1,283 matches
-
Mihai Drăgan în monografia sa despre Ibrăileanu, ed. Albatros, 1971, p. 188-195). Din datele scrierii, din intențiile estetice, tocmai tragiculeste eludat. Nu trebuie confundat timpul scrierii cu cel al ficțiunii. Putea într-adevăr omul Ibrăileanu să fi traversat o etapă convulsivă a existenței sale când își (re)scria romanul, dar prin scris autorul se plasează în alt timp, mai senin. El își construiește din amintire suportul ficțiunii, compensație a marasmului existenței, menținîndu-se într-o ambiguitate care să permită regretul. Această atenuare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
milion de ani de fugă. Așa că acumă Acum îi respect intimitatea. Cale-Bătută Peckenpaw a sărit brusc în picioare, rotindu-și brațele ca o moară și strigând: VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a-i atrage atenția asupra ei. „Horcăiți, vă rog, un pic mai tare”, spuse Noimann, „măcar să acoperiți flașneta scrâșniturilor de dinți cu care mă pricopsește noaptea nevastă-mea, Lilith...” De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toate eforturile ei, este de neconsolat. Când începe trimestrul din nou, suspiciunile sale au devenit o adevărată certitudine sub forma unei orgii în trei episoade, în care cei doi sunt amanți și se rostogolesc pe un țărm argintiu, în mișcări convulsive de pasiune consumată. Pagină separată Când se întoarce la Oxford, totul s-a schimbat - sau este la fel; de fapt, e cam greu de spus. Rudolf Valentino mai rulează încă la cinematograful de pe strada George, dar în alt film. Moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu sunt fixate în ea în așa fel încât posesorul ei să nu-și rătăcească drumul. Nu se poate face asta fără tobe pentru că spiritele comunică între ele prin tipare de sunete, așa că tobele scot sunete înăbușite și fac mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sub pleoape lucesc în culori papilare și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
față în față, nu prea putea alerga la el. — Ai auzit că Hanbei a murit? — Da. — Trebuie să te resemnezi cu gândul. N-am putut face nimic. Inima lui Oyu se înmuie ca zăpada topită, cu trupul zguduit de suspine convulsive. Nu mai plânge; nu se cade. Hideyoshi își pierdu calmul, aproape neștiind ce să facă. Cu toate că nu mai era nimeni de față, vasalii se aflau imediat lângă cort și se simțea constrâns de gândul la ceea ce puteau auzi. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bună de tot! — Sau să facă... să facă... Clarence râdea într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. —...sau să facă degustări de vinuri, a izbutit el să spună într-un final. Puloverele maro au explodat într-un râs convulsiv. Erau veseli nevoie mare și râdeau așa de tare că trebuiau să se sprijine unii de alții. — Aș mânca și eu un castron de pateuri crude dacă m-ar lăsa să fac degustări de vinuri, a hohotit Mike. Replica asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de umilită. Atunci ai plecat din dormitor spre sala de muzică, atunci ai Îngenuncheat În fața suitei numărul șase pentru violoncel de johann sebastian bach și ai făcut acele mișcări rapide cu umerii care la ființele umane obișnuiesc să Însoțească plânsul convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți pe podeaua dură, exasperarea ta s-a risipit brusc, ca ceața imponderabilă În care te transformi uneori când nu vrei să fii absolut invizibilă. Te-ai Întors În dormitor, l-ai urmărit pe violoncelist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Îndoială. Dar uitasem, mai Întâi câteva noțiuni de necromanție și vrăjitorie ale altor rase, onomanzie, furori profetice, taumaturgie voluntară, sugestie, yoga, hipnotism, somnambulism, chimie mercurială... Wronski, pentru tendința mistică, recomanda să fie luate În seamă tehnicile posedatelor de la Loudun, ale convulsivilor de la St. Médard, filtrele mistice, vinul de Egipt, elixirul de viață lungă și acqua tofana. Pentru principiul răului, dar Înțeleg că aici ajungem la secțiunea cea mai rezervată a unei posibile colecții, aș zice că trebuie să te familiarizezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd ce privea ea. Atunci m-am lămurit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adevărată criză de veselie, paralizantă și sufocantă, din care-și revin În cele din urmă sughițînd. Nimeni din afara grupului n-avea cum să Înțeleagă adevăratele implicații ale acelei aluzii, aparent banale, care-i adusese la o asemenea criză de veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădea semne că-l auzise. în cele din urmă, Lanark îl întrebă: — Ce te-a adus aici? Bărbatul își drese glasul. — Hipertrofie cristalină a țesutului conjunctiv. Acesta e numele medical. Neprofesioniștii, ca mine și ca tine, o numesc înțepenire. — înțepenire convulsivă? — N-am convulsii. Dar am resimțit-o ca pe-un șoc. După toate aparențele, căzuse pe gînduri, iar Lanark adormi. Se trezi cînd bărbatul strigă: — Ești acolo? Te plictisesc? — Sînt aici. Te rog, continuă. — Știi, iubeam imaginea omenească și detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să introducă vibratorul în cabină; apoi Prescott îi făcu semn să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și ușurarea i se citi clar pe față. Spuse: - Credeam că erați unul dintre ofițeri. Părea să fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să introducă vibratorul în cabină; apoi Prescott îi făcu semn să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
niciodată în față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care îi fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de lavă, un albuș care se desfăcea lent, urca și cobora, li se târa pe umeri, pe piept, pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfacția acestuia, punîndu-i mâna când pe umăr, când pe genunchi și declară tare celor doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe frunzele uscate. - Nebune! țipai, îndreptînd pistolul spre fruntea bătrânului, ce-ai făcut? - Ce-am făcut? zise bătrânul, căzîndu-mi în mâni și plîngîndu-mi pe piept ca un copil. Ce-am făcut? Dar ce era să fac? Tremurul său, gemetele sale convulsive, plânsul, cu care era neobicinuit și care se storcea cu greu, asemenea unei puteri demonice, din pieptul lui, arăta cumcă durerea lui era adevărată. Vuietul fuginzilor venea mai aproape, pocnetele păreau că vâjâie deja pe la urechile noastre. - Aidi! zise feciorul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
realitatea, minte-mă numai, e destul pentru ca să mă faci fericită. - Aide de! Sofia, zisei eu ridicînd-o din genunchi și punînd-o să șadă pe genunchii mei. Taci, copilul meu, cum poți vorbi astfel. Ea tremura de iritațiune și d-o durere convulsivă și pasionată. Își ștersese cu mânica lacrimile, iar eu [O] strângeam la pieptul meu și o legănam pe genunchi astfel cum leagănă un tată pe copilul său ce se bosumflă. Ea plânse convulsiv, ascunzîndu-și apăsat fața pe pieptul meu, pîn-își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și, de aceea, flexibilă cu privire la necesitatea practicilor corporale ascetice. Agenda de lucru a lui Galenus este strict medicală și rămâne marcată de conceptul hedonist al bunăstării sau echilibrului lăuntric. Pe de o parte, excesul de activitate sexuală (asemănată altor fenomene convulsive, precum epilepsia sau isteria) conduce la ceea ce astăzi am numi epuizare psihică datorată contracției nervilor și obosirii pneumei interioare oricărui corp animal. Galenus vede în reținerea abruptă de la orice activitate sexuală un risc major, având între altele ca posibile efecte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]