501 matches
-
la muncă, iar mama ocupată cu nesfârșitele munci casnice, această activitate obligatorie a fost transferată în grija celor patru frați mai mari. Am smuls buruienile crescute la baza zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine: rața o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine: rața o să moară în copcă și omul în baracă”. Scopul vânătorii nu este, cum s-ar putea crede, completarea unei (ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine: rața o să moară în copcă și omul în baracă”. Scopul vânătorii nu este, cum s-ar putea crede, completarea unei (ca să ne exprimăm eufemistic) alimentații insuficiente. Deținutul vrea, de fapt, să ofere un plocon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
repezi spre ea înjurând și aruncând cu pietre. Rața dispăru din nou și reapăru în prima copcă. Alergară așa, omul și pasărea, până se lăsă întunericul. (...) ... rața rămăsese în copcă (...) Poate că așa era mai bine: rața o să moară în copcă și omul în baracă”. Scopul vânătorii nu este, cum s-ar putea crede, completarea unei (ca să ne exprimăm eufemistic) alimentații insuficiente. Deținutul vrea, de fapt, să ofere un plocon șefului de echipă, pentru ca acesta să nu-l includă în temutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prinsă rața, dulgherul îi va face o colivie și șeful de lucrări o va duce șefului cel mare, mai exact soției lui, Agnia Petrovna. Și viitorul lui, al șefului de lucrări, va fi asigurat. Dar rața rămase să moară în copcă. și toate își urmară cursul, ca și când n-ar fi fost vreodată o rață prin acele locuri”. Dar pasărea a fost, existența ei, imensă, ca a oricărei făpturi create de Dumnezeu, a umplut tot orizontul narațiunii, respectiv lecturii. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia intrați aici, ca să deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos al dezbrăcatului de bluza cu nasturii ei prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână, este împușcată de soțul ei pentru o presupusă infidelitate, fie și numai visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate, ca toți sămănătoriștii epocei, scriitorul are și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la Cladova de o mare vigoare stilistică și într-o pură limbă română. E. LOVINESCU SCRIERI: Minunea din drumul Damascului, București, 1903; Apologia unei legi și mai presus de ea a unui principiu, București, 1909; Lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
inserează logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului. Isus le arată, Încă o dată, contradicția, falsul În care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana Îl alungă pe Satana, Înseamnă că Împărăția lui s-a dus pe copcă, Înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, Își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă Însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lăturalnice. Să privim tot timpul în urmă ca să vedem dacă nu e pe urmele noastre dirigul (care stătea pe lîngă noi) sau vreun alt profesor. Să ne mascăm matricola la nevoie, dacă nu era prinsă cu un elastic sau în copci. Să ne ridicăm gulerele pentru a nu fi recunoscuți. Să avem tot timpul gumă de mestecat la noi sau, și mai bine, frunze de pătrunjel sau rămurele de tisă, pentru a nu ne mirosi gura (pătrunjelul și tisa făceau minuni
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e să facă observații de amănunt. Ba cutare are două copci la guler, cutare poartă pelerină la exerciții, și alte multe războinice băgări de seamă, demne de un general. E adevărat că prin nimic nu dovedește acest om că ar fi un mare general, măcar un general de câmp. După ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după absolvirea facultății, îmi făceam "datoria față de patrie" și față de propriul proces de maturizare, fiind pentru 3 luni cătană la Botoșani. Într-o dimineață transpiram pe "țurțudan" la instrucția de front, pe o temperatură de 35 de grade, încheiat la copcă, fiindcă așa gândea maiorul "Caltaboș" călirea intelectualilor. În toiul manevrelor, ne trezim cu un răcan venit în trap de la cazarma. Gâfâind asemenea hoplitului de la Maraton, deșca a bătut reglementar călcâile în fața gradului și a menționat câteva nume de "elevi" chemați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fel de fel de treburi, toate aparținând ei ca înfăptuire. Ea o culegea, o făcea snopuri, pregătindăo pentru viitoarea industrie casnică. La cam o sută de metri de casă, pe marginea gârlei despre care am mai vorbit, mama făcea o copcă, un fel de farfurie pe care o numea „tochila noastră”, aici aducea cânepa, legată într-un fel de plută, prinsă între niște prăjini de lemn, bine legate și ele dar și cânepa, ca să nu se împrăștie, o băga la „murat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău, dar se mai întâmplă și de-astea pe lume. A îndepărtat prosopul de pe rană și a privit-o. Nu era foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-a scos o vorbă. Nu pentru că nu aveam ce ne spune, ci pentru că nu simțeam nevoia să zicem ceva. Am văzut petice de zăpadă înghețată, păsărele cu fructe roșii în ciocuri, porțiuni întinse plantate cu legume de iarnă, câteva copci în râu, coama dealului acoperită de zăpadă. Sufletul îmi era plin de frumusețea peisajului și îmi venea să-l absorb cu fiecare părticică din trupul meu. Până și cerul înnorat părea mult mai prietenos ca altădată. Am văzut animale căutând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu știu, dar mi-e clar că nu se ating de hrana Orașului. Bineînțeles că mănâncă dacă le dăm noi, dar altfel, nu. Câteva animale s-au așezat pe malul râului, cu picioarele sub ele și cu gâturile întinse spre copci. Le era sete. Am trecut pe lângă ele, dar n-au ridicat capetele. Coarnele albe se reflectau în apă asemenea unor oase scufundate în adâncuri. Am urmat instrucțiunile paznicului. După vreo jumătate de oră de mers de-a lungul râului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lor. Am închis ochii și am încercat să-mi amintesc câte ceva din Oraș: sălciile de lângă bancul de nisip, turnul de lângă Zidul de vest, centrala electrică din pădure, bătrânii stând la soare în fața blocului, animalele chircite, încercând să bea apă din copcile râului, firele de iarbă crescute printre dalele de piatră ale treptelor. Mi-am amintit foarte limpede și vârtejul la care am ajuns împreună cu ea. Apoi, parcela de pământ din spatele centralei, baraca abandonată, ruinele construcției și fântâna de lângă Zidul din pădurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și exterior (cahle cu motive geometrice, vegetale, figurative, reprezentări de cavaleri medievali, reprezentări heraldice - inclusiv stema Moldovei etc., smălțuite și nesmălțuite; discuri și triunghiuri ornamentaleă, obiecte de podoabă (inele, cercei, brățări, agrafe etc. obiecte de cult, piese de îmbrăcăminte (nasturi, copci, paftale etcă, arme, unelte de uz gospodăresc. Ca și în perioadele anterioare, un loc aparte îl ocupă tezaurele monetare, deoarece acestea sunt dovezi elocvente pentru dezvoltarea economică a zonei. Este cazul unor tezaure monetare ce conțin piese autohtone, dar și
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
un tip zănatec, împrăștiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viața în tot ce am făcut. Nu știu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi și sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un blocturn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică. A.B.Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoastră din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împrăștiat, neordonat, cu o cultură eclectică. A trebuit să mă ordonez toată viața în tot ce am făcut. Nu știu dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi și sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un blocturn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică. A.B.Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoastră din 1954, produs în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
privatizarea C.E.C.-ului, banca săracului, care de le Cuza încoace, n-a încetat să fie sprijin și încredere pentru depunătorul mărunt. C.E.C.-ul aducea profit, făcea investiții, nu avea sedii luxoase, fondurile erau garantate, oamenii mulțumiți. Dacă se duce pe copcă și această bancă ca toate altele, este de înțeles că, dacă nu dispui în țara ta, de banii tăi, după propria voință, înseamnă că ești un nimeni. Poate că cineva, dintre cei tineri, care se ocupă de istoria recentă, va
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mințile înfierbântate, aștepta cu încredere sporuri, măriri salariale nemaiauzite și nemaivăzute pe la alții, se instalase o stare de euforie generală, asemănătoare cu cea care prefațase marea criză economică dintre anii 1929-1933. Și atunci tot demarajul economic s-a dus pe copcă, mari și mici întreprinderi și-au închis porțile, erau milioane de șomeri, câțiva capitaliști s-au sinucis, pentru cei mulți s-a instalat mizeria și foamea, stăteau la cozi interminabile pentru o supă caldă. Și atunci, ca și acum, în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]