în provizii de către populația de numai 80.000 de locuitori a provinciei. Mulți din acești soldați au fost desfășurați în 1777 în campania pentru
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
-lea Parvez, regele Persiei între anii 590 -628 a început acest război, ca represalii pentru asasinarea împăratului Mauriciu (cca.539 - cca.602); și a realizat o serie de succese timpurii culminând cu cucerirea Ierusalimului (614) și a Alexandriei (619). O contraofensivă bizantină lansată de către împăratul Heraclius I în primăvara anului 622 a anulat acest avantaj, cu toate acestea război s-a terminat prin moartea regelui Khosrow la 25 februarie 628 (Frye, pp.. 167-70). Egiptenii nu iubeau pe împăratul de la Constantinopol și
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
numeric într-un sector îngust apărat de Divizia a 3-a mecanizată (3e DLM) și să spargă frontul. În plus, dat fiind faptul că francezii nu dispuneau de rezerve în spatele frontului, aceștia nu au putut să organizeze nici un fel de contraofensivă. Victoria germană a fost completă când corpurile de blindate germane au învăluit cealaltă divizie mecanizată franceză (2e DLM) prin flancul ei stâng. Corpul al III-lea belgina, care se retrăgea dinspre Liege, s-a oferit să îi ajute pe francezi
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
război pentru apărarea Patriei. Planul nazist era să extindă "Lebensraum" („spațiul vital”) german spre est, dar pretextul lor oficial era acela al apărării civilizației occidentale împotriva bolșevismului. Începând cu februarie 1943, după victoria de la Stalingrad, sovieticii au început o puternică contraofensivă împotriva armatelor germane, obținând, în luna iulie, o altă izbândă răsunătoare în bătălia de tancuri de la Kursk-Oriol. Până în februarie 1944, armatele naziste au fost forțate să se retragă spre vest, până la fosta graniță a Poloniei, dând speranțe că războiul se
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
tactic, operațiunea a pus în evidența calitățile de luptă ale unei armate germane, capabile încă de acțiuni ofensive. Dar în același măsură, a demonstrat și slăbiciunile generale ale aceleiași armate, respinse de Armata Roșie după numai 24 de ore de contraofensivă.
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
era distribuit țăranilor. Unirea Basarabiei cu România a dat naștere unui reviriment moral pentru românii de pretutindeni. Lupta de eliberare și Unire a Transilvaniei și Bucovinei s-a intensificat la maximum. Eșuarea ofensivei conduse de generalul german Ludendorff și succesul contraofensivei aliate condusa de generalul Foch a determinat capitularea Germaniei și semnarea armistițiului de la Compiegne la 11 noiembrie 1918. Pe de altă parte, Austro-Ungaria înfrântă pe frontul din Italia s-a dezmembrat iar națiunile subjugate de acum de fostul imperiu au
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
trebuia să înceapă imediat după finalizarea raidurilor aeriene, ceea ce nu le-ar fi lăsat germanilor timp pentru refacerea fortificațiilor, căilor de aprovizionare și de comunicații. Planul germanilor era total diferit. Wehrmacht pierduse inițiativa strategică și planificase recucerirea acesteia printr-o contraofensivă în vest sub numele de cod "Wacht am Rhein". Primul proiect al planului fusese finalizat în mare secret încă din octombrie 1944 și prevedea un atac prin Ardeni, o copie a campaniei încununată de succes din 1940 împotriva Franței. Planul
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
comunistă că atacurile date cu jumate de măsură nu pot străpunge liniile poloneze. Atât ofensiva sovietică, cât și contraatacul polonez au fost declanșate în același timp. În aprilie, sovieticii au cucerit orașele Grodno și Wilno, dar au fost respinși de contraofensiva poloneză. Armata poloneză s-a dovedit un inamic mult mai greu de învins decât își închipuiseră comandanții sovietici. Deși obiectivele atacului sovietic nu au fost schimbate, planurile Armatei Roșii au devenit rapid perimate, odată cu creșterea rezistenței poloneze și cu contraofensiva
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
contraofensiva poloneză. Armata poloneză s-a dovedit un inamic mult mai greu de învins decât își închipuiseră comandanții sovietici. Deși obiectivele atacului sovietic nu au fost schimbate, planurile Armatei Roșii au devenit rapid perimate, odată cu creșterea rezistenței poloneze și cu contraofensiva din aprilie. Incapabile să-și îndeplinească obiectivele, unitățile Armatei Roșii s-au retras și au început reorganizarea în vederea declanșării războiului polono-sovietic.
