765 matches
-
al mișcării în istorie. Suferința colectivă îndeosebi capătă un rost moral și o valoare metafizică, ea fiind transcendere în absolut, mântuire. Nimeni n-a formulat poate mai bine ca Bălcescu acest paradox al suferinței: "Adesea, din covârșirea răului iese binele". Conversiunea suferinței în energie revitalizantă ține, fără îndoială, și de acea psihologie de retardatari ilustrată mai ales de Dinicu Golescu. Secolul XIX, până târziu, e plin de mărturii istorice și literare în acest sens. Dar se poate invoca și numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a rațiunei este nimic pe lângă chinul meu de azi" (Eminescu: 2011, II, 267). Un alt aspect al diferenței dintre hipertext și hipotext vizează utilizarea, în [Scrisoarea lui Dionis], a unui efect la limita dintre retorică și poezie, obținut printr-o conversiune a clasei morfologice cu totul surprinzătoare, pe care hipertextul o pierde. (H2) Ah! Cât ești de frumoasă și cu cât ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă ești! (Eminescu: 2011, II, 57). (h2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
emancipării complete, atât la nivel social, cât și individual. Această situație se recunoaște în stilul arhitecturii postmoderne, care recurge des la bricolaj, la "citări" din epoci sau stiluri anterioare. Aici "post-" introduce sensul succesiunii, al diacroniei, indicând "ceva asemănător unei conversiuni: o nouă direcție după cea precedentă"156, în timp ce cronologia lineară este o idee tipic modernă (Lyotard afirmând în numeroase rânduri că nu aceasta trebuie să fie interpretarea postmodernismului, în termeni periodizatori). A doua notă vede în "post-" o despărțire de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dublă subordonare simultană) cât și al frazei (când avem propoziția dublu subordonată simultan). 1. La nivelul propoziției: Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană se poate exprima prin următoarele părți de vorbire: a) „adjectiv sau alte părți de vorbire devenite, prin conversiune, adjective (numeral, interjecție, verb la supin): Un glas s-a-nălțat amar. Venit-au zece din război. L-a făcut scârța - scârța. Pe băiat îl crezusem de însurat. b) substantive sau substitute ale acestora în acuzativ fără prepoziție sau cu o prepoziție
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimă: i. prin adjective și participii care se acordă cu regentul nominal în gen, număr și caz: Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă (M. Eminescu, op. cit., p. 93) Aici se încadrează după părerea noastră și adjectivele provenite prin conversiune din adverbe (care la unii cercetători sunt considerate adverbe cu funcție de atribut circumstanțial), de tipul: ...te-arăți... împotrivă; îl cunoșteam altfel (GRS, p. 153) etc. Exceptând adverbul cum - care are o situație specială și care poate funcționa ca atribut circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
loc (nu atribut circumstanțial). Despre adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial putem vorbi și în comunicări de tipul l-a făcut scârța scârța sau de tipul noi ne-am întors amândoi, datorită faptului că interjecția și numeralul au devenit aici, prin conversiune, adjective. Tot adjectiv cu funcție de atribut circumstanțial considerăm și ceea ce unii cercetători numesc verb la supin, în exemple ca: pe fată o crezusem de măritat (după V. Hodiș, art. cit., II, p. 114). ii. prin substantiv fără prepoziție în cazul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
inversează: realitatea e pur și simplu în-ființată acum de litera moartă a cărții, și nu recreată imaginar din sevele memoriei afective, ca în À la recherche du temps perdu... Scriitorul insistase deja, într-unul din foiletoanele sale de tinerețe, asupra conversiunii emoțiilor estetice (care sunt directe, nemediate) în trăiri intelectuale, singurele făcute să bucure sufletul devoratorilor de artă și de literatură. Interesant e că timpul joacă și el un rol important, îndepărtându-l pe om de natura percepută nemijlocit cândva, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Structurarea ansamblului numelor de lucruri se apropie mai mult de organizarea lexicului comun decît cea înregistrată în cazul numelor de persoane. Astfel, numele de locuri folosesc un sistem bine dezvoltat de formanți lexicali (în primul rînd sufixe și determinanți), precum și conversiunea ca formă de onimizare, în timp ce numele de persoane apelează și la aceste modalități, dar și - mai ales - la trunchiere (pentru formarea hipocoristicelor, așa cum s-a văzut mai sus în cazul „familiei“ onomastice a prenumelui Constantin), care la apelative și la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aplicat numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea fenomenului, demersuri specifice. S-a afirmat, pe bună dreptate, că apariția numelui de loc constituie, de fapt, o conversiune lexicală sui generis, pentru descrierea și caracterizarea căreia sunt necesare trei abor dări complementare și, în același timp, integrate unei viziuni unitare, înglobatoare. Este vorba de stabilirea originii, a etimologiei și a genezei numelui de loc. Cele trei aspecte repre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care coboară analiza. Pentru specificul demersului de față ni se pare potrivită situarea analizei la un nivel care să fie deopotrivă relevant științific și accesibil cititorilor. Au rezultat, astfel, cîteva ipostaze toponimice fundamentale, pe care le prezentăm succint în continuare. Conversiunea onimizantă a apelativului, fără modificări formale specifice, reprezintă forma primară a toponimizării, putînd fi considerată, din unele puncte de vedere, definitorie sau, cu un termen „la modă“, prototipică. Cuvîntul intrat în procesul con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune de la entopicele: agest, „adunătură de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
