326 matches
-
el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O raită de pirați berberi au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise Warda, o instalase într-o încăpere micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de VIRGINIA ANIȚESCU Mărioara și Florica Își îmbracă păpușica: Îi încalță papuceii Și-i pun fundă în cosiță. -Păpușico, ce mai vrei? -Vreau să merg la grădiniță. -Hai, păpușă, hai la drum, Gata, am ajuns acum. Grădinița e aici! -Păpușico, tu ce zici? -Bună ziua, dragi copii! Bună ziua, jucării! Trei păpuși o-mbrățișează Și-i fac loc: -Poftim
PĂPUŞICO, CE MAI VREI?. In: Călătorie în lumea poeziei : o strângere de inimă pentru micii mei prieteni din Laza by VIRGINIA ANIŢESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/404_a_829]
-
otomane și abuzurilor din partea autorităților dar și a cotropitorilor. Nu putem spune dacă românii au fost sau sunt mai credincioși decât alte popoare. Ceea ce putem spune este faptul că acea credință a rămas împletită cu toate șuvițele sufletului român, iar cosița încă nu s-a destrămat. BIBLIOGRAFIE Enache, George, Ortodoxie și putere politică în România contemporană studii și eseuri, Editura Nemira, București, capitolul „Ierarhia ortodoxă și puterea comunistă”, subcapitolul: „Politica Republici Populare Române în chestiunea religioasă”, 2005 Djuvara, Neagu, Între Orient
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut, cu picioarele direct în papuceii care o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni fără sfială, dar cu grijă în pași, spre murmurul care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atât de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat să-l văd în întregime. Cât de frumos era! Pieptul păros, ca de taur, purta sâni de femeie. Fața îi era tânără, încoronată de flacăra pletelor împletite în mii de cosițe; șoldurile, largi, adăpostind puternicul organ viril; în totul, din creștet până-n tălpi, era doar lumină. Ochii îi ținea întredeschiși, zâmbea extatic și trist, iar în dreptul inimii, sub sânișorul stâng, avea o rană îngrozitoare, între degetele mâinii drepte ținea, cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-am trecut ușor o mână pe cosițele inundate de nădușeală. Ea nu sesiză mângâierea, rămase inertă, departe de mine, cu fața în sus, pe care se citea o vagă încruntare. Cât m-am bucurat că nu murise. Îi respiram mireasma (numai a ei) și-mi plăcea că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dacă nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde calci Urmă nu faci, Unde șezi Urmă nu vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
asta, mândră, de noi... C-am semănat grâu de vară Ș-o eșit numai secară, Și-am semănat busuioc Și-o eșit pară de foc. 78 Trimite-mi, fată măiastră, Ce-i mai verde-n valea voastră: Codrul și poienile, Cosița și genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful nalt cu penele, Ochii și sprincenile, Că eu sunt tot sănătos Și mulțămind lui Hristos, Te sărut, mândră, frumos. 79 La fântână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de său, Că pe unde-i însera, Eu bine te-oi lumina. - Nici așa nu te-oi lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și speranța în cosițe aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant, ci continuam să duc mai departe mii de povești fără sfârșit. Îngerii poveștilor, admirând munca mea îmi arătară râul de lacrimi. Și eu simțeam că am aripi din neplânse picături
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa mea să râdă din toată inima. Mă iubea mai mult decât pe toți nepoții ei laolaltă - sau cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite pentru care mama mea adevărată nu avea timp sau răbdare. E aproape imposibil să exagerezi atunci când povestești despre frumusețea Rahelei. Chiar și bebeluș fiind, era ca un giuvaier pentru oricine o purta în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri la timp de cosița grea care-i trecu pe sub nas, răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea cum se Îndepărta cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai Încoace și-ncolo, le găsea foarte frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste neoane, avioane... Vai de noi! Nu-i de mirare că migratoarele o iau razna. A fost odată ca niciodată Ileana Cosânzeana, în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a tăiat părul, l-a vopsit, l-a răsucit, l-a făcut permanent, i-au mai rămas în cap doar firele-astea roșii, negre, zici că-i coafată de baba oarba, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care aștern În fugă aceste rânduri și-i văd pe amândoi În poza de pe perete. Tata, trist și blajin, cu părul și mustața albă, mai Înalt, mama mărunțică, În minunatul port din satul nostru, cu sprâncenele Încă negre și cu cosița albă, care se vede puțin sub năframa neagră, mai are putere să zâmbească. Scumpi bătrâni! Un val de pioasă dragoste și recunoștință Îmi umple sufletul de câte ori Îmi arunc privirea pe poza voastră. Căci, tot ce am mai bun și mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Hotărât - nu! Niciodată. Pentru că, așa cum zice o vorbă din popor, cine are cap prost, zadarnic Îl mai are pe umeri! Zadarnic, e, deci, capul acela frumos; zadarnici, deci, ochii, sticlind de o albăstrime și de o limpezime Îngerești; zadarnice și cosițele, care-i Înfrumusețau umerii, pieptul, și-i Întregeau trupul subțire și Înalt ca o verde trestie de lac, dacă-n capul ei, atât de frumos, Într-un moment de răscruce, n-a existat un dram de minte, de judecată matură
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
luat p-a-ntîia... În mai puțin de-un minut, îmi scrisesem peste tot numele ăsta scump al tău: Nora! Nora! Cum să fi arătat? Eu aveam picioarele strâmbe, tu, musai, să ai niște picioare fandosit de drepte, mamă-mamă! Îmi și imaginam cosițele astea pe care bunicuță-ta începuse să ți le-ntoarcă cu fierul. Chestia revoltătoare e că nu ți le întorcea numai ție, i le întorcea și verișoarei tale de-a doua, o batoză prefăcută, Camelia, iar sâmbăta tu plângeai. Am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]