521 matches
-
definit prin funcțiile sale. El nu constă într-o singură entitate, ci într-o varietate de entități diferite, având două elemente în comun: toate sunt constituite din aspecte ale structurii sociale și înlesnesc unele acțiuni ale actorilor - persoane sau actori corporatiști - în cadrul acestei structuri"5. La fel ca Bourdieu, Coleman evidențiază productivitatea capitalului social ce se poate metamorfoza în capital economic sau chiar educațional și subliniază că acest tip de resursă nu aparține actorilor sociali, ci este o proprietate a structurii
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o părere bună despre asociații. Majoritatea le consideră dinamice, iar peste douăzeci și două de milioane au aderat la cel puțin una dintre ele, acțiunile benevole regrupând peste nouă milioane de persoane. A crea societate Dincolo de marea diversitate existentă (modelul „corporatist” la est de Rin, cel „liberal” dincolo de Canalul Mânecii, cel „social-democrat” În țările scandinave și cel „În curs de dezvoltare” În țările din jurul Mediteranei), trei cuvinte-cheie definesc asociațiile: participare, civism și solidaritate. Abordarea canonică, elaborată la Începutul secolului XX de Léon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în termeni tranșanți: „comunismul a fost modernitatea în modul cel mai determinat și în postura cea mai decisivă [...], purificată de ultima urmă de haotic, irațional, spontan, impredictibil”. În organizarea și funcționarea comuniste pot fi identificate indicii clare ale statului extins, corporatist și raționalizat printr-o birocrație atotcuprinzătoare, ale ideologiei seculare și etatiste, ale sistemului fordist de organizare a producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar fi presărată de crize sau conflicte, adică s-ar realiza printr-o tranziție conflictuală. Finalizarea crizelor sau conflictelor, pentru accelerarea construcției societății moderne, ar fi realizabilă în forme variate în concepția diverșilor autori: prin revoluție (Marx), prin consens moral corporatist (Durkheim), prin afirmarea autonomiei persoanei, a democrației și a libertăților individuale (Weber, Pareto, Tocqueville). Conceptul de societate pe care l-au propus iluminiștii și urmașii lor a fost: a) bazat pe o analogie organică, adică societatea ar fi similară cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societățile contemporane sau măcar unele dintre ele - cele dezvoltate - activează prin educație tot mai multă cunoaștere pentru a crește „producția” de capital uman, sporesc inovațiile și invențiile tehnologice pentru a dezvolta economia cunoașterii și tind să perfecționeze managementul social și corporatist sau guvernarea politică din societățile democratice pentru a crește performanțele dezvoltării. Construcții similare pot fi invocate și atunci când considerăm nivelul vieții comunitare sau al celei personale. Totuși, cele două direcții nu sunt, din nou, complementare, întrucât tocmai construcțiile din una
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
menirea de a sintetiza problemele principale ale individualizării ce ar corespunde epocii noastre de tranziție postcomunistă. Tabelul 3.1. Individualizarea actorilor sociali și problemele individualizării în perioada tranziției postcomuniste. Actori Individualizare prin... Stat național Roluri sociale Identități Birocratizare Pierderea rolului corporatist al statului prin transfer de proprietate către corporații private și prin birocratizarea funcției publice. Anomie Declinul identității naționale prin integrare europeană și prin asimilarea instituțiilor ce corespund acquis-ului comunitar. Indivizi Conflicte de rol Asumarea de roluri multiple, inclusiv în rețele
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
bărbatul salarizat de corporațiile care-i cumpărau forța de muncă și femeia specializată în activitățile casnice ale vieții de familie. Structura socială preindustrială era centrată pe familie, adică pe gospodăria familială extinsă. Odată cu industrializarea, au apărut noi organizații sau actori corporatiști, astfel că două structuri organizaționale paralele au început să se afirme: o structură primordială, bazată pe și derivată din familie, și o alta, complet diferită și independentă de ea, reprezentată în principal de corporații. Structura corporatistă, care includea firme, sindicate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