munte“; borcoș, „apă amestecată cu nisip, noroi, care iese din pămînt“; bucium „restul de tulpină rămas în pămînt după tăierea copacului“; buceac, „loc cu tufăriș și rădăcini“; bunar, „izvor amenajat pentru băut apă sau pentru adăpat vitele“). Devin toponime, prin conversiune, și unele cuvinte comune derivate la nivel apelativ (înainte, deci, de a deveni nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important în comunitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și semantice dobîndesc, în cursul acestui proces, o proeminență în plus, ca repere geografice și ca unități lingvistice, care le face propice onimizării. Precizăm că în multe situații aparent identice trebuie făcută distincția, prin analiză riguroasă, între numele toponimizate prin conversiune și cele încadrabile toponimizării prin derivare, transonimizare, condensare semantică onimizantă etc. (vezi ipostazele descrise mai jos). Criteriile de care trebuie ținut seama în aceste analize diferă de la o categorie la alta și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele încadrabile toponimizării prin derivare, transonimizare, condensare semantică onimizantă etc. (vezi ipostazele descrise mai jos). Criteriile de care trebuie ținut seama în aceste analize diferă de la o categorie la alta și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile de conversiune onimizantă pot fi încadrate, din punctul de vedere al mutației semantice, în categoria figurii de stil numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt alăturați, subordonați geografic etc.), fără modificări formale specifice. Cazurile nu sunt puține, explicația fiind pe de o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Balta, Bahna, Bistrița etc. au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Otăsău, Ohaba, Sîrbi, Crișan etc. au fost transferate de la sate la ape. Specialiștii încadrează aceste situații într-un fenomen mai larg, transonimizarea, care înglobează și conversiunea interonimică prezentată anterior ca ipostază distinctă. O problemă dificilă pune eșalonarea în timp a celor două toponime identice formal, și anume: care este cel originar și care este cel rezultat prin transfer. Situațiile concrete pot fi uneori subsumate cu dificultate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a acestora). Și unii, și alții constituie, împreună cu centrul formației toponimice, un nume de loc compus sau, după alți specialiști, analitic, adică format din mai multe cuvinte. Constituirea acestei formule se poate realiza în momentul toponimizării inițiale (primare), printr-o conversiune lexicogramaticală sui-generis, ori ulterior toponimizării inițiale, ca o modalitate de consolidare (potențare) a individualizării înfăptuite de toponimul originar, format dintr un singur cuvînt, care devine centrul sintagmei no minale toponimice. Apartenența unui nume compus la una sau la alta dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hududoiului, Drumu Colnicului, Dealu Piscului, Balta Lacului, Balta Ochiului, Coasta Cucii, Gîrla Gîldăului) sau a unor îmbinări ilogice din perspectiva limbii comune (Valea lu Scaun, Cioaca lu Gărgălie, Vîlceaua cu Ioana, Vîlceaua cu Pătru). Condensarea lexico-semantică onimizantă rezultă din intersectarea conversiunii și a combinării cu particularizatorii lexicogramaticali. Exemple de toponime apărute prin condensarea lexico semantică onimizantă: Larga, Scurta, Adînca, Strîmba, Roșia, Săratu, Borborosu, Vechea, Mănosu, Leordoasa, Romîneasca. Structura în care funcționează aceste toponime este simplă, monomembră, dar în subsidiar este presupusă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în sens invers, de la numele de loc la apelativ sau la alt gen de nume propriu, de regulă antroponim. Formele în care se produce detoponimizarea sunt în mare aceleași cu cele prin care s-a realizat toponimizarea: în primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pîrîului Ilișua), Hălmăcioaia (sat în județul Bacău), Hălmăgel (pîrîu, afluent de stînga al Băneștilor și sat în județul Arad), Hălmăjanu (deal pe lîngă Cărand). Apelativul maghiar alma („măr“) explică, direct sau indirect, toate aceste toponime. Alma este o toponimizare prin conversiune a acestui apelativ; Almaș toponimizează, tot prin conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș; Hălmagiu provine din magh. alma, „măr“ + -ágy, „pîrîu, albie de rîu“; Almășel este un derivat toponimic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pîrîu, afluent de stînga al Băneștilor și sat în județul Arad), Hălmăjanu (deal pe lîngă Cărand). Apelativul maghiar alma („măr“) explică, direct sau indirect, toate aceste toponime. Alma este o toponimizare prin conversiune a acestui apelativ; Almaș toponimizează, tot prin conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș; Hălmagiu provine din magh. alma, „măr“ + -ágy, „pîrîu, albie de rîu“; Almășel este un derivat toponimic, în limba romînă, de la Almaș, cu sufixul diminutival
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este romînească, deoarece, indiferent de originea sau de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere, așadar, în urma toponimizării unui nume de grup (bucurești) prin conversiune. Deși nu mai face parte din etimologia directă, singura necesară în algoritmul etimologic aplicat toponimelor, vom preciza că, la rîndul său, acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]