714 matches
-
la societatea umană, noțiunea "teritorialitate" nu se limitează, ca în etologia animală, la teritoriul propriu-zis, ci vizează și alte diverse dependențe ale eului. Cea mai mare parte dintre considerațiile legate de noțiunile de "spațiu" și de "teritoriu" se raportează la corporalitate și la proiecțiile ei. Zona de joncțiune cea mai sensibilă este în mod evident învelișul corporal și contactul acestui înveliș cu al altuia, de unde importanța privirii și a atingerii. Dacă privirea este un semnal de atitudine afectivă (pozitivă sau negativă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de metodă. Specificul metodelor psihologiei școlare Provenind din grecescul methodoscale, drum către ceva, metoda este definită în psihologia românească de P. Golu ca reprezentând acea îmbinare și organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente și tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Ea este operatorul care mijlocește trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunțată în plan teoretic la reconstrucția ei observațională, experimentală, acțională în vederea corectării, optimizării, potențării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale. Psihologia școlară utilizează
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
a retras în sine pentru contemplare ("un suflet-mănăstire"), erosul tulburător este imaginat ca o "lavandă sonoră", iar cântecul are calități palpabile ("mierla pe clape"), femeia este sugerată doar prin detalii metonimice (prin deget), fiind o prezență serafică, uneori înzestrată cu corporalitate. Iubirea este asociată cântecului. Metafora sonoră a furtunii, natura domesticită, starea de confuzie, impresia de plutire, nesiguranța în fața inexplicabilului anunță invazia sentimentului de dragoste. În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău"), metaforele abstracte ("dincolo de mare"), personificarea ("genunchiul pietrelor" etc.). Poveste sentimentală Poezia Poveste sentimentală face parte din volumul O viziune a sentimentelor. Titlul sugerează dezvăluirea unei revelații prin eros, când cuvintele capătă corporalitate și pot recrea lumea. Tema este erotică, dar vizează și raportul creator-creație. În prima secvență lirică, doi îndrăgostiți percep în felul lor realitatea, iar în secvența a doua este prezentată relația propriu-zisă. În prima secvență are loc un proces de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
internă sunt anulate pe plan internațional, prin care prezența și acțiunea internațională a statelor este gândită descriptiv, dar și normativ, ca o sferă distinctă de politica internă, de existențele concrete ale indivizilor, de considerente legale sau morale, chiar distinctă de corporalitatea, particularitatea acelor oameni care de fapt reprezintă statul pe plan internațional. Feminismul constructivist este preocupat de construcția normelor, instituțiilor, identităților pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
ochii ațintiți la narator, mai degrabă decît să interacționăm cu el, așa cum am face-o dacă am fi în mijlocul unei conversații; în același timp, în narațiunile literare naratorul este, de cele mai multe ori, ,,depersonalizat” și privit ca o voce desprinsă de corporalitate. Astfel, există cîte un povestitor în fiecare poveste, într-o proporție mult mai mare decît dacă am întîlni un vorbitor în mod obișnuit. Deoarece narațiunile sînt, relativ la obișnuitele replici, texte lungi și personalizate sau valorizate, există o modalitate prin care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care conferă autoritate celor spuse. El permite cititorului să-și construiască o reprezentare a corpului enunțiatorului (și nu al autorului efectiv). Lectura face astfel să apară o instanță subiectivă care joacă rolul de garant a ceea ce este spus. Caracter și corporalitate Noțiunea de ethos se referă nu numai la dimensiunea propriu-zis vocală, ci și la totalitatea determinărilor fizice și psihice atribuite personajului enunțiatorului cu ajutorul reprezentărilor colective. Garantul, a cărui figură cititorul trebuie s-o construiască pornind de la diferite indicii textuale, capătă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
