375 matches
-
ei, în condițiile Frontului de Est, ca și asupra diferendelor din sfera politică și militară etc. În acest sens prezentăm (Anexa 21) un raport întocmit de colonelui Victor Siminel, care, în timpul campaniei din Răsărit, a condus Secția a IV-a Contraspionaj al SSI-ului, iar după 23 august 1944, va deveni șeful Serviciului Secret. Respectivul Raport a fost întocmit la 23 octombrie 1944, când Armata română era angajată în campania antihitleristă, iar serviciile de informații ale noului aliat, temutul NKVD, a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
activității fiecărui serviciu, totodată și un control deplin asupra întregii activități în stat. Serviciul Special de Informații, structura cea mai importantă în cadrul sistemului românesc informativ, avea o plajă informativ/contrainformativă vastă în comparație cu celelalte componente ale lui, de la spionaj tactic la contraspionaj. Pe plan intern, urmărea întreg aparatul de stat al Românei, începând de la „Palatul Regal până la firmele de comerț”. Fără a acționa într-un regim strict de poliție politică, era împuternicit să supravegheze, de sus până jos și „în regim de
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
al minelor și membru în CE. 7. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei. 8. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, șef al Securității, originar din Brăila. 9. Heinz Gutman, șef al Serviciului Secret Civil. 10. William Suder, șef al contraspionajului. 11. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, șef al Serviciului de educație, cultură și propagandă al Armatei. 12. Alexandru Moghioroș, din Ungaria, ministru al naționalităților. 13. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, șef al Comisiei de control al
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în Timpul, Iași, august-septembrie 2009. Ghica Sergiu, Grupuri, comunități și instituții literar-artistice în România comunistă. Un studiu de sociologie a literaturii. Teza de doctorat în sociologie, UAIC, Iași, octombrie 2013. Ioanid Radu (ed.), Dosarul Brucan. Documente ale Direcției a III-a Contraspionaj a Departamentului Securității Statului (1987-1989), Editura Polirom, Iași, 2013. Petrescu Cristina, "Seven Faces of Dissent. A Micro Perspective on the Study Of Political (Sub)Cultures under Communism", în Alexandru Zub and Adrian Cioflâncă (eds.), Cultură politică și politici culturale în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de urmărire informativa specială identic cu cel al oricărui agent străin aflat în România, în slujba unui serviciu secret străin. Așa s-a nascut celebrul "Dosar Iancu" (numele codificat al lui Ion Iliescu), aflat în atenția "Direcției a II-a Contraspionaj" din cadrul DSS. Dosar întocmit, între 1970-1975, de colonelul Mircea Aurel, pe baza sintezelor provenind de la UM 0920/A și UM 0110. Cursurile de maskirovka (procedeele de dezinformare activă și tehnică acțiunilor sub acoperire), din cadrul "Serviciului A" al Directoratului I KGB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
impus persistent și decisiv în atenția istoriografiei naționale și universale, Nu este de fel întâmplător faptul că literatura de specialitate a înregistrat, deja, rezultate remarcabile, concretizate în contribuții de substanță și numeroase. Constatarea are în vedere și istoria spionajului și contraspionajului cu deosebire în epoca contemporană, un domeniu evident promovat anterior ca și în prezent, netăgăduit „încurajat”, fiind preferat publicului larg, dar nu numai acestuia, ci și specialiștilor sau editorilor. Sub aceste aspecte, lucrarea domnului Alexandru-Alin Spânu reprezintă, așadar, un reflex
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
pe reorganizarea instituției după rebeliunea legionară din ianuarie 1941. Tot atunci, L. N. Mihăilescu a editat Legea Sabotajului, unde, după o amplă recenzie a actului normativ, a expus cauzele care au stat la baza acesteia, inclusiv probleme de contrasabotaj și contraspionaj. Aurel N. Ghinea, fost prefect și inspector în Direcția Poliției și Siguranței Generale, a semnat în anul 1944 o lucrare intitulată Probleme polițienești, structurată în două părți: Siguranța țării, respectiv Străinul, din care, de interes pentru problematica abordată, este doar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
teritorial și din punct de vedere al materiei. Prima clasă, cea teritorială, se structura în informații de siguranță locală și informații de siguranță generală, iar din punct de vedere al materiei se distingeau informațiile politice, informațiile de interes militar și contraspionajul. În final au fost prezentate și etapele parcurse de la obținerea informației și până la efectul acesteia. Acestea erau culegerea, transmiterea, interpretarea, exploatarea (atribut al guvernului, care poate decide măsurile necesare) și răspândirea (aducerea, în timp util, la cunoștința tuturor autorităților interesate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care statuau scopul acestei structuri: „de a procura toate informațiile necesare stabilirii situației inamicului”. În continuare, pentru a avea rezultate notabile, un asemenea serviciu trebuia să dispună de mijloace de informații, de legătură, personal bine pregătit și un serviciu de contraspionaj. Erau bine precizate atribuțiile la nivel de armată, corp de armată, divizie, brigadă, regiment și batalion, organizarea serviciului la diferite arme, precum și modul de a interoga prizonierii și a studia presa străină. Tot aici a apărut, pentru prima dată, un
