460 matches
-
a fost o performanță remarcabilă, bine susținută prin limbaj, design și structura ilustrațiilor. O altă lucrare a profesorului Djuvara din seria respectivă a fost special dedicată celui mai dificil subiect al istoriografiei noastre, etnogeneza românească. Departe de a se lăsa copleșit, autorul a profitat de complexitatea problemei, etalând o tehnică de povestitor profesionist, care alege de la început mirabilul, nu pentru sensul său ficțional, auto-exclus din realitățile plauzibile, ci pentru sugestia de minunare, de atracție spre ceva inedit. După cum el însuși o
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
timp, un exemplu pozitiv În ochii opiniei publice. În schimb, combaterea ideii „autonomiei Transilvaniei”, cot la cot cu vigilenții apărători ai unității naționale, te poate plasa Într-o postură cu adevărat jenantă și, În fond, dăunătoare spiritului public de la noi, copleșit oricum de asemenea mesaje polemice. 3. Încercând să preiau această povară fără alte explicații și justificări, voi aborda În continuare tema centrală a studiului lui Molnár Gusztáv, cea a identității istorice a Transilvaniei, elementul care fundamentează de fapt, În viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vă place să nu ieșiți În evidență. Personal, prefer să lucrez În grupuri de la 8 la 14 studenți, Întrucît acest număr este suficient pentru a se stabili relații de prietenie și Întrajutorare fără să fac pe cineva să se simtă copleșit, avînd și timp să acord atenție fiecărei persoane În parte. În plus, un astfel de grup presupune o varietate largă de personalități și interese, acest lucru generînd discuții animate și stîrnind o mulțime de Întrebări, ceea ce asigură un mediu de
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiționalistă, copleșite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții, precum șoferul din Livezile cu pruni, o proză în care sinuciderea personajului rămâne un gest ratat, însă aproape împlinit simbolic. Singurătate, ratare, gândul morții, viața ca înaintare debusolată, eșecul afectiv-erotic - acestea sunt temele prozatorului. În Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
pune problema! zice mami precipitată. Nici nu vreau s-aud de-așa ceva. — Dar... — Întotdeauna am sperat ca într-o zi să plătim pentru o nuntă. De ani de zile punem bani deoparte pentru asta. — Pe bune? Mă uit la ea, copleșită subit de emoție. — Mami și tati au făcut economii tot timpul ăsta și n-au zis nimic niciodată. — Ha... bar n-am avut. — Ei, bine, acum ai. Doar nu era să-ți spunem așa ceva, nu? Acum, fii atentă aici! Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea are ochii ațintiți asupra noastră. Șapte harpiști. Filarmonica din New York. Caviar... stridii... și cocktailuri... — Rebecca, draga mea, te simți bine? spune domnul Ferguson, zărindu-mi expresia. — Cred că e un picuț copleșită, spune Robyn râzând. E uluitor, nu? — Păi... da. Cred că da. Inspir adânc și îmi întorc pentru o clipă privirea. OK, nu am de gând să mă las furată de peisaj. Totul aici îți ia ochii, de acord, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
capitonat cu muselină, iar din loc în loc sunt luminițe feerice, ca într-un colier de perle. Ringul de dans e uriaș și proaspăt ceruit. Pe scenă, o formație formată din zece oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi a lui Antoine încercând să-și păstreze echilibrul pe scaunele pe care stau pentru a înfige ultimele lalele de zahăr caramelizat în tortul de aproape trei metri. Peste tot miroase a flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de care este capabilă energia inconștientă corect canalizată. Aceasta cu atât mai mult cu cât rezistența unei asemenea constelații ține adesea tot de realități raționale, de o anomalie a guvernării ideale, de excesul de lumină răsfrântă asupra unei fragilități interioare copleșite. Prin urmare, conștiința de sine are menirea de a opera în prealabil schimbările necesare în spirit, pentru a deschide posibilitate de reușită celor din suflet. Dacă, pentru a face loc influenței culturale a unor eterne structuri inconștiente colective, Lucian Blaga
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atât de frumos dormind, a fost de un înger sculptată în piatra asta; și deși doarme, trăiește. Trezește‑o dacă nu crezi și‑ți va vorbi.” Acestor versuri atât de admirabile, Michelangelo a răspuns cu versuri stră‑ bătute de durere copleșit să vadă Florența și întreaga Italie subjugată și opri‑ mată de străini: ,,Caro m’è il sonno, e più l’esser di sasso, Mentre che il danno e la vergogna dura. Non veder, non sentir, m’è gran ventura; Però
