218 matches
-
vorbind ales, chemat fiind la împăcări. Trei dintre povestitorii lui Geoffrey Chaucer vor incrimina corupția clerului, trăgând, cu simțul umorului, un semnal de alarmă asupra naivității colective, ce cădea uneori victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
descurca întrun spațiu narativ atât de vast ele sunt necesare.” 576 Dacă realizăm o analiză panoramică a ansamblului Povestirilor din Canterbury sesizăm că doar șase povestiri sunt comice în întreg ansamblul lor narativ (a morarului, a logofătului, a aprodului, a corăbierului, a lui Sir Thopas și a duhovnicului de maici), două alte istorisiri (a fratelui cerșetor și a negustorului) sunt satire care folosesc procedee comice, dar în scopuri vădit moralizatoare. Povestirile „serioase” predomină, în ciuda unei impresii că latura comică ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trăirii unei iubiri autentice (III. 8, VI. 4, VIII. 2). Totul este raportat la dragoste, deoarece în numele acesteia se iartă orice slăbiciune, dar când sentimentul dispare, nu rămâne decât viciul descoperit, gol, pregătit să fie incriminat pentru sterilitatea sa. Povestirea corăbierului din cadrul capodoperei chauceriene se regăsea și întruna dintre nuvelele lui Boccaccio: soția unui negustor „frumoasă foc și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ziua cînd i se anunță că trebuie să moară, un soare minunat înveselea firea și Julien se simțea plin de bărbăție. Iar cînd ieși din celulă, aerul curat îi plăcu la fel de mult pe cît îi place plimbarea pe pămînt unui corăbier care a plutit vreme îndelungată pe mări. "Zău, totul merge bine, își spuse el, nu-mi lipsește curajul. Niciodată acest cap nu fusese atît de poetic ca în momentul cînd avea să cadă. Totul se petrecu simplu, cuviincios și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Raphus cucullatus) a dispărut din Mauritius în anul 1680; bourul (Bos taurus primigenius) a dispărut din Europa în anul 1627. Vaca de mare (mamifer din Ordinul Sirenieni), descoperită în 1741 lângă arhipeleagul Comandore din Marea Behring, a fost stârpită de corăbieri (pentru carnea ei) în numai 27 de ani. Ultimul exemplar a fost găsit în 1768. Circa un milion de specii sunt amenințate cu dispariția în cursul acestui secol. Numai în secolul al XIX-lea au dispărut 71 specii de mamifere
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
au întors cu capu-n gios Și merg toate dinpotrivă, anapoda și pe dos... aparținând unui poem sarcastic, cu viziunea cataclismului întoarcerii pe dos a lumii: Timp mult nu o să mai treacă și-a ara plugul pe mare, La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare: Ce-a să zic-atunci pescariul, când în ape curgătoare Îi va prinde mreaja vulturi și dihănii zburătoare? Ce-a să zică vînătoriul, când în loc de turturele, Nevăzând nici câmp, nici codri, va pușca zodii și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
coboară În conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui.” Consecvent, Grigore Alexandrescu Întoarce versurile, străbătute de o notă religioasă (Candela), spre problematica morală. Dumnezeu este limanul ultim, țărmul spre care se Îndreaptă corăbierul (imagine banală) cînd marca este primejdioasă. Spațiul reveriei, personalizat pentru o clipă, se deschide din nou spre literatură. Sau, mai exact, este acaparat din nou de clișeele literaturii. O variantă a schitului este cetatea În ruină. În preajma ruinelor, poetul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și o altă nedumerire. În adevăr că nedumerirea aceasta încetează din moment ce noi vom vedea aici rezultatul proniei divine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XIX, p. 184-185) „Și dacă o corabie care are puțini corăbieri și călători, nici o stadie nu poate merge fără cel ce o cârmuiește, cu mult mai mult lumea aceasta atât de mare, care are în ea atâtea suflete, alcătuite din deosebite stihii, nu ar fi ținut atâta vreme, dacă nu ar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a tipicului în viață poate fi mai mult sau mai puțin intenționată. Putem fi siguri că Homer nici nu știa ce este aceea tip sau tipic, și că numai datorită geniului său artistic, a sesizat cum face în «Odiseea», tipul corăbierului aventurier Ulise, tipul sclavului agricol, Eumen, tipul sclavei oarecum legată printr-o viață întreagă de robie în casă - Euricleia - și zeci și sute de alte figuri ale vremii lui (...). În