225 matches
-
arsenal de justificări. Libertatea spiritului se realizează în măsura în care omul are curajul să ridice la nivelul propriei sale conștiințe nocivitatea discuțiilor triumfurile și vexările lor -, veritabile școli ale bolii spiritului, unde fiecare întrevede falsele motivații ale celuilalt, ignorînd în același timp convenționalismul propriului său spirit fals motivat. Adevărul esențial constă în faptul că falsa motivație se află în forul interior al tuturor oamenilor și că singura cale a acestora de a se elibera de ea în măsura posibilităților este combaterea ei în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ne oprim în următoarele pagini. Teseida sau Cartea lui Tezeu (1339-1341) este un poem boccaccesc amplu, care are pretenția de a rivaliza cu Eneida lui Vergiliu sau cu Tebaida lui Stațiu, sau măcar să le urmeze exemplul, însă se resimte vădit convenționalismul unor situații sau al unor personaje. Poemul nu își propune să surprindă viața sau personalitate lui Tezeu, ci o poveste de dragoste a doi tineri tebani, Arcita și Palemone, care s-au îndrăgostit de aceeași fată, Emilia. „În pofida titlului și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
același fel adversarului. Amenințarea cu indexul drept este mai agresivă decât cea realizată cu indexul stâng 89. Dacă realizăm o comparație a gestului din punct de vedere sintactic și din punct de vedere semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
noi nu putem prinde decât „fenomenul”, „lucrul în sine” scăpându-ne întotdeauna. În acest sens se va întreba Nietzsche de unde vine acest „instinct al adevărului”? Când, de fapt, dominant este „instinctul de a forma metafore.” Iar Mauthner, observând arbitrarietatea și convenționalismul limbajului (în sensul de nemotivat și nu de aleator) le va considera o „debilitate” cognitivă a aceatuia, ba chiar și una acțională, spunând că limbajul nu este decât o convenție, ca regula unui joc; cu cât cei ce participă la
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cunoașterea fenomenală, hermeneutică și-a dovedit de cele mai multe ori validitatea prin efectele sau eficacitatea acțională; or, în general, cunoașterea este în vederea acțiunii, căci omul, deși împins de instinctul curiozității în actul cunoașterii și-a verificat cunoașterea în acțiunea practică. Însuși convenționalismul și arbitrarietatea limbajului văzute de autorii menționați ca o „debilitate” a acestuia au constituit totuși și o imensă resursă de a accede la cele mai complexe teorii și legi științifice prin potențialul de abstractizare și generalizare aflat în limbaj. Chiar dacă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
punctul său de vedere, separarea sau distincția dintre semn și lume este o ficțiune. Comentându-l pe J.-M. Lefebvre, Jean Baudrillard expune transformarea referentului în simulacru, precum și "nostalgia" semnului de a-și găsi motivarea totală și de a depăși convenționalismul. Pentru sociologul și filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mereu prezent în scrisorile adresate în mod sigur lui Cotta Maximus. Mai mult, în scrisorile adresate lui Cotta Maximus se remarcă o atmosferă foarte diferită de cea din epistola II, III: o mai mare apropiere aici și un mai mare convenționalism în corespondența cu Cotta. Legăturile cu Cotta sunt de prietenie, dar destul de distante: la un moment dat Ovidiu însuși exprimă îndoieli asupra existenței unei astfel de prietenii, sugerând că aceasta a fost un rod al fanteziei sale. Prietenia cu Paulus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Casandra, studentul regizor a utilizat în mod ingenios sala, adică spațiul ce înconjoară parterul, transfor mându-l într-un ideal loc de execuție pentru marșurile forțate, alergările și instrucția grupei de soldați. Atragerea spectatorilor în realitatea puternică a jocului și distrugerea convenționalismului fals teatral se obține fără ostentație și acțiuni excentrice. Captarea e directă, plină de simplitate, stabilindu-se noi relații calitative între actori și publicul chemat să reacționeze la provocarea directă... (Mira Iosif) Adevărat! Rebelii nu mai protestează, Drumul spre înalta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Termenul Zen este echivalentul cuvântului dhy³na din limba sanscrit], care înseamn] meditație. Originea să se reg]sește în Chină, fiind asociat cu prec]dere practicii meditative. Ins] este cu totul opus codurilor de conduit] moral] și ritualurilor practicate prin forță convenționalismului. Atunci când o tradiție devine prea stufoas] în reguli, coduri și proceduri, „metodă” se poate transforma într-un „scop” în sine. În plus, prolifica orientare filosofic] și scolastic], pe care a cunoscut-o tradiția indian] dup] Buddha, a eclipsat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoscut-o tradiția indian] dup] Buddha, a eclipsat într-o oarecare m]sur] tradiția profund meditativ] inițiat] de c]tre acesta. Astfel, maeștrii Zen recurgeau la istorioare, paradoxuri, parabole și exerciții meditative numite koans pentru a șocă mintea subjugat] de convenționalismul regulilor și al practicilor. Aceast] perspectiv] se dovedește a fi util] mai degrab] pentru practicarea moralei decât pentru teoria eticii; ea subliniaz] leg]tură intrinsec] dintre practicarea moralei și transformarea interioar] a individului. În acest sens, maeștrii Zen au inițiat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt superiori în mod natural celor slabi. Pe de alt] parte, Protagoras susține c], desi legile și morală sunt creații morale care variaz] de la o societate la alta, ele sunt totuși obligatorii pentru ființele umane. Pentru Platon ins], chiar si convenționalismul nesceptic al lui Protagoras este nepotrivit. El afirm] c] exist] o realitate moral] imuabil], dar pe care societ]țile umane și practicile lor variate o ignor]. Că orice alt tip de cunoaștere, cunoașterea a ceea ce este bine depinde de capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel de fragmente, literatura lui e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