nu numai la dimensiunea propriu-zis vocală, ci și la totalitatea determinărilor fizice și psihice atribuite personajului enunțiatorului cu ajutorul reprezentărilor colective. Garantul, a cărui figură cititorul trebuie s-o construiască pornind de la diferite indicii textuale, capătă astfel un caracter și o corporalitate, a căror grad de precizie variază în funcție de texte. "Caracterul" corespunde unui mănunchi de trăsături psihologice. Cît despre "corporalitate", ea este asociată unei constituții fizice, dar și unui mod de a se îmbrăca și de a se mișca în spațiul social
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reprezentărilor colective. Garantul, a cărui figură cititorul trebuie s-o construiască pornind de la diferite indicii textuale, capătă astfel un caracter și o corporalitate, a căror grad de precizie variază în funcție de texte. "Caracterul" corespunde unui mănunchi de trăsături psihologice. Cît despre "corporalitate", ea este asociată unei constituții fizice, dar și unui mod de a se îmbrăca și de a se mișca în spațiul social. Ethosul implică într-adevăr o disciplină a corpului, perceput prin prisma unui comportament global. Caracterul și corporalitatea garantului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
despre "corporalitate", ea este asociată unei constituții fizice, dar și unui mod de a se îmbrăca și de a se mișca în spațiul social. Ethosul implică într-adevăr o disciplină a corpului, perceput prin prisma unui comportament global. Caracterul și corporalitatea garantului provin dintr-un ansamblu difuz de reprezentări sociale valorizate sau devalorizate pe care se sprijină enunțarea și pe care le confirmă sau le transformă. Aceste stereotipuri culturale circulă în domeniile cele mai diverse: literatură, fotografii, cinematograf, publicitate etc. Universul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
categorie (nume de) 255-257, 260 cititor model 53 co-enunțiator 63 co-enunțiatori 63 comunicativă (competență) 45 contaminare 187 context 17, 26, 27, 64, 133, 228, 229 contract 81 conținutul afirmat vs conținutul presupus 250 cooperarare (principiu de) 34 coreferință 220, 248 corporalitate 117 cotext 25, 131, 201, 237 D dar 28-30 deictic 24, 129 demonstrativ (determinant) 24, 94, 221, 228, 250 denominativă (interpretare) 227 dependent de mediu (enunț) 90 descriere cu articol hotărît 131, 222, 223, 226 deturnată (desemnare) 269, 273 dialogal
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția de la icoană la tabloul religios (e.g. înlocuirea perspectivei inverse cu perspectiva naturală, refuzul transparenței eshatologice a corporalității, inserția senzualismului în locul figurației hieratice, dispariția anonimatului și revendicările auctorialității), care pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fără conștiență”2. Un loc aparte în epistemologia lui Polanyi îl deține noțiunea de interiorizare a sensului. Pentru a vorbi despre o interiorizare a sensului, distinția între „exterior” și „interior” trebuie calificată într-un sens diferit de perspectiva carteziană asupra corporalității. Aici, similitudinile dintre gândirea lui Polanyi și fenomenologia percepției elaborată de Maurice-Merleau Ponty (1908-1961), sunt evidente. Amândoi susțin că orice cunoaștere euristică este atașată unei teleologii semantice a cunoașterii tacite. Dacă pentru Gadamer „geniul” aparținea nu subiectului cunoscător, ci limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea sinelui și dilemele corporalității" Subiectul descărnattc "Subiectul descărnat" Ar fi greu de contestat faptul că modernitatea europeană a consacrat o concepție dualistă asupra subiectivității. Lunga posteritate a scrierilor lui René Descartes (1596-1650) a marcat profund o întreagă tradiție filozofică și umanistă, care a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
târziu în secolul XX. Conceptul modern de subiectivitate este indisolubil legat de concepția carteziană despre rațiune ca instanță ultimă a tuturor certitudinilor. Cogito, ergo sum definește concepția dualistă despre persoana umană, înțeleasă ca o sinteză între intelect (res cogitans) și corporalitate (res extensa). În alcătuirea conștiinței de sine, trupul joacă pentru Descartes un loc secundar și chiar neglijabil 1. Sinele emerge printr-un proces de abstracție, în care intelectul practică îndoiala metodică cu privire la orice fenomen sau idee schimbătoare, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o subiectivitate reală; fără trup, acest lucru ar fi încă posibil. Dualismul cartezian a rămas pentru multe secole nechestionat; vorbind despre modalitățile teoretice de constituire a subiectivității, idealiștii germani (Kant, Fichte, Schelling sau Hegel) au ignorat aproape în totalitate aportul corporalității în constituirea subiectului. Tirania absolută a cogito-ului și-a lăsat amprenta nu doar asupra tomurilor de filozofie, ci și asupra viziunii pedagogice care a guvernat timp de secole academiile și universitățile europene. Educația tinerilor a tins să neglijeze importanța mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