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
prima dată, un capitol intitulat «Serviciul Secret» care, „este dirijat la Marele Cartier General de către un ofițer de Stat Major, care este șeful serviciului” și se ocupa cu „toate chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis cât și acele ale serviciului de contraspionaj”. Organizarea sa era prevăzută în anumite puncte, indicate special, atât în zone militare, cât și în cele civile, dar pentru definitivarea problemei „vor urma instrucțiuni speciale care vor fi date la timp și personal secret”, ceea ce denotă doar intențiile de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nou set de Instrucțiuni cu privire la îndatoririle diferitelor eșaloane ale Serviciului de Informațiuni. Conform acestora, în organizarea structurilor informative la unități și mari unități trebuia să existe un serviciu al știrilor, un serviciu de informații secret (agenții „acoperiți”), un serviciu de contraspionaj și unul pentru cenzură. La nivel de armată, Serviciul Secret avea atât misiuni informative cât și contrainformative. Misiunea informativă a vizat recrutarea și instruirea de agenți „pentru executarea misiunilor speciale” și transmiterea datelor culese. În atribuțiile de contraspionaj intrau, printre
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
serviciu de contraspionaj și unul pentru cenzură. La nivel de armată, Serviciul Secret avea atât misiuni informative cât și contrainformative. Misiunea informativă a vizat recrutarea și instruirea de agenți „pentru executarea misiunilor speciale” și transmiterea datelor culese. În atribuțiile de contraspionaj intrau, printre altele, supravegherea și controlul suspecților și străinilor, liniile telegrafice și telefonice, împiedicarea propagandei inamice, paza căilor ferate, depozitelor și magaziilor. Serviciul Secret de la diferitele comandamente aflate în apropierea frontului „se bucură de oarecare independență”, fiind într-o corespondență
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de încredere și stimă reciprocă între cele două armate”, ce trebuia menținut și apărat împotriva acțiunilor subversive ale dușmanilor. Erau prezentate și precizate atât noțiuni teoretice, cât și instrucțiuni practice, privind funcționarea serviciului de contrainformații, manifestările ostile statului și armatei, contraspionajul, contrasabotajul, contraterorismul și contrapropaganda. Regimul comunist, instaurat în România începând din 1945, a interzis orice menționare a acțiunilor și serviciilor de informații din perioada anterioară. Abia după mijlocul anilor `60, când politica de independență față de U.R.S.S. trebuia compensată cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
subordinea Comisiei de lichidare, avea la conducere pe locotenent-colonel von Tscheppen, care se ocupa „numai cu afaceri strict militare” ale statelor vecine Ungariei. Practic, misiunile acestei structuri s-au referit la penetrarea statelor-majore ale marilor unități, ale comandamentelor, spionajul și contraspionajul militar. În România, activitatea acestora s-a dovedit „bine determinată” și a reușit să publice, în clandestinitate, ziarele „Ardealul”, „Viitorul” și „Înfrățirea”, însă atât tipografia, cât și colaboratorii au fost descoperiți și anihilați. Conducerea grupei din România o aveau locotenentul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de unde au cumpărat câteva sute de cartușe. În continuare, au inspectat Sulina, unde exista o celulă de spionaj compusă din Sava, mecanic la uzina electrică a orașului, și un oarecare Filat, din Chilia-Veche. Comisarul Rădulescu a continuat colaborarea în domeniul contraspionajului cu Divizia 10 Infanterie și a oferit, în continuare, agentului acoperit acte și documente cu aspect de autenticitate, în scopul aprofundării ramificațiilor spionajului sovietic în Dobrogea. Din păcate, la 25 mai 1927, datorită unui eveniment altminteri demn de laudă, acțiunea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
coordonarea, culegerea, analiza și exploatarea de date utile privind inamicul. Împreună cu trupele combatante de pe toate fronturile, structurile informative și contrainformative, reorganizate și profesionalizate, au asigurat, în 1917, un flux continuu de date privind inamicul, concomitent cu desfășurarea unor acțiuni de contraspionaj din cele mai eficiente. În cursul anului 1918, armata română a suferit, alături de conducători și populație, vicisitudinile războiului. Probabil că militarii, adevărații câștigători ai bătăliilor din vara anului 1917, au avut sentimente contradictorii la vestea încheierii unui armistițiu. Pe de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de întocmire a buletinelor informative și transmiterii acestora de la unități către eșaloanele superioare. Un accent deosebit a fost pus pe întărirea Biroului 2 - contrainformații - de la toate eșaloanele, care trebuia să acopere patru paliere: al știrilor directe; al informațiilor secrete; de contraspionaj; al cenzurii. O colaborare cu Secția Topografică și cu Secția de Observație, în scopul întocmirii și obținerii de fotografii, hărți, planșe topografice și topometrice, a fost prevăzută în vederea eficientizării activității informative. Un Adaus al acestor norme, cu referire la căutarea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
