301 matches
-
peste soluția dintr-o eprubetă, se constată formarea oxinatului de bismut sub forma unui precipitat roșu-portocaliu: </formula> roșu-portocaliu Tratând soluția din cealaltă eprubetă cu soluție clororformică de ditizonă, se constată colorarea stratului organic în portocaliu, ca urmare a formării compusului coordinativ chelat: </formula> portocaliu 2. Într-o eprubetă se prepară tetrahidroxoaluminat de sodiu Na[Al(OH)4] (soluție incoloră). Într-o eprubetă se introduc 2 ÷ 3 cm3 soluție clorură de aluminiu AlCl3 și soluŃie de hidroxid de sodiu NaOH 2 N
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ecuațiilor reacțiilor chimice; b) compoziția procentuală a aliajului; c) masa reziduului obținut la calcinarea precipitatului, dacă pierderile la calcinare sunt de 5%. 7 Deși geometria plan-pătrată a combinațiilor complexe ale platinei a fost descoperită în 1893, contribuind la dezvoltarea chimiei coordinative, aplicațiile acestora în medicină s-au resimțit abia începând din 1978. Acești compuși de coordinație au aplicații antitumorale, intervenind în modul de replicare a ADN-ului, prin intercalarea moleculelor lor în diverse poziții ale lanțului. Un astfel de produs, aprobat
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
cunoscut, până la apariția unei colarații roz pal. Se notează volumul de NaOH consumat la titrare. DETERMINAREA FORMULEI UNUI CRISTALOHIDRAT Principiul metodei În natură, sărurile anorganice există sub formă anhidră și sub formă de cristalohidrați. Aceștia din urmă sunt combinații complexe coordinative ale sărurilor anhidre cu apa. Cristalohidrații au proprietăți fizice diferite de ale apei și de ale substanței din care provin. Prin eliminarea totală a apei de cristalizare se obține o substanța anhidră. Cantitatea de sare din probă se poate determina
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
explică procesele energetice care se desfășoară între particulele din soluție și particulele de la suprafața cristalului în creștere . Se consideră că particulele din rețea, respectiv de la suprafața cristalului, au o anumită energie potențială, care, la cristalele ionice depinde de legăturile electrostatice coordinative rămase disponibile după așezarea particulelor în anumite poziții din rețea, iar la celelalte cristalele, prin forțele de legătură din rețelele atomice. Creșterea cristalului se realizează prin legarea particulelor din soluție cu particulele din cristal. La legarea unei particule cu cristalul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
începerea unei noi fețe de cristal trebuie să fie cel pentru care pasul energetic este mai mare, adică colțurile. Așa rezultă și din numărul legăturilor de valență electrostatică libere din cele trei poziții (fig 23) Un ion NaCl este legat coordinativ de 6 ioni de semn contrar. La un ion din interiorul cristalului toate cele șase legături de valență electrostatică sunt satisfăcute de ioni vecini, în toate direcțiile. La un ion din ultimul strat de la suprafața cristalului, o asemenea legătură, cea
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
explică procesele energetice care se desfășoară între particulele din soluție și particulele de la suprafața cristalului în creștere . Se consideră că particulele din rețea, respectiv de la suprafața cristalului, au o anumită energie potențială, care, la cristalele ionice depinde de legăturile electrostatice coordinative rămase disponibile după așezarea particulelor în anumite poziții din rețea, iar la celelalte cristalele, prin forțele de legătură din rețelele atomice. Creșterea cristalului se realizează prin legarea particulelor din soluție cu particulele din cristal. La legarea unei particule cu cristalul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
începerea unei noi fețe de cristal trebuie să fie cel pentru care pasul energetic este mai mare, adică colțurile. Așa rezultă și din numărul legăturilor de valență electrostatică libere din cele trei poziții (fig 23Ă Un ion NaCl este legat coordinativ de 6 ioni de semn contrar. La un ion din interiorul cristalului toate cele șase legături de valență electrostatică sunt satisfăcute de ioni vecini, în toate direcțiile. La un ion din ultimul strat de la suprafața cristalului, o asemenea legătură, cea
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
este o legătură trainică, de tip covalent, asemănătoare legăturii dintre hem și globină din hemoglobină sau clorofilă. Gruparea prostetică a acestei enzime se deosebește de gruparea prostetică (hem) a hemoglobinei prin faptul că cele 4 nuclee pirolice nu se leagă coordinativ de un atom de fier, aflat în starea de oxidare bivalentă Fe2+, ci de un atom de fier aflat în stare de oxidare superioară Fe3+ (M. Șerban și colab., 1993). Peroxidaza prezintă importanță pentru istoricul biochimiei, în special al enzimologiei
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