casnice. Astfel, diviziunea familială era una inegalitară economic și ca putere, ceea ce contrazicea principiul egalitar al modernității. Continuarea industrializării, intrarea în epoca postindustrială, afirmarea juridică a egalității dintre femei și bărbați au coincis cu creșterea numărului femeilor angajate în sectorul corporatist și egale cu bărbații în privința nivelului de școlaritate sau în exercitarea drepturilor civice și politice. Temeiurile tradiționale ale familiei în privința căsătoriei, sexualității sau a rolurilor etalate și etalabile au început a fi chestionate și mai ales schimbate. Familia și relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din ce în ce mai precise în această privință. Structura de organizare de tip contractual determină corporația să devină tot mai independentă de familie. Totodată, corporațiile încep să preia din funcțiile tradiționale ale familiei și să genereze astfel o nouă ordine socială de tip corporatist. Exemplele abundă în această privință. După vârsta de circa trei ani, copiii sunt preluați de grădinițe (uneori și mai devreme, în cadrul creșelor), iar apoi, până la vârsta maturității, se află în școli, astfel că socializarea este tot mai mult instituționalizată în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lung va fi ilustrată de trei variante: a) rezistența familiei tradiționale ca unitate stabilă, b) dezintegrarea familiei tradiționale și c) construirea unui alt tip de familie. Universul constitutiv al confruntării alternativelor nu este doar familia ca entitate. Structura socială generată corporatist și rațional joacă un rol fundamental, întrucât ea oferă cadrul organizațional în care viețile bărbaților și femeilor se produc și se reproduc în cea mai mare parte a timpului. Și tocmai aici putem descoperi cum egalitatea de gen, admisă legal
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
totul fals. Puterea intelectuală și cognitivă în raporturile de gen ia alte orientări. Secolul modernității actuale se anunță a fi unul eminamente feminin. Aceasta cu atât mai mult cu cât a crescut spectaculos și numărul femeilor independente, angajate în sectorul corporatist public sau privat, și care astfel au evadat din „dependența economică față de soț”. 52,9% dintre femeile care au atins vârsta dreptului de muncă au o ocupație și sunt angajate mai ales în sectoare unde dețin deja o clară supremație
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Dincolo de aparențe, se află schimbările din structura socială a societății în care trăim. Altfel spus, familia este acel principiu constitutiv al ordinii sociale care, în vremurile noastre, se află sub presiunea acelor schimbări din structura socială generate de multiplicarea actorilor corporatiști și de noile relații pe care ei le induc. Cealaltă sursă de întunecare a orizonturilor de schimbare a ordinii sociale actuale a relațiilor de gen este de tip istoric, adică tradiționalist. Pentru a-i releva modul de constituire, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o veritabilă piață a calificărilor și a învățământului superior. A se comporta conform modelului tradițional înseamnă a se marginaliza tot mai mult, iar pentru a evita o astfel de stare, universitatea optează pentru adaptare, adică pentru a deveni un actor corporatist al pieței în care se află în competiție cu alte organizații ale cunoașterii. Presată tot mai intens să devină o corporație pe cât de autonomă, pe atât de comercială, universitatea ajunge să se comporte ca atare: vinde servicii educaționale studenților deveniți
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai recent de cele japoneze și australiene, unde autonomia universitară și ponderea surselor private de finanțare erau și încă sunt mult mai mari decât în cele europene. Universitatea a devenit aici o corporație, iar conducerea și finanțarea sunt de tip corporatist. Pentru ilustrare, să citim datele din tabelele următoare referitoare la ponderea surselor publice și private de finanțare a învățământului superior și a cercetării. Tabelul 5.5.a. Surse publice și private de finanțare a învățământului superior Țara 1995 2000 Surse
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au devenit motivul principal al gestionării. Numai că o gestionare corporatistă nu mai poate fi colegială decât cu riscul birocratizării excesive și al diminuării profitului. De aceea, modelului colegial de conducere universitară i se substituie treptat și sigur un model corporatist. Austria, Danemarca, Norvegia sau Olanda au adoptat deja recent în universitățile lor variante ale modelului corporatist de conducere, existent mai demult în SUA, Marea Britanie, Japonia sau Australia, iar Comisia Europeană sau Consiliul Europei au inițiat analize paneuropene pentru a facilita
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
decât cu riscul birocratizării excesive și al diminuării profitului. De aceea, modelului colegial de conducere universitară i se substituie treptat și sigur un model corporatist. Austria, Danemarca, Norvegia sau Olanda au adoptat deja recent în universitățile lor variante ale modelului corporatist de conducere, existent mai demult în SUA, Marea Britanie, Japonia sau Australia, iar Comisia Europeană sau Consiliul Europei au inițiat analize paneuropene pentru a facilita extinderea modelului și în celelalte țări ale „spațiului european al învățământului superior”. Opțiunea ce pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Comisia Europeană sau Consiliul Europei au inițiat analize paneuropene pentru a facilita extinderea modelului și în celelalte țări ale „spațiului european al învățământului superior”. Opțiunea ce pare să