417 matches
-
pe care seria lui Luca P. pare să-l fi terorizat. Dar "le clou" pare să fi fost Elpi însuși, întrucât statura îl așeza automat la coada grupei iar "tovarășul elev Pițu" se amuza a bate pasul de defilare în contratimp, mai ales când era "revistă de front". Specializarea se numea "cercetare și diversiune" iar cursurile urmăreau formarea deprinderilor de observare a mișcărilor inamicului. După 1990, când s-au intersectat (la editură, apoi în holul "laboratorului fono"), nici unul nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
drept care își reîncepe escapadele. Dezamăgită atât de Gabriel care o înseală. cât și de Paris unde simte că se ofilește (marele oraș înfățișându-i-se ca o postmodernă curte a miracolelor), Iulia se-ntoarce în aseptica și ordonata sa patrie. Contratimpul funcționează și de data aceasta; libertinul Gabriel, părăsit de toată lumea, își dă seama de viciul absurd în care se zbate. Împăcarea cuplului destrămat este temporară, de vreme ce desfrânarea lui Gabriel capătă proporții clinice: este surprins de Iulia în timp ce-i seducea sora
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
descripții au gustul aforismului, ca de pildă: Căutarea obsesivă a purității este pentr·u creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se agită personajele capătă o și mai mare expresivitate, sun incidența gloselor autorului, fie că e vorba de meditație filosofică, de frivolitate relaxantă sau paradox în contra ideilor primite de-a gata. Memorabile sunt comentariile și formulările privind muzica
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cruzimi lexicale à la Philip Roth, așadar tocmai prin surdina stilistică pusă emoției unice cu care eroul nostru retrăiește acele scene de dependență a înamoratului sedus de atletica, ritualica, mămos-glaciala, înmiresmata Hanna, parte într-un vodevil al provocării erotice, cocteil, contratimp sau alternanță de felurite sentimente, crize și fantezii. Romancierul evită să numească, preferând să sugereze anume gesturi (Hanna trecând cu degetul peste cotoarele cărților în camera de lucru a profesorului de filosofie, tatăl lui Michael; Hanna simțindu-se acasă la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Victor Francés nu pregetă să refacă din interiorul unor scene trăite, dar și din surse indirecte (supoziții, colaje sonore și vizuale) viața profundă a Martei (ratată prin moarte), avându-se mereu prezent pe sine și propria narațiune, substitut târziu al contratimpului comunicării în care sunt prinse cam toate personajele. Asimilând drama aferentă, naratorul va ieși din umbra tăcerii, relatarea fără constrângere a faptelor, condiția mărturisirii fiind o eliberare de orice presiune psihică, fie că e vorba de vinovăție, conștiință încărcată, remușcare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Origen că „stînca pe care nici o sămînță nu Încolțește este sufletul omului Împietrit de nepăsare”. Marcu Ascetu spunea „din nepăsare se naște uitarea”. Or, scopul pajului terapeut este tocmai a induce În Cătălină această stare „utilizează plictisul (accedia) durerea, inferioritatea, contratimpul, asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi avut el În minte și structurarea unui univers poetic complementar retoricii stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
of Benjamin Button/ Strania poveste a lui Benjamin Button -, inclusă în antologia Tales of the Jazz Age/Întîmplări din epoca jazzului, ne confruntă cu faimosul erou (născut bătrîn) a cărui viață se derulează descrescător (o parabolă a insului situat în contratimp cu propria lui istorie). Povestirea principală din Babylon Revisited and Other Stories/Un diamant cît Hotelul Ritz și alte povestiri, cuprinsă în titlu, radiografiază, simbolic, anii crahului american, punînd în centrul tabloului epic un alt cuplu problematic. Colecția de 17
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o farsă a directorilor hollywoodieni, lovind un figurant nevinovat, intră în casa unui mare producător, amăgind o familie din Kansas
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și fără sfârșit?/ Niciun răspuns nu se naște/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp) De data aceasta, trecutul nu mai poate fi nici măcar reconstruit imagistic sau simbolic. Pierdute sau indescifrabile pentru femeia matură de acum, bucățile de timp ale universului copilăriei sale par să devină inaccesibile sufletului prea obosit al autoarei. Teama că prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voi mai citi/ Durerea mersului de-acum,/ Când clipele obeze/ par ani și anii epoci/ Nehotărâte și fără sfârșit?/ Niciun răspuns nu se naște/ Decât când nimeni nu mai are/ Nevoie de el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp). Același tip de trăire e încercată și în Urcarea muntelui (1985), volumul de poezie al Ilenei Mălăncioiu, unde "poemele pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar absența spiritului de aventură a copilului îl înrăiește și îl perturbă și mai mult pe Jim. Nebunia se instalează, insidioasă, în craniul bărbatului, pînă la epuizarea oricărei urme
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dienst des Kaufmanns. Die Zeitgenossen werden nicht müde, sie zu bewundern.“ Flaneurul parcurge arcadele luminate de felinarele cu gaz ca și cum ar parcurge propria sa cameră, iar raportul cu vitrinele și, mai exact, cu mărfurile expuse este esențial. Ezitant, aflat în contratimp cu ritmul mulțimii (în pas de broasca țestoasă, notează Benjamin), flaneurul nu este un consumator. Atitudinea sa nu este estetică, nici economică: el este un observator al pieței, devenind, în timp, o marfă a acesteia. „Empatia“ în relația sa cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