vedere al organizării, Biroul 1 se ocupa cu studiul armatelor străine și al obținerii de informații directe, în timp ce Biroul 2 avea misiuni legate de procurarea de informații secrete din străinătate și studiul teatrelor de operații, precum și de desfășurarea acțiunilor de contraspionaj. Nu în ultimul rând, pregătirea profesională a personalului care să activeze, în caz de nevoie, în comunitatea informativă era o altă misiune importantă a Secției, de care s-a achitat conștiincios. Un alt material, pe aceeași temă (ordinul 884/28
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
idei: să existe și pe timp de pace la Marele Stat Major, la Corpuri de Armată și la Divizii un Birou Informații; Marele Stat Major să se ocupe, printre altele, cu organizarea și funcționarea unor școli de agenți pentru spionaj, contraspionaj și traducători; înființarea unui serviciu de propagandă, prin care să fie întreținut moralul soldaților în timpul campaniei, respectiv demoralizarea militarilor inamici; înzestrarea tehnică necesară pentru desfășurarea în bune condiții a activității informative și contrainformative. Alături de trupele combatante, structurile informative și contrainformative
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
trupele combatante, structurile informative și contrainformative militare, reorganizate și profesionalizate, au asigurat un flux continuu de date privind inamicii mai vechi (Puterile Centrale) sau mai noi (bandele bolșevice și ucrainene, armata bolșevică ungară etc.), concomitent cu desfășurarea unor acțiuni de contraspionaj eficiente împotriva noilor amenințări asimetrice, care au continuat și în perioada următoare, în scopul de a întăriri și edifica securitatea României Mari. La mobilizarea armatei române (28 octombrie/10 noiembrie 1918), structurile de informații s-au divizat, la Marele Cartier
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
s-a aflat la conducerea Biroului de Contrainformații, care a primit următoarele componență: - Serviciul de spionaj (maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de contraspionaj și a reprezentat instituția la procesele de spionaj, în calitate de expert. La data respectivă, factorii de decizie au constatat lipsa unui serviciu al presei, necesar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de contraspionaj și a reprezentat instituția la procesele de spionaj, în calitate de expert. La data respectivă, factorii de decizie au constatat lipsa unui serviciu al presei, necesar pentru propagandă în țară și străinătate, atribuții executate „în măsură redusă” de către Subbiroul 2/Biroul 2
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost prevăzut în Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații emise la 20 februarie 1917, unde a fost menționat pentru prima dată Serviciul Secret, cu atribuții în „chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis, cât și acelea ale serviciului de contraspionaj”. Șeful acestui Serviciu Secret trebuia să fie ofițer de Stat Major, personalul și fondurile aflate la dispoziția sa intrând în categoria celor „speciale”, iar ordinele primite și rapoartele înaintate aveau ca expeditor, respectiv destinatar, doar pe șeful Biroului Informații. Aceste
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care le-a distribuit în toată Europa. Din structura informativă sovietică aflată la Berlin au fost identificați: Evdur, însărcinat cu repatrierea civililor și prizonierilor de război, cunoscut organizator al masacrelor de ofițeri ruși de la Vologda (1918); Peters, șeful Serviciului de Contraspionaj; Anski, șeful Serviciului de Spionaj, ajutat de Bobrevnisky și Marta Zaralska (baroana Nitz); agenții David Rosenblum și Karl Kenner, care activau și în favoarea Serviciului de Informații polonez. Serviciul de Propagandă era dirijat de Parvud Helphand, care a organizat grupuri ruse
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în cea de șef al Serviciului de Siguranță al Dobrogei, fiind apreciat de directorul D.P.S.G., Eduard Ghica. Ulterior, neînțelegerile profesionale cu Romulus P. Voinescu, noul lider al D.P.S.G., și anumite dubii asupra corectitudinii financiare în derularea unor acțiuni de spionaj/contraspionaj au avut ca rezultat destituirea din funcție, licențierea din serviciu și chiar arestarea sa, împreună cu câțiva subalterni. În urma unei verificări a inspectorului general al Polițiilor, Caton Călugăreanu, Parchetul Constanța a fost sesizat contra lui Mihail Moruzov și a deschis acțiune
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]