măsura în care aceasta este o chestiune de talent, discuția nu are prea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină din belșug, unde de lumină asupra întinsului apelor nestatornice și agitate. În lumina proiectată de el, corăbierul înaintează fără primejdie spre limanul veșnic. Aceasta e menirea Farului nou"389. Acest scurt mesaj metaforic a înlocuit clasicul articol-program. Succint, el a surprins prin metaforele folosite (prin simbolistică) scopul apariției ziarului în capitala țării,dar și unele viziuni referitoare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ajuns în Sicilia unde a mai realizat câteva lucrări inginerești. Peisinoe și Parthenope sunt două sirene nimfe ale mării, cu trup de păsări și chip de femei ce locuiau pe o insulă din Marea Mediterană. Ele vrăjeau cu cântecul lor pe corăbieri și le întrerupeau drumul, ademenindu-i. Argonauții, aducătorii lânii de aur, puteau fi seduși de sirene dacă Orfeu nu le-ar fi întrecut în măiestrie cu cântecul lui. Ulise le-a poruncit corăbierilor să-și astupe urechile cu ceară iar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marea Mediterană. Ele vrăjeau cu cântecul lor pe corăbieri și le întrerupeau drumul, ademenindu-i. Argonauții, aducătorii lânii de aur, puteau fi seduși de sirene dacă Orfeu nu le-ar fi întrecut în măiestrie cu cântecul lui. Ulise le-a poruncit corăbierilor să-și astupe urechile cu ceară iar el a rezistat farmecelor lor, fiind legat de catarg. Charites / Harites / Grațiile sunt fiicele lui Zeus, ele reprezintă forța iubirii, fertilitatea, plăcerea erotică și prostituția sacră. Ele sunt: Aglaia, Euphrosyne, Thalia, fecioare ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
țărmul ei, a fost numită odinioară Axenus /Neospitaliera/, dar mai târziu, prin contact cu alte populații, locuitorii și-au îmblînzit puțin obiceiurile și marea a fost numită Euxinus /Ospitaliera/15. Acel "Axenus" a putut fi și o denumire convenabilă primilor corăbieri greci ce au vizitat-o, negustori, dar și pirați, pentru a înspăimînta și îndepărta pe noii veniți și concurenți. În "Istoria Naturală" (secolul I e.n.), Pliniu cel Bătrân dă o indicație clară asupra curentului litoral, coborând de la nord la sud
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu nisip de formă triunghiulară, cu baza pe mare și vârful în amontele fluviului. În secolul III, secolul V î.e.n. - secolul II e.n., în condițiile unei regresiuni marine (regresiunea Dacică), ce favorizează evidențierea celor 6 guri ale deltei, pe care corăbierii greci "le botează" pe fiecare cu un nume, sau acelei mari insule triunghiulare de nisip de la nord de brațul Sf. Gheorghe, pe atunci Hieron stoma - Gura Sfântă, numele de Insula Peuce. Această insulă era acoperită de o pădure de pini
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
a litoralului deltaic, datorită transgresiunii marine în curs, explică distanța actuală de circa 35 km. I se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân - Fidonisi - ceea ce înseamnă același lucru, iar în antichitate, pentru corăbierii din Milet, Achillea sau Leuke - Alba. Pentru greci era o insulă sfântă, adăpostind templul și mormântul eroului Ahile, un loc de pelerinaj cu virtuți tămăduitoare. De fapt este o stâncă fără vegetație, de câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Ninive, cuvântul Domnului, Întrucât păcatele celor de acolo ajunseseră până la cer. După ce acceptă misiunea, Iona se răzgândește, se ascunde pe o corabie și fuge la Tarsis. Dumnezeu Îl pedepsește pentru nesupunere, trimițând un vânt ceresc, provoacând o furtună pe mare. Corăbierii, bănuind că Iona este cel care a atras mânia dumnezeiască, Îl aruncă În valuri. Din poruncă divină, Iona este Înghițit de un monstru marin și, după trei zile si trei nopți petrecute În burta peștelui În pocăință, „Domnul a poruncit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale cărei păcate ajunseseră până la cer. Iona primește misiunea, dar Între timp se răzgândește, se ascunde pe o corabie și fuge la Tarsis. Dumnezeu Îl pedepsește pentru nesupunere și trimite un vânt puternic, menit să provoace o furtună pe mare. Corăbierii bănuiesc faptul ca Iona a atras mânia cerească și l-au arunca În valuri. Din poruncă divină, Iona este Înghițit de un monstru marin și după trei zile și trei nopți petrecute În burta peștelui, În pocăință, „Domnul a poruncit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]