lui a privi, din acel moment avem o impenetrabilă distanță dintre ceea ce se spune și ceea ce se vede, dintre vizual și oral/scris. Începând cu secolul al XVII-lea, raporturile epistemice dintre a vedea și a spune s-au sofisticat. Convenționalismul și abstracționismul gândirii moderne se află în acest joc clar-obscur între vizual-reprezentare-spus. Limbajul ca diferență a așezat tot felul de convenții între ceea ce se spune și posibilitățile obiective ale exteriorului, ale relațiilor cu lucrurile. Reprezentările, cu toate că sunt parte de imaginar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră) sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera ludică de a șoca prin reprezentarea sistematică a inversului celor previzibile: șeful care se plânge că este șef pentru că este deștept, subalternul care vede în înaintare un blestem, bărbatul care refuză femeia gospodină pentru o soție frivolă care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi datorăm unele succese ale liricii noastre. Există însă și cazuri când «fugarii», nerezistând ritmului accelerat al cursei, au fost readuși în «pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât e vorba aici de poezia de dragoste (unde rutina, convenționalismul și tonul declarativ n-au lipsit, ba se mențin și azi), nu e lipsit de interes să vorbim despre tentativa de evadare din «obișnuit» inițiată pe cont propriu de trei din poetele noastre (Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu). Tustrele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
știință descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte, și pe de altă parte ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului de până la noi, dar să și intrăm în canon, așa încât literatura să nu fie completă fără cartea pe care tocmai am scris-o. E aici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
naturalistului sunt construite conform anumitor convenții artistice. Constatăm mai ales dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, cât de mult se aseamănă romanele naturaliste în ce privește alegerea temei, tipul caracterizării, evenimentele selectate sau admise, modul de a dirija dialogul. Observăm, de asemenea, convenționalismul extrem prezent chiar și în cele mai naturaliste drame nu numai în privința alegerii cadrului scenic, dar și în modul în care se tratează spațiul și timpul, în modul în care este decupat și condus dialogul așa-zis realist, în modul
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
care se tratează spațiul și timpul, în modul în care este decupat și condus dialogul așa-zis realist, în modul în care personajele intră și ies din scenă. *5 Oricare ar fi deosebirile dintre Furtuna și Nora, ele împărtășesc acest convenționalism dramatic. Dacă admitem că trăsătura distinctivă a literaturii este "ficțiunea", "invenția" sau "imaginația", atunci când vorbim despre literatură ne vom gândi la Homer, Dante, Shakespeare, Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care mai târziu se vor grupa sub numele de secesioniști, printre care și Franz von Stück, înrudit ca viziune cu poeticul Arnold Böcklin, dar cu timpul căzând în convenționalism"439. În același timp, Jacques Lassainge descrie această experiență ca excesiv de academică și deceptivă, sugerând faptul că mediul francez a avut un impact mult mai mare asupra artistului. Și Theodor Enescu, care își dedică o bună parte din activitatea sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influențe din miniaturile orientale, cu motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o banalitate dobândită prin îndelungă repetare), descifrăm o notă monumentală, ca și o anumită demnitate, o grație majestuoasă"527. Unul dintre tablourile care poartă vizibil amprenta picturii lui Gauguin, dar și a artei bizantine, este și Tripticul cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simț ascuțit al ordinii sociale. Au o gândire logică bazată pe plenificare și mijloace. Ca aspecte esențiale ale imaginii de sine se remarcă amabilitatea, responsabilitatea și respectul. Atitudinea persoanelor cu acest tip de dispoziție spre consum este caracterizată prin precauție, convenționalism și preferință pentru produse catalogate ca fiind de Încredere. Sunt atrase de un design practic al produselor, de evaluarea corectă a acestora prin preț și durabilitatea calității. În rolul de consumator sunt responsabili, corecți, ușor rigizi, meticuloși și preocupați de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]