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
2-a Călărași" a fost angajată pe valea Curiței și a atacat spre dealul Bâtca Carelor, respingând inamicul spre dealul Chioșurile. Tot "Brigada a 2-a Călărași" fost destinată să sprijine alături de alte unități "Divizia a 6-a Infanterie", în contraofensiva generală preconizată pentru ziua de 13 august, luptă la care urma să participe și "Divizia 1 Cavalerie" întărită și ea cu 2 batalioane ale "Brigăzii de Grăniceri" și alte 2 batalioane ale "Regimentului 22". "Divizia 1 Călărași" a intrat astfel
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
Divizia a 7-a Infanterie". Cu mari pierderi - în special din rândul trupelor de cavalerie, linia dominantă a înălțimilor dintre Târgu Ocna și Grozești (astăzi Oituz), a revenit Armatei Române. "Brigada a 2-a Călărași" nu a participat inițial la contraofensiva din sectorul sudic (situat între văile Oituzului și Cașin), totuși a înlocuit pe pantele estice ale dealului Chioșurile (la NNV de Măgura Cașin) greu încercatele trupe ale "Brigăzii de Grăniceri" în data de 14 august, care s-au constituit în
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
elene din Epir și Macedonia. Divizia „Julia” a obținut o serie de succese la începutul atacului lor. Marele Stat Major elen a ordonat întărirea zonei atacate, care a fost trecută sub comanda Corpului al II-lea de armată elenă. Prima contraofensivă a grecilor a fost lansată pe 31 octombrie, fiind încununată cu un succes limitat. Italienii au reușit să cucerească pe 3 noiembrie Vovousa, la 30 km nord de Metsovon, dar a devenit clar că nu au efectivele și proviziile necesare
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a permis grecilor să transfere majoritatea diviziilor de la granița bulgaro-greacă pe frontul albanez. Această redispunere a trupelor i-a permis comandantului șef generalul locotenent Alexandros Papagos să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
unitatea Lancers) au luat ulterior parte la Asediul de la Kimberley din februarie 1900. În cuda regresului din urma înfrângerilor de la Colenso, Stormberg, Magersfontein și Spion Kop din ianuarie — și cu orașul Ladysmith aflat încă sub asediu — britanicii au organizat o contraofensivă cu cinci divizii de armată în Statul Liber Orange, în februarie. Forța de atac includea o divizie de cavalerie comandata de generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
generalul bur Piet Cronje fiind capturat în această luptă. Trupele britanice au intrat în Bloemfontein la 13 martie 1900 în timp ce orașul Ladysmith a fost despresurat. Bolile specifice condițiilor africane și războaielor începuseră să producă decese în rândul armatei britanice dar contraofensiva a continuat cu marșul spre Pretoria din luna mai cu o armată ce includea mai mult de 3000 de soldați australieni. Johannesburgul a căzut la 30 mai iar burii s-au retras la Pretoria în data de 3 iunie. Pușcașii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a devenit tot mai dependentă de soarta aviației germane ("Luftwaffe"). În ciuda faptului că desfășurarea luptelor în Libia erau influențate puternic de condițiile de deșert, Forțele Aeriene Regale Italiene au reușit să mențină în luptă aproximativ patru sute de avioane. În timpul primei contraofensive britanice, Regia Aeronautica a suferit pierderi grele până când germanii au atacat Grecia, când cea mai mare parte a forțelor terestre și aeriene britanice au fost trimise în ajutorul elenilor. În aceste condiții, forțele italiene au avut suficient timp pentru a
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
Mureșului mijlociu să atace armata română pentru a anula actul istoric înfăptuit la 1 Decembrie 1918 de Marea Adunare Națională a României și să ocupe întreaga Transilvanie. La data de 2 august 1919, grupul de armate române a trecut la contraofensivă, iar până la jumătatea lunii august armata ungară a fost învinsă. Budapesta a capitulat pe 4 august 1919, iar guvernul (ungar n.n.) s-a refugiat la Moscova.
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au început să fie
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au început să fie împinși pe pozițiile de start. Rebelii
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
în regiune. Luptele din partea de est a lacului Van a continuat de-a lungul întregii veri, dar fără rezultate importante pentru vreuna dintre părți. După recucerirea în august a celor două orașe, Ahmet İzzet Pașa a hotărât să treacă la contraofensivă la o săptămână după încheierea ofensivei rușilor. Trei corpuri de armată otomane (3, 4 și 16) au executat un marș de-a lungul litoralului Mării Negre. Pe 2 august, Armata a 2-a a început la rândul ei înaintarea. În vreme ce generalul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
asupra Vanului. Atacul otoman și-a pierdut vigoarea la sfârșitul lui septembrie și s-a oprit. Armata a 2-a pierduse aproximativ 30.000 de oameni, uciși sau răniți. În fața otomanilor, rușii și-au fortificat liniile și au răspuns cu contraofensive. În această perioadă, până la izbucnirea Revoluției Ruse, flota rusă a dominat în mod incontestabil regiunea Mării Negre. Restul anului 1916 a fost folosit de turci pentru modificări organizaționale și operaționale pe frontul din Caucaz. Aceste modificări au fost facilitate de lipsa
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Batălia de la Moscova (în rusă "Битва за Москву", în germană "Schlacht um Moskau") se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, și la contraofensiva ulterioară a Armatei Roșii (armata sovietică) dintre octombrie 1941 și ianuarie 1942 pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial, împotriva forțelor Germaniei Naziste. Adolf Hitler considera Moscova, (care era capitala Uniunii Sovietice și cel mai mare
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]