381 matches
-
În timp ce soția lui se Îmbrăca. Un telefon, două... dacă venise și ea la cură și se ducea la hidroterapie, atunci mai dispunea de ceva timp... Și-l imagina profitînd de fiecare ocazie, provocîndu-le, mințind ca un copil mama. Un bărbat corpolent, În vîrstă, bogat, avînd o situație importantă, venit la Vichy să-și trateze astmul. — Nu vă surprinde că sora a plecat? Francine Lange avea pasiunea banului. Dumnezeu știe prin ce trecuse, la Paris, ca să facă rost de bani! Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
el? — E posibil, murmură Maigret, uitîndu-se la ceas. — Probabil, nu? Dovadă că i-a fost destul de teamă ca să plece fără să ne spună. — Trebuie să mă Întîlnesc cu soția. Și fusese gata să adauge: „Ca și celălalt!” Ca acel bărbat corpolent, lat În umeri, obligat să folosească șiretlicuri copilărești ca să sune dintr-o cabină telefonică. Cine știe? Poate că, În cursul plimbărilor zilnice, soții Maigret trecuseră de mai multe ori pe lîngă acest cuplu. S-ar fi putut să fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e pe drum. Am dat-o-n bară din cauza mea. Stăteam În apropierea unei cabine pe bulevardul Kennedy. Acolo erau câțiva copaci și nu-mi era greu să mă ascund. — Un bărbat a intrat să telefoneze? — Da. Un bărbat Înalt, corpolent, ale cărui semnalmente se potriveau cu ale omului nostru. Părea circumspect. S-a uitat În jur, dar nu avea cum să mă vadă. A Început să formeze numărul. Mi-am arătat prea mult capul? E posibil... Dar se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l chem pe Parthenicus? Gâfâie și ea cu gura întredeschisă. — Nu, te rog, o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche de pantaloni galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu omul ăsta. Și tu - se întoarse spre Khaba - nu vezi că ăsta e dus? Mergi cu el în grajd și pune-l să doarmă, pe urmă vezi de cai, să aibă tot ce le trebuie, și întoarce-te aici. Corpolentul său prieten, care nu se îmbătase absolut deloc, se ridică să-l ajute pe Odolgan - încă pradă uimirii - să se ridice de pe bancă. Apoi, sprijinindu-l, se îndreptă cu el către ușă. După ce-i văzu pe cei doi afară, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tânără. — Ei, gata acum! se răsti. O să fii a mea, oricum. Chipul Fredianei se strâmbă amenințător. — Vino! Vino aici! încearcă numai să te apropii, că... Cu o agilitate pe care nu ai fi bănuit-o la un om atât de corpolent, Rutger se azvârli înainte; o fentă la dreapta, ca și cum ar fi vrut să o apuce pe fată de păr, apoi un atac în partea cealaltă și o prinse de încheietura mâinii, strângând-o până o făcu să lase pumnalul. Căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius ar fi putut să treacă Alpii înainte de sfârșitul lui aprilie. Și, de fapt, care armată - căci era vorba doar de câteva mii de soldați când părăsiseră Ravena. Voia să se întoarcă la subiect, să demaște asasinul, însă un om corpolent și bărbos, ce sta în primul rând, cu degetele înfipte în centura lată de piele, întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă zăcea fără cunoștință la marginea cărării. — Și el?... întrebă. — Bineînțeles! Trebuie să-l ducem înăuntru. Canzianus se întoarse către Balamber să-l întrebe, însă acesta, care ascultase ce-și spuneau ei, îi făcu un semn lui Khaba. Războinicul cel corpolent îl ridică pe Inisius ca pe o surcea și-l puse cu ușurință, de parcă ar fi fost o legătură de cârpe, pe umărul celui mai robust dintre războinicii ce urmau să-l însoțească, apoi o porni către sihăstrie, în urma celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l dea lui Odolgan, care i-l smulse din mână cu brutalitate. — Te-am văzut în luptă, îi zise Balamber, ești un războinic valoros. Răspunsul lui Sebastianus fu direct și spontan, ca de la soldat la soldat: — Și tu. Un războinic corpolent, pe la treizeci de ani, ce ședea în stânga comandantului, îl întrebă cu un zâmbet ironic: — Ce-ți mai face grumazul? Toți cei de față râseră. Balamber, arătându-l pe războinic, râse și el: — Khaba a fost. El te-a prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aveau obiceiul să caute o asemenea înfruntare. Reuși să ajungă la mică distanță de capul de lup, care, strălucind cu reflexe