picioare „În apă!”; La semnalul „Pe mal!” toți jucătorii vor sări înapoi „Pe mal”, cu spatele . Foarte important, comenzile jocului se vor repeta cu viteză (de mai multe ori aceeași comandă ). Jucătorii care nu sunt atenți și se află în contratimp față de comenzile jocului sunt scoși din joc. Câștigă cel care nu gresește și rămâne ultimul. Variantă: Se pot stabili două echipe: broscuțe și brotaci. Ultimii doi jucători din echipa broscuțelor se vor întrece cu ultimii doi jucători din echipa brotacilor
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
te iubeam, rămâneai același tip bine, pentru ca peste o oră să animi masa cu cântecele tale arhicunoscute de noi, dar care rămân acum veșnic necântate. Nu mâncai niciodată odată cu lumea, aveai un talent al tău de a fi mereu în contratimp cu toții, cu alte cuvinte erai un original. Aveai simțul concretului mai dezvoltat ca la alții, parcă te-ai fi născut din altă mamă, dar ochii albaștri ai ei te făcea de-al nostru. De fapt, dădeai impresia că știi mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
duratele mari prezente în extremele temei și duratele mici din interiorul temei, această construcție ritmică fiind desfășurată contrapunctic la cele patru voci corale. G.P. da Palestrina Elemente ritmice ca: repetarea (izoritmia), combinarea duratelor cu pauze, augmentarea sau diminuarea valorilor, sincopa, contratimpul, anacruza, vor caracteriza creația compozitorilor clasici, dar și romantici. Acestea le putem observa din exemplele din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 174, unde găsim succesiuni de durate scurte și combinații de pauze, ce imprimă mai mult dinamism și energie desfășurării muzicale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
nefericit, ambiguu și fără orizont; o oboseală nesfârșită și inutilă. Își făcea probleme înainte de a ajunge la rezultatul final. Femeia stârnită din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Drepturile Cioroilor sau cum i-o zice, puțoiu care mă tot bate la cap. — Alo dle Marshall? Aici D.S. Robertson. — Încerc de multă vreme să dau de dumneavoastră ca să stabilim o Întâlnire... — Da, se pare că am tot fost În contratimp. Mâine la două vă convine? — Da, e În regulă. Să vin eu la dumneavoastră la birou? — Nu, nicidecum, m-ați tot așteptat până acum, o să vin eu la dumneavoastră, Îi zic eu. Pun receptorul În furcă, iar o lumină plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Subiectul operei, inspirat de farsa Box and Cox scrisă de J. M. Morton în 1847, a dat naștere expresiei Cox and Box arrangement/situation prin care se înțelege că două persoane nu reușesc să se întîlnească niciodată, fiind mereu în contratimp, așa cum erau cele două personaje din opera respectivă: un pălărier care lucra ziua și un zețar care lucra noaptea și cărora proprietăreasa le închiriase (fără ca ei să știe) aceeași cameră, pînă în ziua în care unul din ei și-a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ironie a "viceversei" din finalul tragicomicei Două loturi, de pildă, este punctul culminant cu deznodământ dramatic precedat gradual de o suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde, ci, mai degrabă, antrenate într-o confruntare zadarnică, soldată invariabil cu eșecul penibil al omului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și toamna vine într-o doară Și simți că vrei și simți că nu mai poți. Noi ne-am pierdut pe drum de-atâta timp, Tot rătăcim, bezmetici, printr-o plagă, Îndurerați, bolnavi, lipsiți de vlagă, Trăind confuz, stupid, în contratimp. Ne sinucidem prin cuvinte mari, Și așteptăm minuni contradictorii, Ne înfrățim, zâmbind, cu detractorii, Din plopii fără soț ne facem pari. Suntem asediați de-un trai dement, Reduta noastră a ajuns ruină, Noi punem la revere câte-o vină Și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
rotindu-se și Învârtindu-se, marcându-i progresele prin iarba Înaltă. După zece pași, pantalonii Îi erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cremoneză, se ridică și, în liniștea adâncă a aulei, declară: — Candidatul vostru nu are vârsta potrivită pentru o asemenea putere. Știu că sunt singurul care are curajul s-o spună, sublinie, privind în jur. De obicei intervențiile sale erau în contratimp, calculate și temute. Glasul lui era un amestec de sunete tăioase, întotdeauna profund, adesea ironic. Acum însă, prietenii și dușmanii îl ascultau în liniște, iritați, pentru că, deși cu multă greutate, ajunseseră la o înțelegere. — Tinerețea lui Gajus Caesar, dinaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât drumul - e oare ceva distinct de obscura viață natală intrauterină, a somnului fără vise, dar cu o simțire inconștientă a vieții, de dinainte de naștere, dar de după concepție? Și iată de ce, când încep să visez la o experiență mistică în contratimp, ori mai bine zis în retrotimp, numesc murirea deznaștere, iar moartea e altă naștere. „Părinte, în mâinile tale îmi încredințez duhul meu!“, a strigat Fiul (Luca, 23, 46) murind, deznăscându-se, în nașterea morții. Sau, potrivit altei Evanghelii (Ioan, 19, 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]