885 matches
-
bărbat răgușit frazele pe care le ținuse minte: — Ni s-a adus la cunoștință de către inchizitori și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât și pe copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
regelui în schimbul a patru catârce. Adăugă apoi în chip de scuză: — Dacă rămân, Salma, o să-mi fie frică în fiecare zi, până la moarte, și în fiecare zi mă voi gândi la plecare, dar nu voi mai putea pleca. Chiar dacă ești convertită? se miră maică-mea. În loc de răspuns, Bălțata ne-a istorisit o parabolă care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul“. Sara și cu ai săi plecară așadar fără să se mai uite înapoi; era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de vie împreună cu soțul ei, acuzați că au rămas evrei în taină. M-a lăsat jos înainte de a continua, cu glas scăzut: — Toți convertiții sunt bănuiți că au rămas evrei în taină; nici un spaniol nu poate scăpa de Inchiziție dacă n-a dovedit că are „sânge pur“, că n-are adică printre strămoși, oricât de îndepărtați ar fi ei, nici un evreu și nici un maur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capul locului că toți creștinii convertiți la islam erau datori să se întoarcă le religia de început. Câteva persoane s-au resemnat, dar majoritatea s-au opus, amintind de înțelegerea încheiată înainte de căderea orașului, care le garanta în mod special convertiților dreptul de a rămâne musulmani. Fără nici un rezultat. Pentru inchizitori, clauza asta era nulă. Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei musulmani convertiți de-a sila refuzau să-și renege religia. Ei au trimis la Fès mesaje sfâșietoate. Fraților, spunea una dintre epistolele lor, dacă la căderea Granadei am dat greș cu datoria noastră de a porni în pribegie, a fost doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bisericii și șef al familiei Medici. Credeam că mă aflam de acum în posesia celei mai mari părți din adevăr, însă nu dețineam de fapt decât o părticică din el. E adevărat că ești, ca și mine, din Granada? Și convertit, la fel ca mine? Mă încrezusem prea mult în puterile și în seninătatea mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă pusese să stau, mi-am pierdut pe dată orice dorință de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi spre Tetuan cu cei șase copii, trăise aproape în mizerie, fără altă bucurie în viață decât să-și vadă fiii dobândind ceva știință de carte, iar fiicele făcându-se tot mai frumoase. Una dintre ele avea să devină mama convertitei. — Părinții mei luaseră hotărârea să vină să se așeze la Ferrara, îmi explica ea, unde niște veri de-ai noștri avuseseră parte de succes. Dar, pe corabia pe care ne îmbarcaserăm, a izbucnit ciuma, decimând echipajul și pasagerii. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur, a cărei prezență avea să atragă asupra mânăstirii cele mai rele blesteme. Astfel că, sub ploaia de jigniri ce se abăteau pe nedrept asupra mea, am simțit că mă întorc la credința mea de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici o vorbă din aceste calomnii, nici măcar din gura minunată a Maddalenei. De adevăr sau de minciună fugeam astfel? Nu știu. De acum nu mai avea însemnătate decât dragostea care tocmai se născuse în inima mea, ca și în aceea a convertitei. Când s-a sculat ca să-și ia rămas-bun, se citea neliniștea în ochii ei. Pornirea mea precipitată o cam înspăimântase. A fost nevoită să-și depășească timiditatea pentru a-mi spune: — Oare ne vom mai revedea uneori? — Până la sfârșitul zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Anul celor două palate....................................................................... Anul șerifului șchiop......................................................................... Anul furtunii................................................................................... III. Cartea de la Cairo Anul ochiului august......................................................................... Anul circazienei.............................................................................. Anul nesupușilor.............................................................................. Anul Marelui Turc........................................................................... Anul lui Tumanbay........................................................................... Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma Anul petrecut la Sant’Angelo............................................................. Anul ereticilor............................................................................... Anul convertitei.............................................................................. Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele tribului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a mai stârnit nici o obiecție. Vultur-în-Zbor avea amintiri neplăcute legate de propriul său trecut destrăbălat și i-a îmbrățișat antipatia cu zelul convertitului. S-a trezit gândindu-se tot mai puțin la Virgil Jones, doar pentru că acesta locuia acolo. Ceea ce era, desigur, o soluție convenabilă pentru împăcarea conștiinței sale. Adaptabilitatea de cameleon și abilitatea lui simbiotică puseseră iarăși stăpânire pe el, stimulate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o singură predică, localnicii veneau cu sutele, cu capetele lăsate. Andrew avea foarte puțin succes în India. Când Elspeth rămase din nou însărcinată, după aproape trei ani de când se afla la Bombay, Misiunea Scoțiană Independentă nu avea decât doi oameni convertiți, amândoi nevrednici, care făceau tot felul de slujbe ciudate prin preajmă pentru a primi de mâncare, iar duminica trebuia să-i scoată cu forța din magazinul de betel de la colț, ca să ia parte la slujbă. Andrew hotărî că era riscant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-a jignit pe localnici. — De ce nu au fost străinii mai înțelegători? — Ei susțineau că Dumnezeul lor este singurul zeu. — Oamenii de la noi nu ar accepta niciodată așa ceva. — E adevărat, dă prințul Kung din cap. Au început lupte între noii convertiți și aceia care țineau la vechile lor credințe. Oameni de reputație dubioasă, infractori chiar, s-au alăturat catolicilor. Mulți au comis crime în numele Dumnezeului lor. — Și asta a dus la declanșarea numeroaselor violențe. Într-adevăr. Când misionarii au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor, bătrânesc. „În numele lui Iosif și al lui Visarionovici și al Sfântului Stalin, amin.“ Degeaba i se explică și i se dau pilule, nu poate accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în story-uri interminabile. (Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy, au rămas picotind în camera bună cu televizorul, conștiente parcă de vechimea peliculei, intelectualii în bucătărie, Anton, Tudor, lady F. și Zina convertită, „cu focul stins, cu soba rece rămasă-n urmă ca un vis“ sau doar cu focul țigărilor aprins, la care Anton își amintește de ultimul lui roman, pe care a reușit pe vremea lui C. să-l introducă în clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor În privința Alamutului; iar În rândul privitorilor vor exista zece, douăzeci, patruzeci de convertiți. S-a spus adesea, la vederea acestor scene neverosimile, că oamenii lui Hasan erau drogați. Cum altfel să explici faptul că pășeau În fața morții surâzând? S-a acreditat teza conform căreia acționau sub efectul hașișului. Marco Polo a răspândit această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
numi". Să-i amintim sociologului nostru catolic expresia evanghelică a lui Iisus: Qui potest capire capiat, să înțeleagă cel ce poate! De fapt, acestea sunt tipicalități. Acelea ale nihilismului moral în afirmarea ipocrită a moralei (moravuri, știință, politică) universale. Stalinista convertită, maoistul necizelat, catolicul încă preot și arivistul care nu reușește sunt tipurile, printre altele, ale unei vaste și grotești comedii umane. Măști schimonosite ale acestor guvernante ipocrite și ale altor modele de virtute cu forme neliniștitoare pe care Goya a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Mc 1,4). Ulterior, Isus ia locul protagonistului, fiind singurul care poate spune cu adevărat: „ți se iartă păcatele” (Mc 2,4). Pentru ca să aibă parte de această iertare, omul este îndemnat în mod constant, de-a lungul Evangheliei, la convertire: „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15); în ciuda păcatului comis, păcătoșii sunt situați în centrul mesajului evanghelic. Atenția față de ei este asemănătoare cu cea pentru săraci, bolnavi, închiși, etc. Ei sunt destinatarii Veștii celei Bune, ai Împărăției Cerurilor, fapt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută și face sărbătoare. Aceste fapte confirmă atitudinea lui Dumnezeu de a se bucura pentru păcătosul convertit. Confirmarea milostivirii divine continuă prin ilustrarea întâlnirii dintre Isus și Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și împăcare (cf. Lc 19,1-10). „Parabola vameșului și a păcătosului” arată două atitudini pe care oamenii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
un nivel înalt de sensibilitate morală. El este ajutat să vadă necesitatea virtuții penitenței în viața sa, ca o acceptare liberă a crucii, care nu vrea să însemne o viziune pesimistă asupra vieții, ci o urmare continuă a îndemnului evanghelic „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,14). Spovada frecventă poate fi privită și ca un rezultat al inspirației care vine din răspunsul pe care Isus îl dă lui Petru: „nu de șapte ori, dar de șaptezeci de ori câte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
reconcilierii este o întâlnire intimă și personală cu Dumnezeu, recunoaștem, de fapt, două acțiuni: o lucrare a lui Dumnezeu în viața omului - reconcilierea - și o implicare a omului înaintea lui Dumnezeu - penitența. Aceasta din urmă vine ca răspuns la chemarea „convertiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc 1,15). De aceea, acest sacrament este numit și sacramentul reconcilierii și al penitenței. Este privit ca un proces concret de convertire, care, deși e susținut de harul lui Dumnezeu, cere și efortul omului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]