aprinse în lumina flăcărilor, se agita în miezul luptei. Aproape că ajunsese la el, când un hun înalt și corpolent, gol până la brâu, îi bară drumul. Sebastianus recunoscu în el pe războinicul care la vad îl prinsese în laț. Celălalt îl recunoscu și el și, pentru o clipă, ochii săi scânteiară, iar pe chip îi apăru un rânjet feroce; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și numai pe comandantul dușman. Când îl află prins în luptă, apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea bagauzilor să degenereze în violență fățișă. Ușurat văzu că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridică; pentru a-l potoli, Ambarrus, care, din fericire, dispunea de o voce pătrunzătoare, trebui să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se instaură cât de cât calmul, se ridică un om corpolent, cu craniul ras și un chip ce părea tăiat în granit. înfigându-și degetele în centura de piele, observă: — Dar dacă și tu spui adevărul, nu înțeleg ce putem face noi ca să-i înfruntăm pe huni. Se spune că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe vizitatori. Podeaua era din mozaic cu desene romboidale. Din spatele unei mese mici, pe care, într-un sfeșnic de bronz o lumânare stătea să se stingă, se ridică imediat un bărbat corpolent, cu părul tăiat în dreptul urechilor. Fără să mai aștepte să fie întrebat despre motivul acelei vizite la o oră atât de ciudată, Rutilius îi vorbi hotărât, anunțându-l că în cetate ajunsese un mesager al lui Magister militum, care cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare și, firește, înalții ofițeri romani ce îl urmaseră pe Etius din Italia și aceia care i se alăturaseră de curând lui Magister din Galii, cel dintâi fiind Egidius, care, deși doar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr cu părul negru și un bărbat corpolent, cu fața roșie, care îi oferi niște peștișori prăjiți. Valerius clătină din cap, asurzit de strigătele pariorilor, și căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a râs tare. — Nici o șansă să te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr alb pe piept și cu priviri lacome în ochi. Ea a închis ochii, dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S. Moonshy, un funcționar nebărbierit, cu ochii furioși. O zeiță a răzbunării ciudată, triplă care se apropia de țintă. Grimus stătea la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de minune. Chipul inspectorului Fumero păli și orice expresie Îi fugi din privire. — Ce-ai spus, nenorocitule? — Spuneam că mi se pare că ai moștenit gustul și grația doñei Yvonne Sotoceballos, damă din Înalta societate... Fermín nu era un om corpolent și primul pumn fu suficient ca să-l dărîme dintr-o dată. Încă mai stătea făcut ghem În băltoaca În care aterizase, cînd Fumero Îi administră o serie de picioare În stomac, În rinichi și În față. Eu am pierdut socoteala la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
duș pentru a se spăla de sânge, așa că dădu cu praf pe fiecare suprafață de contact din baie, depistând unul, doi, trei degete și evantaiul complet a două mâini depărtate mult una de alta, mâini ce-i aparțineau unui individ corpolent și erau plasate acolo unde omul se sprijinise de perete pentru a intra sub dușul din cadă. Miezul nopții. Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș, apoi îl rulă pe hârtie. Se potrivea perfect cu degetul mijlociu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre gura perechii sale. Individului mai corpolent îi lipsea degetul arătător drept. Toți cei patru ochi erau intacți și larg deschiși. Victimele fuseseră tăiate exact ca Marty Goines, pe toată spinarea - și pe față. Danny examină părțile din față ale cadavrelor, presate una de alta: se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu viață, luptându-se cu omul cu cuțitul. Asta trebuie să se fi întâmplat când și-a pierdut degetul. După ce le fac analizele de sânge și le pompez stomacul amândurora, o să știu cu certitudine. Cel cu degetul lipsă era mai corpolent și avea un debit de sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se gândi la numărul 2307 și la urmele de vomă amestecată cu sânge. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]