elementelor de la natriu la clor și de la potasiu la bor, numărul maxim de legături covalente este șase. Atomii cu masă superioară pot forma maximum opt legături covalente. La stabilirea numărului de covalențe trebuie să se țină seama și de legăturile coordinative în cazul substanțelor complexe. În mulți compuși, atomii nu ating covalența maximă prevăzută conform acestei reguli, de exemplu, oxigenul în unele combinații poate fi biși tricovalent. Polaritatea legăturii covalente: molecule polare și nepolare Legătura covalentă nepolară, ideală este prezentă în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
încetează odată cu îndepărtarea factorului care a provocat-o. Datorită mediului de reacție, în numeroase cazuri, polaritatea statică trece în polarizabilitate. O moleculă nepolară poate fi polarizată sub influența uneia polare, dipolmomentul indus va dispărea odată cu îndepărtarea moleculei polare. c) Legătura coordinativă. Molecule complexe Legătura coordinativă este numită și dipolară și nu se deosebește din punct de vedere fizic de legătura covalentă, ci poate fi considerată ca un caz particular de legătură covalentă. La stabilirea uneid astfel de legături participă, cu perechea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
care a provocat-o. Datorită mediului de reacție, în numeroase cazuri, polaritatea statică trece în polarizabilitate. O moleculă nepolară poate fi polarizată sub influența uneia polare, dipolmomentul indus va dispărea odată cu îndepărtarea moleculei polare. c) Legătura coordinativă. Molecule complexe Legătura coordinativă este numită și dipolară și nu se deosebește din punct de vedere fizic de legătura covalentă, ci poate fi considerată ca un caz particular de legătură covalentă. La stabilirea uneid astfel de legături participă, cu perechea de electroni, un singur
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fi considerați ” donori de electroni”, iar atomul care folosește acestă pereche de electroni ”acceptori de electroni”. La atomul ” donor ” apare o polaritate pozitivă (sarcini formale pozitive), iar la atomul ”acceptor” o polaritate negativă (sarcini formale negative). La formarea legă turii coordinative participă atomii din diferite molecule, ceea ce conduce la formarea unor molecule complexe, moleculele conțin un așa numit: ion complex, cu sarcini electrice positive sau negative, distribuite pe tot ionul. Exemplificarea se poate face cu formarea compușilor de amoniu, ca de
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
la formarea unor molecule complexe, moleculele conțin un așa numit: ion complex, cu sarcini electrice positive sau negative, distribuite pe tot ionul. Exemplificarea se poate face cu formarea compușilor de amoniu, ca de exemplu clorura și hidroxidul de amoniu. Legăturile coordinative se pot reprezenta printr-o săgeată cu vârful îndreptat de la atomul ”donor” către cel ”acceptor”: Numărul combinațiilor complexe este foarte mare, ele având o deosebită importanță teoretică și practică. Multe dintre acestea sunt folosite ca reactivi analitici ca de exemplu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fericianura de potasiu , hidroxidul de tetraamoniacocupric, numit și licoarea Svhweitzar care este dizolvantul celulozei, , hexanitrocobaltitul de sodiu, și altele. Din exemplele de mai sus reiese că mai multe metale pot fi acceptori ai perechii de electroni de covalență, formând legături coordinative cu atomii cu electroni neparticipanți în hibridizări cu orbitalii d din stratul penultim, ceea ce explică formarea combinațiilor complexe. Orbitali moleculari și electroni p delocalizați Reprezentarea formulelor unor substanțe în care se găsesc duble legături inițial a dus la formule incorecte
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
unor combinații complexe interne (chelați) colorate și greu solubile, care servesc la identificarea și dozarea acestora. Sărurile de cupru formează cu aminoacizii un complex de culoare roz-violaceu, în structura că ruia metalul este legat prin două legături covalente și două coordinative de două molecule de aminoacid.Reacția este dată și de unele peptide. 4.1.4.4. Proprietățile aminoacizilor datorate radicalului R Aminoacizii reacționează chimic la grupările funcționale din catena laterală. a) Reacții ale funcțiunilor OH alcoolice Hidroxiaminoacizii alifatici dau reacții
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
mare, 30 34%. Aceste fosfoproteine sunt asociate cu lecitinele și asigură rezerva de fosfor și aminoacizi necesară pentru dezvoltarea embrionului. 4.3.10.2. Metalproteine La aceste heteroproteine gruparea prostetică este un metal (Cu,Fe,Zn,Co,Mn,Mg) legat coordinativ de diferite grupări chimice donatoare de electroni ale proteinei (liganzi), complexul în ansamblu numindu-se chelat. În general, liganzii conțin grupări cu azot sau oxigen care donează electronii neparticipanți ionilor metalici cu formarea unor legături covalente coordinative, ce leagă metalul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Mn,Mg) legat coordinativ de diferite grupări chimice donatoare de electroni ale proteinei (liganzi), complexul în ansamblu numindu-se chelat. În general, liganzii conțin grupări cu azot sau oxigen care donează electronii neparticipanți ionilor metalici cu formarea unor legături covalente coordinative, ce leagă metalul și stabilizează complexul intern. Metalul din structura heteroproteinelor conferă acestora proprietăți funcționale deosebite, mai ales enzimatice. Dintre metalproteinele cele mai importante pentru organismul animal sunt feroproteinele (feritina, siderofilina, transferina, hemoglobina, mioglobina) și cuproproteinele (hemocianinele și ceruloplasminele) Feritina