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cantitativ (utilizat, în context, ca expresie referențială, statut marcat prin forma sa de plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII.2008). Norma permite acordul anumitor determinanți proclitici numai cu substantivul: cele (aceste, alte) cincisprezece zile sau și cu elementul cantitativ (dacă acesta este un numeral cardinal mai mare de două sute); structurile exprimă semnificații distincte
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
vorbită, iar un telespectator urmărește postul său preferat așa cum altul ascultă un fond muzical vag, sau cum altul contemplă tablourile unei expoziții într-o zi de vernisaj, în trecere. Fără a întîrzia asupra lor. Ochiul contemporan survolează, adună, spicuiește informații. Copleșit, blazat, nu mai are timp să observe; ca și cum toate simțurile noastre ar naviga, la vedere, suprafețele lumii. O plutire generalizată a cursurilor și a trupurilor, deci a spiritelor. Printre numeroasele motive pe care le avem ca să ne bucurăm de spiritul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
eram sigur că pe acolo se mai poate trece. Încât, într-o zi, după repunerea în circulație a liniei tramvaiului 19, când am făcut o cursă cu el (Sf. Vineri, stația de plecare, mai era în picioare), am rămas uluit, copleșit, siderat: ceea ce zăream întrecea cu mult cele mai rele așteptări. Cât puteai cuprinde cu privirea se întindea un uriaș teren viran, un fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii săi. Dubii grele cad asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găsim exemple de adevărate sacrificii pentru a-și ține cuvântul dat? Oare nu este adevărat că uneori primim lecții chiar de la adversarii noștri atât în domeniul solidarității sociale, dar și în generozitatea conceptelor despre îndatoririle de dreptate? Și astfel, sufletul copleșit și frământat de mii de îndoieli, care apar înlăuntrul său, mai este expus și sofismelor dușmanului, care - după cum notează [card.] Newman - insinuează că religia și datoria sunt lucruri într-adevăr juste, admirabile și fără îndoială supranaturale, dar că în practică
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mamă și tu ai devenit tată împreună cu mine.” Aia nu mai suportă durerea atât de vie, atăt de prezentă, chiar în clipa asta, a Medeei și întrerupe lectura, izbucnind în hohote teribile de plâns. La sfârșit am plâns și eu, copleșit. Din păcate, mi-am pierdut definitiv sufletul acela feminin de odinioară; nu voi mai putea scrie niciodată astfel de lucruri înduioșătoare. Dietă Aia nu mănâncă niciodată carne; se hrănește de obicei cu multe legume, cereale și ierburi diverse ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oriental a fost tot timpul călătoriei și al pelerinajului duhovnicul și animatorul pelerinilor veniți din România. Cu firea sa veselă și mucalită reușea să întrețină mereu o atmosfră plăcută și senină între noi, cu toată oboseala de care eram uneori copleșiți. În după-amiaza zielei de Paști, potrivit unui program prestabilit, ne-am deplasat toți pelerinii români la orele 16 la Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament, după care am revenit în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
drege glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină fumegândă! Jur împrejur, vrăjmașii colcăie! Mă împresoară întunericul! Nici o lumină... Nici o luminiță... Nici o mână întinsă... Singur!... Părăsit!... Trădat!... Ștefan se sufocă, nu-i mai ajunge aerul. Își desface larg cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune turbanul pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros de hârjoană. Sora intră ca o vijelie și începe să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Înainte!!" Altfel nu pot! Altfel nu se poate! Și... și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
individ”, distrugând pentru totdeauna acel „maniheism tipologic” ce făcuse carieră amplă Începând din medievalitate - și care face și azi, În nu puțin opuri epice ce apar mai peste tot! - și propunând acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară morală, nod al unor deșirante și agresive pulsiuni contrarii, surse de fapt nu numai ale „viului tipologic”, dar și ale Viului, tout court! Doar la divinul Shakespeare, În operele sale mari - Hamlet, Richard al III
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]