1,710 matches
-
tonuri Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Vizanti! Căruța Își urma drumul către Vaslui, Cleopatra cunoștea fiecare vale și fiecare delușor, se ferea de pietrele din drum și nu pentru că ar fi avut grijă să nu-i zdruncine pe prietenii ei, ci mai mult să-și menajeze copitele Încălțate cu potcoave și hacuri, lăsate preventiv de bunicu’ Ghiorghi: -Le-oi scoate mai Încolo, dacă e moale pe Jdogină și trebuie să aduc lemne pentru ars oale, ămâia măsii! De la calea ferată, Va a observat că zgomotul scos de roțile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i, c, p-b?, f-j?), apoi scria În gând cu litere mici (va, mamica, bunicu, ticuțu, vizanti... palatu) până când Ghiță-Baiazid mânca urât, clefăia și sorbea tărâță muiată din „caietele” lui, le arunca În aer goale și Cleopatra le lovea cu copitele și le spărgea În sute de țăndări, bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ce s-a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății se aruncau pietre, sângele mlaștină sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca un apendice de înger, atârna sub streșina casei, pielea lui Puiu, însărată, legată de grindă. Petru la un altfel de car visa cu ochii deschiși; Sfântul Ilie, într-un exces de egoism biblic, s-a înălțat la cer; sub copitele cailor, doar cenușă. Doamne, sunt prea fără minte pentru a descoperi focul, pozează-mi modelul și mă vei vedea până la cer pară de rugăciune. Petre, inima ți-e plină de cremene, sângele iască. Scapără o scânteie și se vei aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arcuite după carnea viori, sculptate dintr-un catarg de corabie, genunchii vorbesc sub penelul lui Buonarroti despre niște furtuni ce au spintecat pânzele. Picioare grăbite ca de galop: di fetele tatii, nu vă lăsați, rupeți hamurile, înghițiți zăbalele, striviți sub copite boașele sfinților, iepele cerului scapără scântei înhămate la carul mare. Picioare de gazelă ce plutesc la doi metri deasupra trotuarului, te ridici pe vârfuri să le săruți tălpile, nu ajungi, îngerul mereu poartă cu el o funie, te faci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfipt adânc fălcile în carnea cetății; peste ruine medievale creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți sufletul în veșmânt (toamna vine odată cu întristarea păsărilor). Până atunci, deschide ochii spre lume, chiar dacă nu poți înțelege ce simte vântul în livezi desfrunzite, de ce plânge ploaia mai abitir deasupra fântânilor, câtă durere încape într-o piatră strivită sub copitele cailor, unde se ascunde luna când vârcolacii mărșăluiesc pe cer. Genia, nu de durerea nisipului mă plâng. Sângele monahului sapă drum și prin stâncă, lacrimile înverzesc buchiile, suspinele împletesc scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desfac florile albe în vârful salcâmilor ianuarie sfidează anotimpurile. Mirosul resuscitează memoria. Portocala de Crăciun, una împărțită la cinci, a cincea parte încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la Moftinu Mare. A admis să mărturisească doar că l-au adăpostit nu numai În casă și În beciul de sub ea, ci și În șură și Într-o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai porcul de Horthy a apucat să moară-n patul lui... Ehei, adăuga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și al Tisei Negre În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini care nu se pot Întrețese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de culoarea luminii... Când m-am aplecat să beau, chipul din apă s-a tulburat. Și atunci am încremenit : acela eram eu. Eu eram acum Inorog !12 Nu se putea ! Visez ! Dar în jur, alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile curcubeului... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema să plecați până nu vă vede un medic, zice Ciprian. Nu se poate pune problema unei plecări imediate !, adaugă Dragoș. Nici vorbă ! Plec deîndată ce se omul vostru acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zilele trecute, l‑a înhățat de cap, încât l-a amețit de-a binelea și i-a făcut o bolfă cât pumnul drept în numele Tatălui. Plus că l-a trântit în bălegarul amestecat cu urină și l-a călcat cu copitele. Drept pedeapsă, Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația de paie și nici apa cuvenită pentru o zi întreagă. Către seară, l-a salvat conductorul care l-a hrănit, l-a adăpat și l-a țesălat în vederea unei deplasări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
târg, oricât de Gătej ai fi... Că polițaiu, dacă vrea, îți ia marfa, îți ia căruța cu tot cu cal, te ia și pe tine cu tot cu căruță și cu cal, dacă vrea. De aceea trebe să te ferești de el ca de copita calului nărăvaș, că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții în spatele calului, făcându-i o rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că poate lovi câinele dar nu a reușit. A început să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea în cerc. A făcut câteva cercuri dar câinele nu mai era pe acolo, și pentru că îl durea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua a păstrat mirosul unor copite care au trecut pe aici nu cu mult timp în urmă. -Ale cui urme crede Trotinel că sunt? -Nu știu ale cui urme pot fi, pentru că au un miros specific de animal foarte greu și fioros, a răspuns de data
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceea s-a întors cu spatele și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în care nu mai avea venin. Mulțimea de șerpi chemată de Dardailă, a rupt-o la fugă din locul cu pricina, simțind mirosul de usturoi aruncat pe jos de Căiță. Dardailă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat la Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-a desfăcut în mii de bucăți înșirându-se pe pământ, producând un zgomot infinit de mare cu mult ecou. Grupul privea la castelul deosebit de impunător și aparte de frumos lucrat. Buburuza, l-a întrebat pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
veci a ta. Fata pustiului nu mai putea de bucurie. A trecut prin fața fiecăruia și l-a luat în brațe și l-a sărutat. Când a ajuns în fața lui Trotinel, acesta a nechezat prelung, a aruncat înspre înapoi cu ambele copite din spate și a grăit: -Voi fi cel mai mândru animal atunci când te voi avea în spinarea mea. Fata i-a prins capul în brațe l-a sărutat, iar Trotinel a mai nechezat odată scurt și i-a zis: -Hai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]