491 matches
-
de fum, București, 1971; Auster, București, 1973; Grăunțele timpului, București, 1976; Patria mea, plai al Mioriței, București, 1977; Sandala lui Empedocle, București, 1980; Poligonul de tir, București, 1984; Monotonia metronomului, București, 1985; Cântec despre țară, Cluj-Napoca, 1987; Între Capșa și Corso, București, 1998. Traduceri: G. Kubanski, Clara, București, 1949 (în colaborare cu V. Căciuleanu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Maria Banuș și Demostene Botez); Go Mo Jo, Scrieri alese, pref. Ion Vitner, București, 1955 (în colaborare cu Anda
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
vădesc o clară luare de poziție împotriva fascismului incipient în Europa și la noi, iar textele pe teme sociale și culturale au totdeauna accente critice remarcabile. Rubrici ca „Veac tânăr”, „Între da și nu”, „Reflector și rotativă”, „Puncte nevralgice”, „Între Corso și Bahlui” conțin o publicistică febrilă și diversă, atentă la fenomenul politic și artistic. Deși nu beneficiază de un spațiu larg, literatura apărută aici are un nivel meritoriu. Sunt publicate poezii de George Lesnea (Steaua, Cerșetorul), care traduce, de asemenea
BLOC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 418; Călinescu, Ist. lit. (1982), 967; George, Sfârșitul, I, 188-193; Nițescu, Repere, 194-197; Popa, Dicț. lit. (1977), 273; Al. Raicu, Mihail Ilovici, RL, 1983, 7; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 12-13; Popa, Ist. lit., II, 1093. S.C.
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
mă port destul de firesc. — El e prietenul meu, Danny Kovitz. — Danny Kovitz, repetă, iar În ochii ei se aprinde un licăr, semn că știe cine e. SÎnt onorată. Am cumpărat o jachetă semnată de tine de curînd, de la Milano. Din Corso Como. O jachetă cu strasuri? — O știu! sare Danny imediat. Pun pariu că arăți de milioane În ea. De ce e așa drăguț cu ea? Trebuia să fie de partea mea. — Ai cumpărat și pantalonii? Îl aud că zice. Fiindcă i-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în contemporaneitate, II, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1983, 72-78; [Coca Farago], ADLTR, F-28, F-29; Firan, Profiluri, 315-318; Stolnicu, Printre scriitori, 155; Radu Gyr, Calendarul meu, îngr. și pref. I. Popișteanu, Constanța, 1996, 55-63; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 99-100; Dicț. scriit. rom., II, 253-254; Ghițulescu, Istoria, 487. R.Ș.
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Ion Caraion, [Ștefan Stănescu], RL, 1969, 17; Micu, „Gândirea”, 613-615; Al. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 55; Piru, Ist. lit., 433; Regman, Noi explorări, 149-153; Stolnicu, Printre scriitori, 124-126; Regman, Nu numai, 267-268; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 12-13; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 1999, 508; Lucian Valea, Generația amânată, Cluj-Napoca, 2000, 44, 48, passim; Dicț. scriit. rom., IV, 364-366. S. C.
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
reface și întreține legăturile cu marea literatură universală. S-au desfășurat chiar și unele dezbateri pe această temă, dar importante rămân mai ales transpunerile din mari poeți și prozatori de pe toate continentele: Mohammed Dib, Léopold Sédar Senghor, Ismail Kadare, Gregory Corso, Stephen Crane, E. E. Cummings, Emily Dickinson, Robert Frost, E. A. Poe, Ezra Pound, Carl Sandburg, Walt Whitman, Saul Bellow, Ernest Hemingway, John Updike, Kurt Vonnegut, W. H. Auden, Erskine Caldwell, John Dos Passos, Theodore Dreiser, William Faulkner, Lawrence Ferlinghetti, Francis
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
braserie și cofetărie din București. Între vestitele cafenele ale Bucureștiului din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, cum au fost Fialkowski, Kübler, High-Life, Café de la Paix, Café-braserie Corso, Terasa Oteteleșanu, C.C., situată la încrucișarea Căii Victoriei cu strada Edgar Quinet, a fost cea mai faimoasă și a avut existența cea mai îndelungată, fiind frecventată de numeroase personalități, de la oameni politici ca P. P. Carp, Tache Ionescu, Dinu Brătianu
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
George Potra, Din Bucureștii de altădată, București, 1981, 219-232; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Maria Magdalena-Ioniță, Epoca de înflorire a Casei Capșa (1868-1902), București, 1997; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, passim; Ulysse de Marsillac, Bucureștiul în veacul al XIX-lea, tr. Elena Rădulescu, îngr. și pref. Adrian-Silvan Ionescu, București, 1999, 129-130; Dan C. Mihăilescu, București. Carte de bucăți, București, 2003, 55-57; Narcis Dorin Ion, În căutarea micului Paris
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
scriit. rom., I, 328-330; Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995, 450-451; Micu, Scurtă ist., II, 208-209; Rotaru, O ist., IV, 489-491; Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română și stilul Jugend, SXX, 1997, 1-3; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 149-157; E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998, 557-559, 661-662; H. Bonciu, DCS, 96-97; Ovid. S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, București, 2001, 172-178, 200-201; Const. M. Popa, Figuri și intervale, R, 2000
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
40; Scarlat Callimachi. In memoriam, „Romanian Review”, 1984, 4-5; Corbea, Mărturisiri, 213-215; Rotaru, O ist., III, 117-118; Teodorescu-Braniște, Presă și lit., II, 297-298; Pop, Avangarda, 157; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 65-66; Dicț. scriit. rom., I, 425-426; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 309-318; Scarlat Callimachi, DCS, 139-140; Popa, Ist. lit., I, 700. C.P.