devină dominantă pe plan european constă în combinarea modelului colegial cu cel corporatist. Colegialitatea va continua să se conserve în gestionarea academică, respectiv în probleme ce privesc organizarea curriculum-ului, evaluarea studenților, selecția pentru finanțare a proiectelor de cercetare, angajarea și promovarea personalului didactic. Modelul corporatist se aplică în organizarea structurilor de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constă în combinarea modelului colegial cu cel corporatist. Colegialitatea va continua să se conserve în gestionarea academică, respectiv în probleme ce privesc organizarea curriculum-ului, evaluarea studenților, selecția pentru finanțare a proiectelor de cercetare, angajarea și promovarea personalului didactic. Modelul corporatist se aplică în organizarea structurilor de conducere, în alocarea responsabilităților și în selectarea personalului cu funcții de conducere. De exemplu, rectorul devine ceea ce în corporații se numește Chief Executive Officer (CEO), fiind răspunzător în fața unui „consiliu al universității” (e.g. Board
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Departamentele universitare sunt și centre de venituri, iar cele necompetitive sunt fie închise, fie subvenționate pentru o perioadă limitată în vederea recuperării. Studenții sunt clienți, consumatori ai serviciilor oferite, participanți în gestionarea colegială a serviciilor academice. Profesionalizarea managementului universitar în sens corporatist restrânge modelul și practicile colegiale de conducere strict la domeniul academic al curriculum-ului și al evaluării rezultatelor din cercetare, adică la domeniul expertizei academice a universitarilor. Totuși, managementul colegial este evaluat și el în funcție de rezultate și eficiență. Colegialitatea rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
academică și de raportare interpersonală a universitarilor. Criteriile ei de evaluare aparțin însă tot eficienței. Să sintetizăm acum tendințele de schimbare asociate conducerii universitare: - pe măsură ce universitățile devin corporații ale cunoașterii, conducerea lor se bazează tot mai mult pe modelul managerial corporatist; - colegialitatea academică a participării la conducere este subordonată criteriilor de eficiență și de profesionalizare a conducerii; - aplicarea modelului corporatist-profesionalizat de conducere universitară se asociază cu schimbări în organizarea și funcționarea departamentelor universității; - deciziile strategice de dezvoltare a universității sunt centralizate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
devin „centre de venituri și performanțe”, a căror eficiență este controlată în condiții de libertate a acțiunii; centralitatea deciziilor strategice se îmbină cu libertatea periferică a acțiunilor departamentale eficiente; - transparența, răspunderea publică și gestionarea responsabilă sunt valorile-cheie ale unui management corporatist al eficienței. Piața emergentă a învățământului superior este încă imperfectă, externalitățile sunt multiple, iar tatonările din domeniile finanțării și conducerii universitare se orientează predominant către modelul corporatist al eficienței. Ce alte influențe vor avea presiunile pieței asupra universităților? Vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
departamentale eficiente; - transparența, răspunderea publică și gestionarea responsabilă sunt valorile-cheie ale unui management corporatist al eficienței. Piața emergentă a învățământului superior este încă imperfectă, externalitățile sunt multiple, iar tatonările din domeniile finanțării și conducerii universitare se orientează predominant către modelul corporatist al eficienței. Ce alte influențe vor avea presiunile pieței asupra universităților? Vor rămâne ele prevalente, așa cum se întâmplă în prezent, sau vor fi complementare cu cele asociate modului public de gestionare tradițională? Vor continua universitățile să-și schimbe structurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
private Universități Institute specializate Acreditate Acreditate Non/pentru profit Non/pentru profit 3. IIS înșelătoare Universități false Universități înșelătoare Acreditate de instituții neautorizate public Neacreditate datorită joasei calități academice Pentru profit Pentru profit II. Câmp universitar global 1. Învățământ superior corporatist Universități corporatiste Unele vor să fie și sunt acreditate, altele nu sunt interesate de acreditare Servesc interesele corporației-mamă 2. Rețele Universități publice și/sau private constituite în asociații sau consorții sau care acționează individual într-o rețea internațională proprie Universități
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și atotputernice temple ale comerțului, ca și cum spațiul furat din avioane a fost adăugat aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau la taifas cu domni arătoși, sorbind cocktailuri din pahare de cristal. Călătoria era, În sine, o aventură demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]