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
variază de la o specie la alta. Hemul reprezintă combinația complexă a protoporfirinei cu Fe2+. Molecula protoporfirinei este plană, iar fierul este situat în centrul acesteia, legat de atomii de azot ai ciclurilor pirolice prin 2 legături covalente și 2 legături coordinative. Fierul mai stabilește încă 2 legături coordinative: una situată deasupra planului tetrapirolic ce face legătura cu globina, cealaltă fiind orientată dedesubtul acestui plan și care poate lega o moleculă de apă, oxigen, oxid de carbon sau un anion. Hemul se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
reprezintă combinația complexă a protoporfirinei cu Fe2+. Molecula protoporfirinei este plană, iar fierul este situat în centrul acesteia, legat de atomii de azot ai ciclurilor pirolice prin 2 legături covalente și 2 legături coordinative. Fierul mai stabilește încă 2 legături coordinative: una situată deasupra planului tetrapirolic ce face legătura cu globina, cealaltă fiind orientată dedesubtul acestui plan și care poate lega o moleculă de apă, oxigen, oxid de carbon sau un anion. Hemul se leagă de globină prin aceste două legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
una situată deasupra planului tetrapirolic ce face legătura cu globina, cealaltă fiind orientată dedesubtul acestui plan și care poate lega o moleculă de apă, oxigen, oxid de carbon sau un anion. Hemul se leagă de globină prin aceste două legături coordinative și încă două legături ionice. Legăturile coordinative se stabilesc între ionul de fier și o moleculă de histidină din catena globinei; legătura situată deasupra planului este directă, cea situată dedesubtul acestui plan se face indirect prin intermediul unei molecule de apă
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legătura cu globina, cealaltă fiind orientată dedesubtul acestui plan și care poate lega o moleculă de apă, oxigen, oxid de carbon sau un anion. Hemul se leagă de globină prin aceste două legături coordinative și încă două legături ionice. Legăturile coordinative se stabilesc între ionul de fier și o moleculă de histidină din catena globinei; legătura situată deasupra planului este directă, cea situată dedesubtul acestui plan se face indirect prin intermediul unei molecule de apă. Celelalte două legături ionice se stabilesc între
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în funcție de presiunea O2: oxihemoglobina se formează în alveolele pulmonare unde presiunea O2 este mare, iar descompunerea HbO2 cu eliberarea O2 are loc în vasele capilare din țesuturi unde presiunea O2 este mică. Oxigenul se leagă de hem printr-o legătură coordinativă la atomul de fier, orientată dedesubtul planului tetrapirolic: În structura HbO2, fierul nu mai leagă molecula de histidină prin intermediul apei, ci direct cu O2. Oxihemoglobina participă și la reglarea pHlui sanguin prin sistemele tampon pe care le formează cu oxihemoglobinați
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
ci direct cu O2. Oxihemoglobina participă și la reglarea pHlui sanguin prin sistemele tampon pe care le formează cu oxihemoglobinați de Na sau K: b)Reacția cu oxidul de carbon Hemoglobina poate fixa și oxid de carbon printr-o legătură coordinativă mult mai puternică decât cea care leagă oxigenul, cu formarea carboxihemoglobinei: Formarea carboxihomoglobinei are loc de 300 ori mai repede decât a oxihemoglobinei. HbCO este o substanță stabilă puțin disciabilă, din care cauză hemoglobina se blochează, nu mai poate fixa
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
bine studiat este citocromul "c". Componența prostetică a citocromului "c" derivă de la hem și este legată de proteină prin două legături tioter între grupările vinil ale hemului și două resturi de 267 cisteină aparținând proteinei. De asemenea, se stabilesc legături coordinative între fierul din nucleul porfirinic și azotul imidazolic al histidinei din structura proteinei. Citocromul "a" are și o cuproproteină, iar citocromul a3 se numește citocromoxidază având potențialul cel mai electropozitiv, este autoxidabil și transferă electronii direct oxigenului: Citocromii iau parte
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
unor combinații complexe interne (chelați) colorate și greu solubile, care servesc la identificarea și dozarea acestora. Sărurile de cupru formează cu aminoacizii un complex de culoare roz violaceu, în structura căruia metalul este legat prin două legături covalente și două coordinative de două molecule de aminoacid. 4.1.4.4. Proprietățile aminoacizilor datorate radicalului R Aminoacizii reacționează chimic la grupările funcționale din catena laterală. a) Reacții ale funcțiunilor OH alcoolice Hidroxiaminoacizii alifatici dau reacții de esterificare la gruparea hidroxil cu formarea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]