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile idei, Încercă să propovăduiască Învățătura sa despre adevărul ultim și adevărul prim la mănăstirea Golia. Nu avu Însă nici el prea mult succes. Starețul Pafnutie, arătându-i crucea, spuse: „Aceasta-i singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de afaceri Învârte acest domn cu un nume atât de curios...” „Nu e vina lui că poartă acest nume”, Îl apără din nou Bikinski, adăugând: „Se ocupă de asfaltări...” De Loto-Prono, de jongleriile cu zaruri și cărți măsluite, de restaurantul Corso pictorul nu pomeni nimic. „Prin urmare, netezește și el o cale... Calea sufletelor ce vor ajunge-n iad”, spuse starețul, clătinând ușor din cap. „Vă rog să nu-l vorbiți de rău”, zise Bikinski. „În cercul nostru el trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o disperare fără margini, se grăbi să ajungă la Corso, unde Îl aștepta masterandul Oliver, cu ochii ațintiți În depărtări, Încercând să găsească adevărul ultim ce se ascundea acum undeva departe la orizont, dincolo de soarele ce tocmai da să apună. Ochii săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile Îi veneau În cap una după alta, fără ca Noimann să facă nici cel mai mic efort pentru a-și pune În mișcare gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prenatală. Sau ca și cum Noimann ar fi „moștenit” aceste clișee dintr-o altă existență. Versurile Îi veneau În minte de obicei la beție și nu putea scăpa de ele decât atunci când se oprea din marș. Când dădeau nas În nas la Corso, Satanovski Îl lua peste picior. „Nu cumva”, zicea el, „ați recitat aseară din Khayam? Aveți cearcăne cam vinete la ochi...” Sau: „Nu-i așa că pe la două noaptea Omul Negru v-a vizitat din nou? Ați spart oglinda sau v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
părea să-i ghicească frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al femeii-scaun, al femeii-girafă și al femeii-Braic... Nu aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea, adâncit În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se tocește fața...”. „Poftim? Ce ați spus?” rămânea surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încăperea simbolizează locul morții omului vechi și al nașterii celui nou...” Cavoul său era oglinda În fața căreia, stând În genunchi, la miezul nopții, murea un Noimann vechi și reînvia unul nou, prinzând puteri nebănuite, pentru a putea porni Întins, spre Corso, a doua zi. Un Noimann obosit intra În oglindă și din ea ieșea un Noimann cu fața proaspătă și ochii strălucind de viață. Vârsta de cincizeci de ani nu era, cum s-a văzut, pentru el, nici un fel de handicap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să ne avântăm pașii!” Primul gând care-i trecu prin minte fu: „Corso!”. Nu, În nici un caz! „Oriunde, dar la Corso nu...” Și totuși ața Îl trăgea spre acel loc infam. Noimann era curios să afle ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să ne avântăm pașii!” Primul gând care-i trecu prin minte fu: „Corso!”. Nu, În nici un caz! „Oriunde, dar la Corso nu...” Și totuși ața Îl trăgea spre acel loc infam. Noimann era curios să afle ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În nici un caz! „Oriunde, dar la Corso nu...” Și totuși ața Îl trăgea spre acel loc infam. Noimann era curios să afle ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap. Dar Noimann se Împotrivea tentației. Odată ajuns acolo, după salutul ceremonios, i-ar fi ieșit din nou În fața ochilor costumul bej și atunci n-ar fi avut scăpare. Drumul până la Corso ar fi fost ca și făcut. ...Tot meditând la agenda zilei care abia Începea, Noimann se Împiedică de ceva moale și călduț, trăgându-și Înspăimântat piciorul Înapoi. Mai Întâi i se făcu teamă să nu fi călcat vreun șoarece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]