452 matches
-
a propriei sale fiice ori nepoate. După cum niciodată nu a subestimat pericolul pe care-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imundă de care vorbea Livia! Trăsăturile i se crispează din nou. Este totuși o Claudia, ca și ea! Ce-a apu cat-o? Trio își dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale. — Prostii! râde Augustus, înveselit peste măsură de data aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta-i tot ce-i mai lipsea! Unde să se ducă să cerșească ajutor? Iulia Caelis a dispă rut. Un nume îi tâșnește în minte: Asinius Gallus! Într-acolo se va îndrepta. În urma lui, Augustus își prinde capul în palme, copleșit. Reflectează profund îngrijorat. N-a ajuns încă hoit, dar lupta pentru succesiune s a ascuțit în jurul lui. Va continua și după ce el nu va mai fi. Din păcate, nu are cum să o oprească. Asta va fi treaba lui Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun între bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea în inimi se pierde Peste umăr duioasa privirea Câtă lung spre adânci
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
contabil și de aceea e foarte meticulos în aranjarea documentelor. În timp ce-i pun întrebări, scoate una câte una bucăți de ziare, note de plată, notițe aranjate într-un dosar special, pentru a-și argumenta răspunsurile. Am fost pur și simplu copleșit. Probabil că e la fel de ordonat și la serviciu. Și în casa lui toate sunt puse la punct. Îi place să joace go. Sportul său preferat este golful. De când s-a mutat la compania actuală, e atât de ocupat, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că sunt proastă? Nici nu îndrăznesc să mă gândesc care mi-ar fi fost soarta dacă nu te-ar fi lovit trăsnetul. Scutură din cap, privindu-l cu dispreț, apoi adăugă șuierând printre dinți. — Eu te urăsc. Te urăsc. înțelegi? Copleșit, Balamber încercă să zâmbească, se strădui să o liniștească. — Războiul nu e o treabă pentru femei. Femeia-i făcută nu pentru ură, ci pentru dragoste. Fu ca și cum ar fi biciuit-o peste față. — Dragoste? spumegă ea. Am încercat-o deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încețoșa mintea și îi făcea vorba nesigură? Dar nodul acela care îi strângea gâtul? De ce ochii i se umeziseră? Era doar oboseală? Era amărăciunea înfrângerii? Sau ce altceva? Nu se mai simțise astfel din ziua în care-și pierduse părinții. Copleșit, o strânse în brațe pe copilă și o liniști: — Nu, Go-Bindan. N-o să te mai părăsesc. 30 Se sfârșise. încremenit, Sebastianus urmărea ultimele unități dușmane îndepărtându-se peste câmp, precum refluxul unei imense maree. Mâna sa alergă la încheietoarea coifului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos până În momentul când Atena tremurând toată de frig, un frig vizibil. Protector, Tony Pavone, o Învălui cu haina lui În timp ce buzele sale Îi sărutară fruntea. Copleșită,Atena se cuibări În brațele bărbatului care o cuprinse hotărât, În timp ce parfumul buzelor zămlisi apropierea lor sufletească...!! În dreptul unui hotel, Încetiniră mersul. Uitând fulgerător de repede, filozofia imaginată anterior, Tony Pavone o iscodi În pauza dintre două sărutări. „Mai poți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e cu autismul. De pildă, că nu poate gândi și scrie simultan. Că gradul de stres la schimbare este așa de insuportabil, încât de câte ori i-au introdus o cerință la slujbă, a plecat, fiindcă nu a suportat noutatea, se simțea copleșit și avea tendința de abandon. Și mi-a mai spus că există doar două lucruri care îl eliberează de starea imensă de frică, de anxietate: sexul și marijuana. Numai după sex și după marijuana se simte un om normal, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De altfel și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu îngăduit în bucătărie, se întâmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lângă doamna Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie, o nerăbdare nelămurită stăpânea pe fiecare, căuta să-și liniștească soțul a cărui tristețe era ușor de observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
târziu, cerul s-a făcut deodată vânăt, gata să plesnească, și atmosfera a devenit fierbinte, încărcată de tensiune statică. Teenie și-a ridicat privirea de la biroul ei. — Se pare c-o să avem parte de-o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a întunecat din ce în ce mai mult și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau locul în jurul ostaticilor. Sus pe cer, cornul lunii era acum invizibil. Și-au reluat mersul, încă și mai tăcuți, încă și mai copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și-a procurat produsele indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu mi-a zâmbit. Copleșit că întâlnisem un senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că asta era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat cu glas tare expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privi de jur-împrejur. — Orpheus, acesta este numele meu, strigă. Orpheus, secutor-ul. — Orpheus! Toți se ridicară în picioare, scandând numele acela, într-o ovație ce părea că nu se mai sfârșește. Valerius se întoarse cu spatele spre pulvinar. Străbătu arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă, clătinându-se. Cu brațele ridicate, se întorcea în dreapta și-n stânga, spre publicul care-l aplauda. Avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp a evoluat în spiritualitate și misticism. Rareori va domina rațiunea. Ceea ce caracterizează poporul nostru este revărsarea instanței spirituale, mistică asupra limitelor rațiunii. Teoria este confirmată de comportamentul și alegerile românilor în general, care vor prefera, ori de câte ori se vor simți copleșiți, la explicația mistică și vor apela la ajutor divin adesea. Acest lucru nu devine nociv decât în cazul în care acestea vor substituii soluționarea lor practică și în situațiile în care nu este cazul. De la cine moștenim această predilecție pentru
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul copleșit, învins de lumea textelor sale din sacoșă. După marea permutare, acum, a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la rându-i, nemuritor. Mă las încă în ușa berăriei, neștiind că știu acum ce va urma. Mă las copleșit doar de amărăciunea textului pierdut. Peste ani, când voi începe iar să scriu, voi încerca, de fapt, dintr-un sentiment acut al vinei de a fi pierdut cea mai frumoasă povestire scrisă vreodată, să o refac. Încercări repetate, reluate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să nu mă mai fure Ca gura-mi nimic să nu spună... Va trece trudit prin petale, De-arome, un fluture beat, Visând frumusețile tale Pe care, cândva mi le-ai dat... Dar noaptea îmi pare-un mister, Mă simt copleșit și privesc, Cum totul dispare-n eter Când zorii, din vis mă trezesc...
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
Ei, probabil că nu e treaba mea, dar nu prea cred că e potrivit pentru tine, Bette. M-am Întrebat ce ar zice dacă ar ști ce-mi spusese mama despre familia Weston. Am oftat. —Știu asta, Pen. Sunt doar copleșită În momentul ăsta, știi? Nu chiar, spuse ea. Nu prea mi-ai explicat. — Chestia e că slujba asta s-a infiltrat În restul vieții mele. Șefa mea nu prea le are cu distincțiile Între ce se Întâmplă la birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aceeași fiară crudă pentru ființa umană. Să fim conștienți de acest dușman care știe a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]