perspective raționaliste, bazată pe un cras dualism epistemologic, îl constatăm astăzi. Nimeni nu mai poate susține la modul serios, în public, existența unei relații de incidență între un anumit stil de viață privată (ilustrat de modalitățile de apropriere personală a corporalității) și valoarea unui produs de cunoaștere. Între primii gânditori care au reușit să deconstruiască mitul modern al raționalității suficiente, detașată de pulsiunile și dorințele tăinuite ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un anumit stil de viață privată (ilustrat de modalitățile de apropriere personală a corporalității) și valoarea unui produs de cunoaștere. Între primii gânditori care au reușit să deconstruiască mitul modern al raționalității suficiente, detașată de pulsiunile și dorințele tăinuite ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să releve, printr-o analiză profundă și riguroasă, contribuția corporalității (mai cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gânditori care au reușit să deconstruiască mitul modern al raționalității suficiente, detașată de pulsiunile și dorințele tăinuite ale corporalității, a fost Edmund Husserl (1859-1938). Părinte al fenomenologiei continentale, Husserl a încercat să releve, printr-o analiză profundă și riguroasă, contribuția corporalității (mai cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană. Acest nou impuls filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi autori influențați de Husserl și de tematizarea fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu seamă a lumii afectelor) la constituirea originară a subiectului și, evident, a relațiilor de intersubiectivitate umană. Acest nou impuls filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi autori influențați de Husserl și de tematizarea fenomenologică a corporalității ne vor reține atenția: Michel Foucault (1926-1984) și Michel Henry (1922-2002). Marcat în tinerețe de această redescoperire conceptuală a corporalității, M. Foucault s-a aplecat în calitate de gânditor social și istoric al ideilor asupra mai multor teme stringente, neglijate secole la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
filozofic a generat numeroase reacții, mai ales în cultura franceză. Doi autori influențați de Husserl și de tematizarea fenomenologică a corporalității ne vor reține atenția: Michel Foucault (1926-1984) și Michel Henry (1922-2002). Marcat în tinerețe de această redescoperire conceptuală a corporalității, M. Foucault s-a aplecat în calitate de gânditor social și istoric al ideilor asupra mai multor teme stringente, neglijate secole la rândul de tradiția filozofică europeană: nebunia, detenția, sexualitatea. Deconstrucția subiectului metafizic întemeiat pe cogito-ul cartezian beneficiază în scrierile lui Foucault
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
opri asupra unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi limitele interpretării orizontale a textelor creștine despre corporalitate, introducând argumentele lui Michel Henry în favoarea unei mai juste comprehensiuni, filozofice și teologice, a relației dintre trup, revelația sinelui și dilemele alterității. Ambiguitatea erosului păgântc "Ambiguitatea erosului păgân" Dorința sexuală este o constantă biologică universală. Stilizarea acestei dorințe (fie prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la asceză în antropologia lui Clement Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în sfințenie”2. În acest sens, Irineu nu exclude materialitatea din paradis și vede eshatonul ca pe-o împlinire prin transfigurare a corporalității deja existente. Dacă apără ascetismul, Sfântul Irineu al Lyonului o face tocmai pentru că exercițiul impus al distanței sau detașării ne predă lecția responsabilității. Nimic nu exclude existența unei sexualități paradisiace 3, menită să diferențieze ordinul masculin de cel feminin și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]